ICCJ. Decizia nr. 2448/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2448/2007
Dosar nr. 755/35/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1/PI/2007 din 24 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr. 755/35/P/2007 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de C.C.P.I. – Biroul Naţional Interpol, privind persoana solicitată B.Şt. şi în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 24 aprilie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autorităţile maghiare au emis pe numele recurentului B.Şt. un mandat european de arestare în vederea executării unei pedepse de 6 ani închisoare cu privare de libertate la care a fost condamnat pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie.
În vederea audierii persoanei solicitate conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, prima instanţă a stabilit termen pentru data de 26 aprilie 2007.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, persoana solicitată B.Şt. a declarat recurs, fără să-l motiveze.
Înalta Curte, examinând recursul formulat cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de actele normative menţionate pentru a se proceda la arestarea şi la punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetăţeanului român B.Şt. de către Tribunalul Capitalei, Serviciul de Executare a Pedepselor – Budapesta.
Astfel, se constată că mandatul european de arestare a fost emis de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din instanţa sus-arătată şi se întemeiază pe sentinţa penală din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Centrale a Sectoarelor din Pesta – Budapesta, rămasă definitivă şi executorie, fiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 79 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Din examinarea faptelor prezentate în mandatul de arestare rezultă că cetăţeanul român B.Şt., împreună cu alte persoane, pe data de 9 iulie 2004, orele 22,30, au ademenit partea vătămată V.G. pe un drum izolat din Budapesta, unde au atacat-o sustrăgându-i telefonul mobil, 110.000 forinţi, 600 Euro, 100 dolari S.U.A. şi cheile de la maşină şi locuinţă.
Fapta reţinută în sarcina acestuia constituie infracţiunea de tâlhărie, pedepsită de legea maghiară cu închisoare până la 8 ani.
Cât priveşte motivele de refuz al executării mandatului, motive prevăzute în mod expres în dispoziţiile art. 88 din aceeaşi lege, Înalta Curte apreciază că niciunul dintre cele obligatorii nu sunt incidente în speţă.
Privitor la dispoziţiile art. 5, paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O., Înalta Curte constată că nu au fost încălcate în speţa de faţă.
Potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Prin dispoziţiile anterior invocate se recunoaşte dreptul de a reţine o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracţiune recunoscută ca atare de legea naţională.
Nu există însă o definiţie a noţiunilor de „motive verosimile" sau „motive plauzibile", Curtea statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naţionale în raport de circumstanţele fiecărui caz în parte, dar nu este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să creeze convingerea că respectiva persoană a comis infracţiunea.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.Şt. împotriva încheierii nr. 1/PI/2007 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.Şt. împotriva încheierii nr. 1/P.I. din 24 aprilie 2007 pronunţată în Camera de Consiliu de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 755/35/P/2007.
Obligă persoana solicitată la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2417/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2513/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
