ICCJ. Decizia nr. 2637/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2637/2007
Dosar nr. 24996/3/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
în baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1167/ F din 05 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul R.M.S., din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
In baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/ 2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. ultim C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
în baza art. 86 12 alin. (1) C. pen., a stabilit termen de încercare de 8 ani compus din durata pedepsei la care a adăugat un interval de timp de 4 ani.
în baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 861 alin. (1) C. pen., faţă de inculpat s-au luat următoarele măsuri: să se prezinte lunar la S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu , reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea , să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă.
A atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen., în referire la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 15 iunie 2006 la zi.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 539/ UP din 16 iunie 2006 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
A confiscat de la inculpat cantitatea de 0,22 grame heroină şi a constatat că aceasta a fost distrusă în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a respins cererea de confiscare a telefonului mobil LG şi a dispus restituirea acestuia către inculpat.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul R.M.S. este consumator de heroină şi în lipsa unei alte ocupaţii pentru a-şi procura doza zilnică necesară, vindea heroină şi altor consumatori.
În baza denunţurilor formulate de numiţii l.l.D., la data de 18 aprilie 2006, şi O.E.A., la data de 5 iunie 2006, s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului.
Astfel, la data de 15 iunie 2006, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce vindea cantitatea de 0,22 gr. heroină martorului O.E. cu suma de 1.500.000 lei. Conform înţelegerii , martorul denunţător s-a întâlnit cu inculpatul R.M.S. care i-a remis o punguţă din plastic în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare brun roşcat , martorul înmânându-i acestuia suma de 1.400.000 lei
După efectuarea schimbului inculpatul a fost imobilizat de organele de poliţie , fiind găsită asupra sa suma de 1.400.000 lei şi un telefon mobil. S-a stabilit prin raportul de constatare tehnico -ştiinţifică nr. 43362 din 15 iunie 2006 că substanţa de culoare brun roşcată vândută de inculpat martorului, are masa de 0,22 grame conţine heroină în amestec cu cofeină.
Audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul R.M.S. a recunoscut că a vândut martorului denunţător heroină, declaraţiile coroborându-se cu depoziţiile martorilor audiaţi şi cu celelalte mijloace de probă.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a formulat un denunţ împotriva numitei K. care s-a finalizat cu prinderea unor traficanţi de heroină , astfel că s-a reţinut art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, considerând că faţă de gradul de pericol social al faptei, de cantitatea de droguri vândută, s-a stabilit o modalitate de executare a pedepsei care nu poate să asigure reeducarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 830 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 1167 din 5 octombrie 2006 pronunţată de tribunal şi rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861, 862, 863 şi a art. 864 cu referire la art. 359 C. proc. pen.
A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în arest preventiv de la 15 iunie 2006 la 6 octombrie 2006.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că faţă de pericolul social deosebit de grav al faptei comise de inculpat, şi faţă de împrejurarea că inculpatul nu realiza venituri licite la data prinderii sale, modalitatea de executare a pedepsei aleasă de instanţa de fond nu este de natură să realizeze în acest caz, scopul pedepsei aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen..
Împotriva deciziei Curţii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.M.S. Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susţinerea orală a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei tribunalului, cu motivarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, dând dovadă de sinceritate.
Examinând Decizia recurată în raport de motivul de recurs formulat care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul inculpatului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Primele instanţe au stabilit fără dubiu că inculpatul este consumator de droguri şi pentru a-şi procura banii necesari cumpărării drogurilor pentru consumul propriu, la rândul său vindea droguri altor persoane. în aceste condiţii, inculpatul a fost surprins în flagrant vânzând cantitatea de 0,22 gr. heroină amestecată cu cofeină.
La stabilirea cuantumului pedepsei, de 4 ani închisoare, primele instanţe au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al acestei infracţiuni, limitele de pedeapsă, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi împrejurările legate de persoana inculpatului(lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei, sinceritatea inculpatului) reţinute ca circumstanţe atenuante.
Instanţa de apel a reţinut că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât în regim de detenţie, astfel că a înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen., şi a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare în detenţie.
Înalta Curte reţine că pentru aplicarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere trebuie îndeplinite condiţii privind pericolul social al infracţiunii şi privind persoana inculpatului.
Fapta izolată a inculpatului de a vinde cantitatea de 0,22 gr. heroină, poate fi apreciată ca neavând un pericol social deosebit de grav, inculpatul fiind împins la comiterea acestei fapte de necesitatea procurării banilor pe care la rândul său să-i folosească pentru consumul propriu de droguri.
Pe parcursul soluţionării cauzei inculpatul a prezentat suficiente garanţii pentru ca instanţa de judecată să poată aprecia că reeducarea sa s-ar putea realiza şi fără privare de libertate. Astfel, inculpatul de la data comiterii faptei şi până în prezent s-a încadrat în muncă, fiind angajat la SC R.P.I. SRL, de unde are o caracterizare foarte bună. Inculpatul a făcut astfel dovada că are un loc de muncă stabil, care să-i permită un trai decent şi efectuarea unui tratament de dezintoxicare care să-l ţină departe de fenomenul consumului de droguri.
Instanţa de recurs apreciază că inculpatul, în cazul de faţă a înţeles că pronunţarea unei condamnări constituie un avertisment pentru el, determinându-l să-şi schimbe comportamentul imediat după comiterea faptei, pentru a convinge că pe viitor chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi o altă infracţiune. Astfel, se apreciază că sunt îndeplinite atât condiţiile privind pericolul social al infracţiunii cât şi privind persoana inculpatului, pentru a se putea aplica suspendarea executării sub supraveghere.
În aceste condiţii, se reţine că în mod greşit a fost admis apelul parchetului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul de faţă întemeiat urmând ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să-l admită, să caseze Decizia Curţii şi să menţină hotărârea primei instanţe.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 830 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe care o casează şi menţine hotărârea primei instanţe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2684/2007. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
