ICCJ. Decizia nr. 1201/2007. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1201/2007
Dosar nr.9029/54/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 27 aprilie 2006, Tribunalul Dolj, în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen., a condamnat ,între alţii, pe inculpaţii:
M.A.F., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din aceeaşi lege şi art. 74, 76 C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
P.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare iar, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din aceeaşi lege şi art. 74, 76 C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiecăruia dintre inculpaţi, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani şi 8 luni pentru inculpatul M.A.F. şi de 4 ani pentru inculpatul P.V., iar ,în baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca aceştia să respecte, pe durata termenului de încercare măsurile şi obligaţiile prevăzute în alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen., atrăgându-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului M.A.F. perioada reţinerii de la 14 ianuarie 2005 şi a arestului preventiv de la 19 ianuarie 2005 la 11 ianuarie 2006.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii civile P.P. prin restituire şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata sumei de 788 dolari S.U.A. către partea civilă W.Z., 700 dolari S.U.A. către partea civilă V.B., 1334 Euro către partea civilă R.A., 1250 dolari S.U.A. către partea civilă L.P. şi la 2880 dolari S.U.A. către partea civilă R.S.O., reprezentând despăgubiri civile.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.A.F. a sumelor de 10624,4 dolari S.U.A. şi 4041,6 Euro, reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea infracşiunilor, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.A.F. a unui hard disc PC seria 80360714 şi de la inculpatul P.V. a unui hard disc PC seria 20610010-92300J.
S-a dispus restituirea Bl pe numele K.M.A., către posesor şi au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de cate 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, inculpatul M.A.F. a fost sancţionat administrativ pentru comiterea unei infracţiuni de înşelăciune prin intermediul reţelei internet.
Scopul urmărit prin sancţiunea aplicată nu a fost realizat, astfel că inculpatul a continuat, în acelaşi an, pe o scară extinsă, activitatea infracţională, ce face obiectul dosarului nr. 190/P/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În perioada mai 2004 - ianuarie 2005, inculpatul M.A.F. şi-a organizat propriul grup infracţional, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, luând măsuri suplimentare pentru a evita descoperirea de către organele abilitate a fraudelor comise în acest mod.
Inculpatul M.A.F. a înfiinţat pe internet, pe domeniul gratuit „go.ro" mai multe site-uri specializate în vânzarea fictivă de bunuri electronice, în regim on line, ghidându-se după modelul unor site-uri similare reale.
Cu ajutorul inculpatului P.V., inculpatul a cules din reţeaua internet diverse fotografii ale unor produse electronice sau autoturisme, pe care le-au postat apoi pe propriile site-uri, oferind spre vânzare persoanelor interesate, la preţuri convenabile, bunurile pe care în realitate nu le aveau.
Cunoscând bine limba engleză, inculpaţii au iniţiat corespondenţă cu prezumtivii cumpărători, câştigându-le încrederea şi, odată realizat acordul de vânzare-cumpărare, inculpaţii primeau sume de bani , cu titlu de avans sau de plată integrală, cu promisiunea livrării ulterioare a bunului prin intermediul firmelor de curierat, sumele de bani fiind ridicate de coinculpatul, O.P.
Această operaţiune a fost monitorizată de lucrătorii de poliţie la 14 ianuarie 2005, urmare sesizării telefonice a unui funcţionar al Băncii Transilvania, care a avut suspiciuni cu privire la ridicarea sumei de 1300 Euro, ulterior realizându-se prinderea în flagrant a beneficiarului sumei, respectiv inculpatul M.A.F., prejudiciul total produs fiind de 18901 dolari S.U.A. şi 7686 Euro.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, determinat de modalitatea şicondiţiile concrete în care s-au săvârşit faptele, valoarea prejudiciului care nu a fost recuperat integral şi persoana şi atitudinea inculpaţilor, inculpatul M.A.F. săvârşind anterior fapte de aceeşi natură.
Instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică, la individualizarea pedepselor precum şi la soluţionarea laturii civile a cauzei următoarele probe: procesele verbale de organizare şi prindere în flagrant, raport analiză hard disc PC pentru M.A.F. şi P.V., procesele verbale de percheziţie corporală şi domiciliară, dovezile de ridicare a unor bunuri, copia documentelor financiar contabile întocmite în timpul desfăşurării activităţii infracţionale, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile unor martori, fişele privind cazierul judiciar al inculpaţilor, precum şi declaraţiile acestora date în faza de urmărire penală şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 292 din 23 octombrie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţi considerând nefondate susţinerile acestora , în sensul netemeiniciei şi nelegalităţii hotărârii instanţei de fond şi solicitând redozarea pedepselor sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod corect inculpaţii au fost condamnaţi, la pedepese în concordanţă cu probele administrate şi cu criteriile de individualizare avute în vedere în vedere, vinovăţia inculpaţilor, sub forma intenţiei directe fiind stabilită indubitabil, motiv pentru care nu s-a justificat reducera pedepselor şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpaţii M.A.F. şi P.V., care nu au fost prezenţi la judecarea cauzei, dar prin apărătorul desemnat din oficiu au invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct.14 C. proc. pen. şi au solicitat reindividualizarea pedeselor şi aplicarea art. 81 C. pen.
Examinând cauza prin prisma criticii , care se încadrează în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., se constată că cererea de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
După abrogarea art. 81 alin. (3) C. pen., prin Legea nr. 278/2006, suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi dipusă şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., numai daca instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
în lumina dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Chiar dacă pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru inculpatul P.V. ar face aplicabilă modalitatea prevăzută de art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu are efectul educativ al suspendării sub supraveghere a executării pedesei, aşa cum corect, prima instanţă a aplicat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a dat maximul de eficientă circumstanţelor atenuante reţinute.
Ca atare, în cauză, pentru inculpatul P.V. nu se constată motive care să justifice aplicarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzut de art. 81 C. pen..
Conform art. 81 alin. (2): „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. a) lit. b) şi c) C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că inculpatul M.A.F. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, prin contopirea pedepselor de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani şi 4 luni închisoare.
Prin urmare pedeapsa aplicată acestuia nu se încadrează în condiţiile alin. (2) ale art. 81 C. pen. şi în consecinţă inculpatului M.A.F. nu-i poate fi acordat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, instanţa de fond, în aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a ţinut cont de toate criteriile de individualizare raportate la speţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor cu mult sub limita minimului special prevăzut de lege şi suspendarea sub supraveghere a executării acestora, prin aplicarea art. 861 C. pen.
Aşadar, pentru toate cele arătate mai sus nu se justifică reducerea pedepselor şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Totodată, nu se constată nici alte motive de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpaţii M.A.F. şi P.V.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.A.F. perioada reţinerii de la 14 ianuarie 2005 şi a arestului preventiv de la 19 ianuarie 2005 la 11 ianuarie 2006.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul pentru părătorul desemnat din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A.F. şi P.V. împotriva deciziei penale nr. 292 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2007. Penal. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 1986/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
