ICCJ. Decizia nr. 192/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 192/2007
Dosar nr. 2230/57/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 21 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, inculpaţii:
- B.I.D. ş.
- C.R.P. au fost condamnaţi, la 8 ani închisoare, fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 961 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 114/1999 a Tribunalului Sibiu inculpatul C.R.P. şi respectiv 405 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 102/2003 a Judecătoriei Agnita aplicată inculpatului B.I.D. S-a dispus contopirea cu pedepsele de 8 ani închisoare, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa de 8 ani închisoare sporită cu 6 luni.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.P. reţinerea şi arestarea de la 3 ianuarie 2006 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.D. reţinerea de 24 ore din 8 ianuarie 2006.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.R.P. a sumei de 200 lei iar de la inculpatului B.I.D. a sumei de 120 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată P.V. este şef de district în staţia C.F.R. Copşa Mică şi are domiciliul într-un imobil din apropierea gării.
În seara zilei de 2 ianuarie 2006, a consumat alcool la barul din gară, împreună cu cei doi inculpaţi şi alte persoane, el fiind cel care a achitat consumaţia. Fiind sub influenţa băuturii a plecat apoi spre locuinţă dar a fost urmărit de cei doi inculpaţi.
După ce a intrat în locuinţă, a fost lovit de inculpatul B.I.D. după propria recunoaştere a acestuia, de trei ori în cap cu un topor de mici dimensiuni, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. Acest inculpat susţine că de fapt el ar fi fost cel agresat de victimă, dar aceasta rămâne doar o afirmaţie nedovedită de nici o probă. În incident victima a smuls de la gâtul acestui inculpat fularul care a fost găsit ulterior la faţa locului cu ocazia cercetărilor făcute de poliţie. Victima susţine că ar fi fost lovit şi de inculpatul C.R.P., dar acesta neagă această împrejurare. Susţine însă că el l-ar fi despărţit pe celălalt inculpat de victimă, cert este însă că pe haină a avut pete de sânge care au fost observate de către unii din martorii audiaţi, fapt de altfel consemnat şi în procesul verbal încheiat de poliţie.
Participarea lui la comiterea faptei însă este dovedită şi cu împrejurarea că a primit o parte din banii luaţi de la victimă.
De altfel, victimei i-au fost sustrase în aceste împrejurări un radiocasetofon în valoare de aproximativ 500 lei, pe care inculpatul B.I.D. l-a vândut ulterior în Agnita martorilor I.N. de la care a fost ridicat şi restituit proprietarului.
Deşi inculpatul C.R.P. a încercat în mod constant să-şi minimalizeze participarea, aceasta mai este dovedită şi cu o altă împrejurare semnificativă descrisă de martora H.B., care arată că după ce inculpatul menţionat a revenit la bar, încerca să ascundă mâneca stângă a gecii care era stropită cu sânge, iar după puţin timp s-a dus şi a venit îmbrăcat cu o altă geacă.
Toate acestea duc la concluzia că cei doi inculpaţi, se fac vinovaţi de a fi deposedat victima Păcurariu Vasile prin violenţă de radiocasetofon şi bani pe care i-au însuşit, faptă care constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi, inculpatul C.R.P. solicitând a fi achitat pentru că nu a comis fapta, iar inculpatul B.I.D. solicitând a i se reduce pedeapsa.
Prin Decizia penală nr. 257/ A din 5 octombrie 2006, Secţia Penală de la Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre inculpaţii au atacat-o cu recurs fără să-şi motiveze recursurile. Apărătorii inculpaţilor au criticat sentinţa şi Decizia invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în ce-l priveşte pe inculpatul B.I.D. şi 3859 pct. 18 C. proc. pen., în ce-l priveşte pe inculpatul C.R.P.
Au solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului B.I.D., având în vedere că acesta a fost lovit de partea vătămată după care a comis fapta; şi achitarea inculpatului C.R.P. a cărui activitate s-a limitat doar la a-i despărţi pe cei doi care se băteau.
Recursurile sunt nefondate.
Din conţinutul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat faptei încadrarea juridică legală iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Vinovăţia inculpaţilor este dovedită, cu certitudine, cu declaraţiile părţii vătămate şi a martorilor audiaţi precum şi cu celelalte împrejurări rezultate din întregul material probator. Astfel, inculpaţii au recunoscut că au ieşit din bufet şi au plecat după partea vătămată însă cele întâmplate în continuare le-au relatat diferit chiar şi la audierea în primă instanţă, fiecare susţinând că celălalt a sustras bunurile pe care ulterior le-au împărţit. Astfel inculpatul B.I.D. a susţinut că radiocasetofonul i-a fost înmânat de coinculpatul C.R.P. care i-a cerut să-l vândă pentru că pe el îl ştie poliţia.
Aşa fiind, se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice iar pedepsele de 8 ani şi 6 luni închisoare situate în imediata apropiere a minimului special prevăzut de lege aplicate unor infractori recidivişti nu pot fi considerate excesive.
Recursurile urmează a fi respinse conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. pen., se va deduce din pedepse timpul reţinerii şi arestării conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I.D. şi C.R.P. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii din ziua de 8 ianuarie 2006 pentru inculpatul B.I.D. şi timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 ianuarie 2006 la 16 ianuarie 2007 pentru inculpatul C.R.P.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1893/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1975/2007. Penal → |
|---|
