ICCJ. Decizia nr. 1468/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1468/2007
Dosar nr. 5905/36/2006
Şedinţa publică din 16 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 26 iunie 2001, Tribunalul Tulcea, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din cea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 42 C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) – art. 42 C. pen. şi în baza acestui text de lege a condamnat inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă a SC C. SRL Tulcea şi a fost obligată inculpata să plătească părţii civile suma de 143.507.664 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 februarie 1999, s-a încheiat contractul comercial nr. 91, între cele două societăţi, în baza căruia prima societate, urma să livreze celei de-a doua societate, diverse cantităţi de carne şi preparate din carne, iar prin contract se prevedea şi o clauză de exclusivitate în zonele judeţelor Bacău şi Neamţ, în favoarea SC S.C. SRL Bacău. Administratorul societăţii beneficiare, SC S.C. SRL Bacău, respectiv inculpata C.C.E., a convenit cu conducerea SC C. SRL Tulcea, ca plata produselor să se facă cu un bilet de ordin emis în termen de 10 zile de la data întocmirii facturilor.
În baza contractului menţionat, raporturile comerciale dintre cele două societăţi, au decurs normal până în luna iunie 1999. La această dată, societatea administrată de inculpată, înregistra o situaţie financiară precară şi în pofida acesteia inculpata a continuat să achiziţioneze produse de la partea vătămată SC C. SRL Tulcea, emiţând bilete la ordin, deci avea cunoştinţă că nu puteau fi onorate de banca plătitoare, întrucât contul societăţii nu era alimentat.
Cunoscând că termenul de graţie pentru încasarea biletului la ordin este de 10 zile de la data emiterii, în acest interval inculpata a emis în favoarea părţii vătămate SC C. Tulcea, patru bilete la ordin fără acoperire. Astfel, la data de 24 iunie 1999, inculpata a emis un bilet la ordin pentru suma de 34.202.703 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 413471 scadent la data de 3 iulie 1999 şi care la data de 5 iulie 1999, este refuzat la plată de Banca Transilvania, sucursala Bacău.
La data de 28 iunie 1999 a emis un nou bilet la ordin, în favoarea părţii vătămate cu o valoare de 33.855.756 reprezentând contravaloarea facturii nr. 413593, refuzat la plată la data de 7 iulie 1999.
La data de 1 iulie 1999 inculpata a emis un nou bilet la ordin în favoarea părţii vătămate, cu o valoare de 315.085.636 lei, refuzat la plată la data de 12 iulie 1999.
La data de 5 iulie 1999, inculpata a emis un nou bilet la ordin în favoarea părţii vătămate pentru suma de 15.769.779 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 413886, acesta fiind refuzat la plată la data de 14 iulie 1999. Balanţa contabilă a societăţii administrată de inculpată pe luna iulie 1999, relevă împrejurarea că, inculpata a derulat sumele încasate pentru marfa livrată de partea vătămată, prin registrul de casă şi casa societăţii lăsând în mod intenţionat contul bancar fără disponibil tocmai pentru a nu da posibilitatea părţii vătămate să încaseze contravaloarea produselor.
Întrucât prejudiciul cauzat părţii vătămate SC C. SRL Tulcea nu a fost acoperit, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 143.507.664 lei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpata C.C.E.
Prin Decizia penală nr. 14/ P din 26 ianuarie 2007 a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
Sentinţa apelată a fost pronunţată în şedinţă publică, la data de 26 iunie 2001, dată la care, inculpata a fost reprezentată de un avocat din oficiu. La data soluţionării cauzei, procedura de citare a fost legal îndeplinită, aceasta fiind citată la adresele indicate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.
La dosar fond, se află adresa I.P.J. Bacău, din care rezultă că apelanta a părăsit ţara în mod ilegal şi se află în Italia.
În acest sens, I.G.P.R. – B.N.I. s-a adresat Tribunalului Tulcea şi Ministerului Justiţiei, la data de 18 aprilie 2005, prin care solicitau aplicarea dispoziţiilor art. 67 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004 privind C.j.i. în materie penală, cu aplicarea dispoziţiilor C.E.E.
Instanţa, făcând trimitere la dispoziţiile art. 363 C. proc. pen. şi art. 365 C. proc. pen., a concluzionat că apelul este tardiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa a respins apelul ca tardiv în mod greşit.
De asemenea, instanţa de apel a soluţionat cauza, la data de 26 ianuarie 2007, fără a avea în vedere faptul că inculpata nu a fost citată la toate adresele indicate, inclusiv la domiciliul ales prin cerere, respectiv adresa apărătorului.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată sub aspectul greşitei încadrări juridice.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării şi în cazul când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi.
În motivele de apel, inculpata a enumerat cele patru adrese indicate în faza de urmărire penală pentru a fi citată, învederând că adresa din Bacău, strada Aviatorilor, era domiciliul socrilor săi, la care a locuit o perioadă foarte scurtă de timp.
La dosar a fost ataşată copia cărţii de identitate din care rezultă domiciliul inculpatei, municipiul Bacău, str. Letea.
De asemenea, prin cererea de apel, a solicitat să fie citată la adresa reprezentantului său, avocat A.C. Bacău, str. Miron Costin.
Instanţa de apel a citat inculpata în mod greşit la adresa din Bacău, strada Aviatorilor.
Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.
Chiar dacă avocatul ales a fost prezent la judecată, art. 291 C. proc. pen., nu exclude citarea părţilor în acest caz.
Procedând în acest fel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
Soluţia care se impune în cauză este cea prevăzută de art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.
Cu ocazia rejudecării vor fi verificate apărările inculpatei cu privire la declararea în termen a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata C.C.E. împotriva deciziei penale nr. 14/ P din 26 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei C.C.E. dacă nu este arestată în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1714/2007. Penal → |
|---|
