ICCJ. Decizia nr. 2412/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2412/2007
Dosar nr. 1919/45/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursului de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 219 din 4 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 4001/2005, a fost condamnat inculpatul D.C. la următoarele pedepse:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficial liberării condiţionate pentru restul de 660 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 3452 din 26 iunie 2001 a Judecătorie Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 586 din 20 august 2001 a Curţii de Apel Iaşi, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) pe o perioadă de 6 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
A fost condamnat inculpatul D.V. la următoarele pedepse:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) pe o perioadă de 4 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
A fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d C. proc. pen., au fost achitate inculpatele B.A. cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 26, raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi D.A. cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada mai - iulie 2004, inculpaţii D.C. şi D.V. au recrutat şi găzduit în apartamentul mamei lor (inculpata D.A.) pe minorele B.A.O., M.A. şi C.R. şi B.M.V., înlesnind practicarea prostituţie de primele două.
Ulterior, prin violenţă şi ameninţare, inculpaţii le-au constrâns pe minorele sus menţionat să practice prostituţia, trăgând foloase materiale de pe urma acestor activităţi.
În sarcina inculpatului D.V. s-a reţinut şi faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu minora C.R., mai înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15 ani, cunoscând vârsta reală a acesteia.
În sarcina inculpatului A.C., s-a reţinut că, în perioada mai - iulie 2004, a înlesnit exploatarea sexuală a minorelor, prin asigurarea pazei şi însoţirea acestora în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu diverşi clienţi, la domiciliul acestora, obţinând foloase materiale de pe urma desfăşurării acestei activităţi.
Situaţia de fapt reţinută a fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, decurs din urmările produse, atitudinea necooperantă a inculpaţilor, pe de o parte, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal apel inculpaţii D.C., D.V. şi A.C., care au criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei reţineri a situaţiei de fapt, a greşitei individualizări a pedepsei aplicate, precum şi pentru greşita condamnare a acestora.
Prin Decizia penală nr. 87 din 8 decembrie 2006 a curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii D.V., D.C. şi A.C., împotriva sentinţei penale sus arătate, sentinţă care a fost desfiinţată.
În rejudecarea cauzei, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaţilor D.V. şi D.C.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul D.C. şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul D.V., în infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) şi respectiv lit. b) C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
D.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a).
D.V., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b).
Au fost înlăturate, faţă de inculpatul A.C., dispoziţiile privind înlăturarea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, instanţa de fond, în mod temeinic şi judicios argumentat a stabilit vinovăţia inculpaţilor în raport de infracţiunile săvârşite, astfel încât aceste critici au fost apreciate ca fiind nefondate şi respinse ca atare.
Totodată, Curtea de apel a reţinut cu sunt fondate motivele de apel formulate de inculpaţii D.V., D.C. privitoare la greşita încadrare juridică prin reţinerea greşită a alineatului 2 al art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi al omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Cu privire la apelul declarat de inculpatul A.C., Curtea de apel a reţinut că sunt nefondate criticile privind nevinovăţia sa, în cauză existând probe certe de vinovăţie. Totodată, s-a apreciat că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Verificând din oficiu conţinutul hotărârii atacate instanţa de apel a reţinut că în mod greşit s-a dispus, în cadrul aplicării pedepsei accesorii interzicerea faţă de inculpat a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Prin urmare, numai sub acest din urmă aspect, apelul inculpatului A.C. a fost admis.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.C., care a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Astfel, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei condamnări, precum şi pentru considerentul că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la toate motivele de apel invocate în cauză.
Concluziile apărătorului inculpatului în susţinerea recursului declarat de inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de recurentul inculpat A.C. este fondat pentru considerentele care urmează.
Conform art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată, să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
În cazul în care motivele de apel asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat constituie cereri esenţiale, de natură să garanteze drepturile părţilor şi să influenţeze soluţia procesului, Decizia este supusă casării în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Astfel, Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că inculpatul A.C., a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei reţineri a situaţiei de fapt, a greşitei condamnări a acestuia, precum şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Din examinarea expunerii deciziei atacate se constată însă, că instanţa de control judiciar nici măcar nu a menţionat complet motivele de apel invocate de inculpat, care în încheierea de şedinţă din 29 iunie 2006 a precizat faptul că: „criticile sale vizează aspectele invocate de ceilalţi doi coinculpaţi" iar în încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2006 a arătat că „solicită desfiinţarea sentinţei, şi pronunţarea unei hotărâri care să reţină că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există" şi cu atât mai mult nu a examinat, în concret, temeiurile de fapt şi de drept care se justifice aplicarea art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Examinarea sumară şi la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate şi netemeinicie invocate în concret de inculpatul apelant, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecinţele anterior arătate.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva deciziei penale nr. 87/MF din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi de familie, şi va trimite cauza la Curtea de Apel Iaşi, spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 219 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Iaşi
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva. deciziei penale nr. 87/ MF din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată.
Trimite cauza la Curtea de Apel Iaşi, spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 219 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Iaşi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2417/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
