ICCJ. Decizia nr. 1712/2007. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1712/2007
Dosar nr. 2026/44/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 17 martie 2006, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpaţii:
- C.M., la trei pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, dispunându-se ca executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare să fie suspendată, în condiţiile art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Totodată, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
De asemenea, instanţa a dispus ca inculpatul să respecte obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
- M.V., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., iar, în urma contopirii acestora, s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare să fie suspendată în condiţiile art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Totodată, s-a dispus ca inculpatul să respecte obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
- C.A., la două pedepse de câte 3 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., dispunându-se ca executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare să fie suspendată sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, în condiţiile art. 861 C. pen. şi cu respectarea dispoziţiilor art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
- M.M., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 861 C. pen. şi cu respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La începutul anului 2002, din iniţiativa inculpatului C.M., s-a constituit un grup format din inculpaţii C.A., M.V. şi M.M., care, în perioada anilor 2002 – iulie 2004, de conivenţă au efectuat curse de transport internaţional de persoane, cu autovehicule aparţinând inculpatului C.M., pe ruta Focşani – Roma, fără a fi înscris în Registrul operatorilor de transport rutier ca operator de transport rutier autorizat şi cu licenţă de transport, eliberată în condiţiile legii. Pentru efectuarea transporturilor internaţionale, inculpaţii C.M., C.A. şi M.V. au solicitat persoanelor care nu îndeplineau condiţiile de intrare în spaţiul Schengen, pe lângă preţul reprezentând costul călătoriei şi diferite sume cuprinse între 50 – 200 Euro, lăsând să se înţeleagă că au influenţă asupra funcţionarilor vamali şi le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia nr. 250/ A din 10 octombrie 2006, admiţând recursul parchetului, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a aplicat, la pedepsele rezultante, un spor de 10 luni închisoare inculpatului C.M. şi câte un spor de 6 luni închisoare pentru inculpaţii M.V. şi C.A.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse.
Recursul scris declarat de parchet, a fost restrâns de reprezentantul Ministerului Public numai privitor la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru inculpatul C.M., cu motivarea că pentru faptele săvârşite de acesta trebuia să se reţină aplicarea Legii nr. 241/2005, în temeiul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât aceasta îi era mai favorabilă.
Recurenţii inculpaţi au invocat, prin recursurile susţinute de apărătorii lor, următoarele:
- actul de sesizare al instanţei este lovit de nulitate absolută, întrucât, în raport de obiectul material al infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., sub valoarea de 3000 Euro, competenţa materială nu revenea D.N.A.;
- judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc la termenele din perioada septembrie 2004 – 23 septembrie 2005, într-o compunere nelegală, de doi judecători, în loc de 1 judecător, ceea ce atrage, de asemenea, sancţiunea nulităţii absolute.
Suplimentar acestor motive de recurs, inculpaţii au invocat că la termenele de judecată din 25 mai 2005, 17 iulie 2005, 18 noiembrie 2005 şi 16 decembrie 2005, instanţa a audiat 12 martori, în lipsa apărătorului ales al inculpaţilor.
Recursurile parchetului şi inculpaţilor sunt fondate, prioritar, pentru motivul ce se va arăta în continuare:
La termenul de judecată din 17 iunie 2005, deşi instanţa de fond a constatat lipsa inculpaţilor M.V., M.M. şi C.A., precum şi a apărătorului ales al acestora, avocat Constantinescu D., a procedat la ascultarea martorilor B.G., I.I. şi B.D.I.
Or, în raport de infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 323 C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică a inculpaţilor recurenţi M.V., C.A. şi M.M. este obligatorie, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, în cauză au fost încălcate dispoziţiile legale mai sus-menţionate, relative la asistenţa juridică obligatorie, ceea ce atrage nulitatea absolută, în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează a fi admise recursurile parchetului şi ale inculpaţilor, a fi casate hotărârile atacate şi a fi trimisă cauza spre rejudecare, la instanţa de fond, Tribunalul Vrancea.
Cu prilejul rejudecării, evident că urmează a fi avute în vedere şi examinate temeinicia şi legalitatea celorlalte critici formulate de inculpat şi parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. Galaţi şi de recurenţii inculpaţi C.M., M.V., C.A. şi M.M. împotriva deciziei penale nr. 250/A din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 89 din 17 martie 2006 a Tribunalului Vrancea şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Vrancea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 170/2007. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1492/2007. Penal → |
|---|
