ICCJ. Decizia nr. 4059/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4059/2007
Dosar nr. 3968/40/2006
Şedinţa publică din 3 septembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 460 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Botoşani, secţia penală, a condamnat pe inculpatul T.L.I., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Botoşani, pedeapsă ce a fost adiţionată la cea stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) – c) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei, reţinerea din 20 aprilie 2006.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părţii vătămate V.M., suma de 1500 lei, din care 750 lei daune materiale şi 750 lei daune moale.
De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că în seara de 19 aprilie 2006, în jurul orei 21,00, partea vătămată V.M., îndreptându-se spre casă, a fost ajunsă din urmă de inculpatul T.L.I., care a încercat să-i sustragă geanta. Întrucât partea vătămată nu a lăsat poşeta din mână, a căzut şi a fost izbită şi apoi târâtă pe jos.
Pentru că partea vătămată a început să ţipe, inculpatul i-a pus mâna la gură şi a tras-o de păr până când a reuşit să-i ia geanta, după care a fugit.
Martorul A.C.D. a observat incidentul şi a pornit în urmărirea inculpatului, alertând şi serviciu de urgenţă.
În fugă, inculpatul a abandonat geanta, care a fost găsită de martora L.M.
În cele din urmă, inculpatul a fost găsit de poliţie, ascuns sub un autoturism parcat în faţa unui bar situat în apropierea locului faptei.
S-a mai reţinut că partea vătămată a fost examinată de medicul legist, constatându-se că aceasta prezintă leziuni produse prin comprimare cu degetele şi excoriere de corpuri dure (târâre) şi care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa a reţinut că, în drept, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul fiind minor.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, pericolul social al acesteia, persoana inculpatului care are 16 ani, provine dintr-o familie organizată, a abandonat şcoala şi are antecedente penale.
S-a reţinut că pretenţiile civile formulate de partea vătămată sunt întemeiate, întrucât în timpul agresiunii i-au fost distruse haina din piele şi pantalonul şi că după comiterea faptei a suferit o depresie, fiind nevoită să se adreseze unui psiholog.
Inculpatul a declarat apel susţinând, în principal, că nu este autorul faptei şi în subsidiar, că se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A mai susţinut că pretenţiile părţii civile nu au fost dovedite, astfel încât cererea de despăgubiri trebuia respinsă.
Curtea de Apel Suceava, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 8 din 2 februarie 2007, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi a condamnat pe inculpat, făcând aplicarea art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Botoşani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că declaraţiile părţii vătămate, raportul de examinare medico-legală, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, demonstrează fără putinţă de tăgadă că, în seara de 19 aprilie 2006, în jurul orei 21,00 în timp ce se afla pe stradă, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată V.M. şi când aceasta a căzut, i-a sustras prin violenţă poşeta.
S-a reţinut că în mod corect a fost înlăturată susţinerea inculpatului că în momentul în care a fost comisă fapta se afla într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice, iar apoi, datorită unei altercaţii cu mai multe persoane, s-a ascuns sub autoturismul unde a fost găsit de poliţie.
Susţinerea inculpatului este infirmată de declaraţia barmanului care a arătat că inculpatul a fost în bar, în jurul orei 20,00, deci cu o oră înainte de comiterea faptei.
S-a apreciat că este fondată critica referitoare la individualizarea pedepsei, impunându-se reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, modalitatea de comitere şi urmările produse.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de procuror şi de inculpat.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se că s-au reţinut nejustificat circumstanţe în favoarea inculpatului şi în consecinţă, greşit a fost redusă pedeapsa aplicată de prima instanţă.
Şi recursul declarat de inculpat a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de procuror.
Se constată că nejustificat s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen. şi în consecinţă, greşit s-a scăzut pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Este de reţinut şi faptul că instanţa a acordat valoare de circumstanţe atenuante împrejurărilor şi modalităţii în care a fost comisă fapta şi urmărilor produse de aceasta, deşi acestea conferă faptei o periculozitate sporită.
Astfel, nu se poate reţine că atacarea de către inculpatul minor, în plină stradă şi în timpul nopţii, a unei persoane adulte, pe care a lovit-o, a târât-o pe jos şi a tras-o de păr pentru a-i sustrage geanta, sunt împrejurări de natură a atenua răspunderea penală, în condiţiile în care locul şi momentul comiterii faptei constituie agravante legale, conform art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Motivul de recurs invocat de inculpat nu este fondat, întrucât fapta comisă prezintă un pericol social concret ridicat mai ales în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat anterior pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat.
Săvârşirea faptei deduse judecăţii în termenul de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei anterioare este de natură a demonstra că scopul pedepsei nu a putut fi atins şi fără executarea acesteia.
Aşa fiind, corect s-a apreciat că este necesar să se dispună executarea pedepsei prin privare de libertate, fiind nefondată solicitarea inculpatului de a se aplica art. 81 sau 861 C. pen.
Se constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, se va admite recursul procurorului şi conform at.38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanţei de apel şi se va menţine hotărârea primei instanţe.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 8 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie privind pe inculpatul T.L.I.
Casează Decizia atacată şi rejudecând respinge apelul inculpatului împotriva sentinţei nr. 460 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, pe care o menţine.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4358/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4092/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
