ICCJ. Decizia nr. 36/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 36/2007
Dosar nr. 2028/54/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 388 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Mehedinţi a dispus condamnarea inculpatului C.D.F., la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în baza dispoziţiilor art. 20 raportat la dispoziţiile art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 ROL daune morale către partea civilă G.V., urmare a admiterii acţiunii civile exercitate de acesta şi la plata sumei de 5.034.038 ROL plus dobânzile legale către partea civilă C.J.A.S. Mehedinţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14 februarie 2004, partea vătămată împreună cu martorii F.V. şi B.V. au consumat băuturi alcoolice în barul A.C. C. din comuna Poroina Mare, în incinta localului, între inculpat şi numitul C.M. au avut loc discuţii contradictorii, ocazie cu care martorul C.G. a intervenit.
C.M. l-a lovit pe inculpat, acesta a ripostat, cei doi îmbrâncindu-se şi lovind câteva sticle de bere care s-au spart.
Când s-au ridicat, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu o sticlă în cap, acesta din urmă a căzut, iar C.M. a profitat de ocazie şi l-a lovit pe partea vătămată până când a intervenit martorul C.G.
Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, iar loviturile primite i-au pus în pericol viaţa.
Probele administrate în cauză au relevat vinovăţia inculpatului şi modalitatea concretă de producere a faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind mare, iar încadrarea juridică a faptei greşită, însă instanţa de apel nu a trecut la analiza pe fond a apelului formulat, apreciind că inculpatul a exercitat calea de atac în afara termenului de 10 zile prevăzut de dispoziţiile art. 363 C. proc. pen.
Astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că dispozitivul hotărârii a fost comunicat inculpatului la data de 17 noiembrie 2005, declararea apelului făcându-se la data de 30 ianuarie 2006, peste termenul prevăzut de lege.
Împotriva deciziei nr. 64 din 23 februarie 2006 a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că dat fiind că acesta a lipsit la toate termenele de judecată, dar şi la pronunţarea asupra fondului, incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., fiind deci vorba despre un apel peste termen.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Craiova, în vederea judecării în fond a apelului formulat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile pentru declararea apelului curge, pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, chiar dacă partea a fost reprezentată în faţa instanţei de judecată.
Dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., în configuraţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 de modificare şi completare a Codului de procedură penală, cât şi în configuraţia ulterioară adoptării acestui act normativ, oferă posibilitatea părţilor care au lipsit la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, să declare apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei ori dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
În cauză, se constată că inculpatul nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată şi nici la pronunţare, iar declaraţia de apel este înregistrată la prima instanţă la data 30 ianuarie 2006, anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 449 din 28 noiembrie 2005, respectiv datei de 25 septembrie 2006, când inculpatul a fost introdus în Penitenciarul Rahova, după realizarea procedurii de extrădare din Austria.
În aceste condiţii, constatând că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 365 C. proc. pen. şi că apelul inculpatului era un apel declarat peste termen, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea pe fond a apelului peste termen declarat de inculpat.
În baza art. 365 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va menţine efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 64 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de inculpat la Curtea de Apel Craiova.
Menţine efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 449 din 28 noiembrie 2005 emis de Tribunalul Mehedinţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3611/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
