ICCJ. Decizia nr. 2409/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2409/2007
Dosar nr. 2112/62/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 540/ S din 12 octombrie 2006, Tribunalul Braşov, secţia penală, a condamnat pe inculpatul R.G.A., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 alin. (2) C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-au stabilit şi măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul şi i s-a atras atenţia, conform art. 359 C. proc. pen., asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) teza a II-a C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 15 mai 2006 la 12 octombrie 2006.
S-a luat act că partea vătămată P.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa a reţinut, în esenţă că, în noaptea de 14 mai 2006, în jurul orei 0,30, în timp ce se afla în loc public, inculpatul R.G.A. a deposedat, prin smulgerea genţii, pe partea vătămată P.A. de bunuri în valoare de aproximativ 200 euro (un aparat foto marca şi alte bunuri). La scurt timp a fost depistat şi reţinut de organele de poliţie.
Inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, susţinând că fapta sa ar constitui infracţiunea de furt, iar nu tâlhărie, apărare înlăturată de instanţă.
Prin Decizia penală nr. 25 din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 540/2006 numai cu privire la durata pedepsei şi la termenul de încercare.
Rejudecând, curtea de apel a majorat pedeapsa de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi a fixat un termen de încercare de 7 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul R.G.A.
S-a invocat, de către recurenţi, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se de către Parchet majorarea pedepsei prin înlăturarea circumstanţelor atenuante aplicate inculpatului, iar de către inculpat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe au făcut o greşită individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât nu au avut în vedere, cu prioritate, gravitatea faptei de tâlhărie săvârşită de inculpat (în timpul nopţii, în loc public) adoptând şi, respectiv, menţinând ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Gravitatea faptei trebuie apreciată ţinându-se seama şi de efectele traumatizante pe care le-a avut asupra părţii vătămate, elevă, efecte relatate de aceasta în declaraţia din 20 iulie 2006 dată în instanţa de fond, în care precizează că: „Eu am tremurat cinci minute după ce mi s-a întâmplat şi am sculat jumătate din cartier, cartier în care se vorbeşte şi în prezent de fapta săvârşită de inculpatul Rotari asupra mea."
Starea de şoc a victimei, precum şi puternicul impact negativ asupra vecinilor părţii vătămate sunt de natură a reliefa gravitatea faptei de tâlhărie săvârşită de inculpat. Totodată, modalitatea în care s-a comis fapta, constând în urmărirea victimei în timpul nopţii, printr-un parc, apoi în bloc, prin urcarea treptelor, imobilizarea părţii vătămate şi smulgerea genţii demonstrează şi pericolul pe care îl prezintă persoana inculpatului, criteriu de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recunoaşterea faptei şi regretul manifestat de inculpat, precum şi lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere de instanţe la aplicarea circumstanţelor atenuante şi la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie.
Aceleaşi împrejurări nu mai justifică, însă, adoptarea modalităţii de executare a pedepsei prevăzută de art. 861 – art. 864 C. pen., Înalta Curte apreciind că se impune înlăturarea acestor texte penale şi executarea pedepsei în regim de privare de libertate. Se vor aplica prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe perioada detenţiei.
Numai sub acest aspect recursul declarat de parchet va fi admis şi se vor casa ambele hotărâri.
Referitor la recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că pedeapsa a fost bine majorată de instanţa de apel de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani şi 6 luni închisoare, fapta inculpatului constituind infracţiunea de tâlhărie, iar nu de furt calificat (apărare înlăturată în mod justificat de ambele instanţe).
Circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., au fost menţinute şi de instanţa de apel, iar majorarea pedepsei s-a făcut în limitele legale, aplicându-se o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, situată sub minimul pedepsei de 5 ani închisoare prevăzut de art. 211 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchet, în sensul menţionat mai sus, şi va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 15 mai 2006 până la data la care inculpatul a fost pus efectiv în libertate conform sentinţei pronunţate în cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 25 din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată, precum şi Sentinţa penală nr. 540/ S din 12 octombrie 2006 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând, înlătură aplicarea art. 861 – art. 864 C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.G.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 mai 2006 până la punerea sa efectivă în libertate.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2401/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2412/2007. Penal → |
|---|
