ICCJ. Decizia nr. 2401/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2401/2007
Dosar nr. 1455/98/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 538 din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul V.I., la 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi 64 lit. a) – e) C. pen.
A fost computată prevenţia de la 23 august 2006 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată C.S. nu s-a constituit parte civilă.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că la data de18 august 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Pitişteanu, împreună cu mai multe persoane şi a avut un conflict cu victima S.N., inculpatul V.I. a lovit cu pumnii şi picioarele victima, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia. Victima a fost găsită decedată la data de 21 august 2006.
Inculpatul a recunoscut fapta, precizând că era în stare de ebrietate avansată şi a intenţionat doar să aplice o corecţie victimei.
Prin Decizia penală nr. 43 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiinţându-se în parte sentinţa numai cu privire la pedeapsa accesorie, din conţinutul căreia a fost înlăturată aplicarea art. 64 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul V.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident, în cauză, cazul de casare invocat, pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată, în raport cu criteriul de individualizare privind persoana inculpatului, precum şi gradul de participare a victimei în declanşarea conflictului.
Astfel, din declaraţiile martorilor oculari a rezultat că victima a mers în urma grupului în care se afla inculpatul, insultându-l şi ameninţându-l, comportare care deşi nu poate fi considerată ca o provocare din partea victimei, conform prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., a avut un rol în agresarea victimei. Totodată, starea de beţie avansată în care se afla inculpatul este de natură a atenua răspunderea sa penală, discernământul său fiind atenuat.
Având în vedere aceste circumstanţe de fapt şi personale ale inculpatului, Înalta Curte consideră că pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., este greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, casându-se ambele hotărâri numai cu privire la individualizarea pedepsei principale.
În rejudecare, se va reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 august 2006, la 4 mai 2007.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar celelalte cheltuieli judiciare efectuate în apel şi recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 538 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Ialomiţa, secţia penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate recurentului inculpat.
Rejudecând, reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 august 2006 la 4 mai 2007.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1706/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2409/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
