ICCJ. Decizia nr. 3376/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3376/2007
Dosar nr. 2217/98/2006
Şedinţa publică din 22 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 28 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2217/98//2006, Tribunalul Ialomiţa a dispus condamnarea inculpatului B.C., la o pedeapsă de 19 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen. şi, la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei, în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că inculpatul este căsătorit cu B.P. şi au casă proprie în comuna Cocora, jud. Ialomiţa.
În ultimul timp, între inculpat şi soţia sa au intervenit neînţelegeri care au dus la despărţirea în fapt a acestora, inculpatul mergând să locuiască la părinţii săi, iar soţia sa, împreună cu cei trei copii rezultaţi din căsătorie, s-au mutat la mama ei în comuna Roviga.
Neînţelegerile din familia inculpatului s-au ivit şi în legătură cu faptul că fratele soţiei sale, I.I., îl suspecta pe inculpat că i-a furat o bicicletă şi o sabie de la punctul piscicol la care lucra, fapt ce a determinat îndepărtarea din serviciu.
Aceste aspecte l-au determinat pe inculpat să consume excesiv băuturi alcoolice.
În domiciliul părinţilor săi inculpatul locuia efectiv numai cu mama sa, întrucât tatăl său, fiind cioban, era mai tot timpul plecat.
Realizând că nu poate renunţa la viaţa de familie, inculpatul i-a spus mamei sale că se va întoarce la soţie şi cei trei copii, victima B.N. opunându-se acestei hotărâri, spunându-i, potrivit susţinerilor inculpatului, că soţia sa este imorală şi că rudele ei îl vor omorî.
Această discuţie a avut loc între inculpat şi victimă în seara zilei de 20 iunie 2006. Inculpatul, fiind în stare avansată de ebrietate, a aplicat mamei sale mai multe lovituri cu un scaun, a imobilizat-o prin legarea mâinilor la spate cu o sârmă şi i-a introdus în cavitatea bucală o bucată de material textil.
Apoi, inculpatul a urcat victima într-o căruţă şi a transportat-o pe o distanţă de aproximativ 2 km vest de comuna Cocora, aruncând-o într-un canal plin de vegetaţie. în momentul urcării victimei în căruţă, aceasta mai trăia, deoarece, aşa cum a menţionat inculpatul, aceasta „mai gemea".
În dimineaţa zilei de 24 iunie 2006 cadavrul victimei a fost descoperit în respectivul canal şi identificat de martorul M.D., în timp ce se deplasa către lotul său de lucerna.
După părăsirea victimei în canalul în care o aruncase, inculpatul a vândut din bunurile personale, calul, căruţa, vaca, viţelul şi porcul, cumpărându-şi articole de îmbrăcăminte şi băuturi alcoolice.
Tot după săvârşirea faptei, inculpatul s-a deplasat în comuna Roviga, cerând soţiei sale să se întoarcă acasă, lucru la care s-a opus mama soţiei, inculpatul exercitând şi asupra acesteia acte de violenţă.
Surorile inculpatului, sesizând lipsa mamei lor, i-au cerut explicaţii inculpatului, ştiind că acesta se mutase la ea, dar inculpatul a afirmat că nu ştie nimic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând că pedeapsa este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 163/ A din 4 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa orientată spre minim, dar în propriul apel situaţia acestuia nu se poate agrava, iar faptele şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite.
Inculpatul B.C. a declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel şi solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanţele sale personale.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând soluţia pronunţată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază, ca neîntemeiată, critica greşitei individualizări a pedepsei.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate de 19 ani închisoare, ceea ce reprezintă o orientare către minimul prevăzut de textul incriminator.
Având în vedere natura faptei comise, respectiv omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, circumstanţele săvârşirii faptei, calitatea victimei, mama inculpatului, instanţa constată, aşa cum a apreciat şi instanţa de apel, că la aplicarea pedepsei exigenţele primei instanţe au fost, oricum, foarte reduse, astfel că nu există nici o justificare pentru reducerea acesteia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., cu aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei, de la 24 iunie 2006 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 4 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 24 iunie 2006 la 22 iunie 2007.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3409/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
