ICCJ. Decizia nr. 1710/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1710/2007
Dosar nr. 2907/1/2007
Şedinţa publică din 27 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 10559/54/2006 (nr. vechi 460/MF/2006), Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului F.F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi, respectiv, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că se impune menţinerea măsurii arestării preventive, întrucât aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă şi că nu au intervenit elemente noi de la data când a fost menţinută ultima dată măsura arestului preventiv, care să impună punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greşita menţinere a măsurii preventive, întrucât în cauză, în opinia sa nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare şi lăsarea în libertate a inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală prezintăîn continuare, pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestuia.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele reţinute, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive şi anume, cel prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justificeaceastă cerere.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva încheierii din 14 martie 2007a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 10559/54/2006 (nr. vechi 460/MF/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2345/2007. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 173/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
