ICCJ. Decizia nr. 2417/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2417/2007
Dosar nr. 8164/2/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 171 din 24 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 8164/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta T.T.M. împotriva Rezoluţiei nr. 335/P/2006 din 26 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia din 26 iulie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A.V. şi P.Şt., comisar şi, respectiv, inspector la Secţia 22 Poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul a reţinut că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu faţă de comisarul A.V. şi inspectorul P.Şt., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii şi-au îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 918/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
S-a arătat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi-a însuşit propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiţilor B.N. şi B.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în dauna numitei T.T.M., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta nu a formulat plângere.
Prin Rezoluţia din 31 august 2006 (dosar nr. 1461/II/2/2006), Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluţiei din 26 iulie 2006 pronunţată de acelaşi Parchet În dosarul nr. 335/P/2006.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa menţionată, a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale, respingând plângerea petentei.
Recursul declarat de petentă vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o gravă eroare de fapt).
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu are incidenţă în cauză cazul de casare invocat, pentru următoarele argumente:
Sentinţa atacată este legală şi justificată de absenţa probelor privind vinovăţia intimatului P.Şt. privind infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiţilor B.N. şi B.A., propusă de intimatul P.Şt. a fost însuşită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti prin Rezoluţia nr. 918/P/2005, împotriva căreia petenta nu a făcut plângere conform art. 278 C. proc. pen., soluţia rămânând, astfel, definitivă.
Prin urmare, nu se pune problema unei „erori grave de fapt", deoarece soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului P.Şt. este conformă situaţiei de fapt, însăşi petenta neatacând soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de învinuiţii B., soluţie adoptată de procuror la propunerea intimatului P.Şt.
Nu s-a dovedit în nici un mod că intimatul şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu şi ar fi adus o vătămare intereselor petentei, situaţie în raport cu care soluţia de respingere a plângerii pronunţată de Curtea de apel este legală şi conformă probelor dosarului.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 10 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară T.T.M. împotriva sentinţei penale nr. 171 din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2448/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
