ICCJ. Decizia nr. 3611/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3611/2007
Dosar nr. 1054/59/2007
Şedinţa publică din 5 iulie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68/ PI din 18 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1054/59/2007, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a respins cererea de amânare a predării către autorităţile judiciare din Italia a persoanei urmărite M.B., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a menţinut starea de arest a persoanei urmărite M.B. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 18 iunie 2007.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 lei s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului autorizat în sumă de 100 lei a fost virat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a stabilit următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57/ PI din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, în baza art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 s-a luat act de consimţământul persoanei urmărite internaţional M.B. de a fi predată autorităţilor judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Napoli, la data de 3 mai 2007, în dosarul nr. 39793/04/RGGIP; N 39308/03/RGnr. În baza art. 89 din legea arătată, s-a dispus arestarea preventivă a cetăţeanului italian pe o perioadă de 30 zile, de la 21 mai 2007, la 19 iunie 2007.
Tribunalul din Napoli a emis mandatul de arestare pe numele lui M.B. pentru două capete de acuzare, respectiv trafic de mari cantităţi de substanţe stupefiante de tipul cocaină şi participarea la o organizaţie criminală.
Înainte de a fi dispusă predarea efectivă a persoanei urmărită către autorităţile judiciare italiene, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a formulat cerere de amânare a predării acesteia, cu motivaţia că M.B. este urmărit penal de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.
Instanţa de fond a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei urmărite poate fi amânată de autorităţile judiciare de executare române până la terminarea judecăţii, sau până la executarea pedepsei, în cazul în care se instrumentează, în România, o faptă diferită de cea care motivează mandatul european.
Numai că, neexecutarea imediată şi promptă a mandatului de arestare european, din care rezultă că persoana urmărită M.B. este acuzată de săvârşirea unor fapte grave, nu a fost considerată ca oportună de către instanţa de fond, în raport şi de infracţiunea imputată acesteia de autorităţile române, de o gravitate redusă şi pentru care nu s-a dispus luarea vreunei măsuri preventive.
În consecinţă, cererea de amânare a predării către autorităţile judiciare italiene a persoanei urmărite M.B. a fost respinsă, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o pentru netemeinicie.
S-a arătat că pe numele cetăţeanului italian s-a emis de Tribunalul din Pavia un alt mandat european de arestare nr. 553/2007 pentru săvârşirea infracţiunii de jaf armat asupra unei bănci.
Prin sentinţa penală nr. 47 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Timişoara a dispus predarea sus-numitului autorităţilor judiciare din Italia.
La 3 mai 2007, prin sentinţa penală nr. 51, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de parchet şi, în temeiul dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării urmăritului M.B. până la finalizarea cercetărilor ce se efectuează în dosarul nr. 2120/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, iar în cazul în care va fi trimis în judecată, până la judecarea definitivă, respectiv până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În aceste împrejurări, respingerea cererii de amânare a predării cetăţeanului italian, dispusă prin sentinţa penală nr. 68 din 18 iunie 2007, de către aceeaşi instanţă, cu privire la mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Napoli apare ca fiind în contradicţie vădită cu sentinţa mai sus-arătată, executarea celor două hotărâri judecătoreşti devenind astfel imposibilă.
Verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Art. 97 alin. (1) din Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nr. 302/2004 prevede posibilitatea pentru autoritatea judiciară de executare română să amâne predarea persoanei urmărite atunci când aceasta este urmărită sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o cauză diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei.
Nefiind o obligaţie, ci doar o facultate pentru autoritatea judiciară română, aceasta are posibilitatea de a refuza amânarea predării, chiar dacă se constată existenţa situaţiei arătate mai sus care implică persoana urmărită într-un proces penal pe teritoriul României, în condiţiile în care intervenţia altor împrejurări impun efectuarea predării.
Astfel, instanţa de fond a constatat că împotriva persoanei urmărite s-a emis un mandat european de arestare de către Tribunalul din Napoli, secţiunea judecătorilor pentru cercetări preliminare, aceasta fiind învinuită de săvârşirea infracţiunilor de trafic de mari cantităţi de cocaină şi participarea la o organizaţie criminală.
Întârzierea în predarea persoanei urmărite către autorităţile judiciare italiene poate periclita iremedial efectuarea urmăririi penale, afectând stabilirea cu celeritate şi completă a adevărului în cauză, inclusiv a situaţiei juridice a persoanei urmărite.
Pe de altă parte, cauza aflată în curs pe rolul autorităţii judiciare române se referă la săvârşirea unei infracţiuni de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte care prezintă un pericol social mai redus în comparaţie cu cele instrumentate de autorităţile italiene şi în legătură cu care s-a şi încheiat faza urmăririi penale, fiind sesizată instanţa de judecată la data de 21 iunie 2007.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod just asupra necesităţii predării neîntârziate a persoanei urmărite către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, întârzierea acestei operaţiuni nefiind nici oportună, nici benefică rezolvării niciuneia din cauzele penale în care este implicat M.B. pe teritoriul ambelor state membre.
Între sentinţele penale nr. 51 din 3 mai 2007 şi nr. 68 din 18 iunie 2007 ale Curţii de Apel Timişoara nu există nici o stare de contrarietate, fiecare dintre ele referindu-se la un alt mandat european de arestare şi la o altă situaţie a persoanei urmărite, apreciabilă la un moment dat, iar executarea lor nu este imposibilă, prin prisma posibilităţilor pe care legea specială le prevede.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar în baza art. 193 C. proc. pen., onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 68/ PI din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind persoana solicitată M.B.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2801/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
