ICCJ. Decizia nr. 1714/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1714/2007
Dosar nr. 2280/98/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21/ F din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul D.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2006, la zi.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş.P. a fost admisă, inculpatul fiind obligat, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei (RON) daune materiale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 18 noiembrie 2006, pe stradă, inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele, provocându-i decesul.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 1442 din 20 noiembrie 2006 întocmit de S.M.L. Ialomiţa rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale bilaterale, contuzie de cap pancreatic, fisuri renale bilaterale, hematoame renale subcapsulare bilaterale, infiltrate mezenterice şi de epiloon.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 62 din 16 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţionând starea de aresta a acestuia şi deducând prevenţia la zi.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere circumstanţele sale personale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi prin prisma motivelor invocate de inculpat, Curtea constată următoarele:
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale referitoare la compunerea completului de judecată.
În timp ce minuta deciziei este semnată de doi judecători, iar în practicaua hotărârii este consemnată, de asemenea, compunerea completului de judecată din doi judecători, dispozitivul deciziei poartă semnătura a trei judecători şi numele acestora, în clar.
În aceste condiţii, Curtea constată că există o neconcordanţă vădită între minută şi practica, pe de o parte, şi dispozitivul hotărârii, pe de altă parte, neconcordantă care nu poate fi privită ca o simplă eroare materială, întrucât existenţa celor trei semnături constituie o problemă de fond, a participării şi asumării de către semnatari a conţinutului înscrisului astfel confirmat, deci a însăşi compunerii completului de judecată.
Dispoziţiile relative la compunerea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, cu consecinţa anulării actului emis prin fraudarea legii.
Aşa fiind, Curtea constată din oficiu incidenţa cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., întrucât instanţa investită cu judecarea apelului nu a fost constituită potrivit legii, respectiv în complet de doi judecători.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursul inculpatului, să caseze Decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, spre rejudecare.
În rejudecare, instanţa de apel urmează să revadă şi dispoziţiile referitoare la aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) şi c) C. pen., apreciind asupra conţinutului pedepsei accesorii.
Curtea va menţine starea de arest a inculpatului D.C., potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (2) cu referire la art. 382 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 16 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, spre rejudecare.
Menţine starea de arest a inculpatului D.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 174/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
