ICCJ. Decizia nr. 1706/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1706/2007
Dosar nr. 2331/1/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la 27 februarie 2007, în dosarul penal nr. 8543/99/2006, s-a dispus, în baza art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., cu referire la art. 3002 C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului G.D., întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul şi a solicitat casarea încheierii şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare şi lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la dispoziţiile legale arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi anume, cel prevăzut de art. 248 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut şi în plus, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.D. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 27 februarie 2007a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 8543/99/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2401/2007. Penal → |
|---|
