ICCJ. Decizia nr. 5664/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5664/2007
Dosar nr. 48446/3/2005
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 613 din 26 aprilie 2007, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul T.C., la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi, la 13 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Prin sentinţă, în baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G.O.M. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 1 ianuarie 2005, după orele 23,00, G.O.M., însoţită de A.A., s-a îmbarcat în autoturismul condus de cea din urmă şi au plecat spre casele lor. Femeia a coborât din vehicul la intersecţia Căii Victoria cu str. Gheorghe Manu, de aici continuând să se deplaseze, singura spre căminul studenţesc M., pe traseu fiind acostată de inculpat. Acesta, sub pretextul că este agent de pază şi are obligaţia să investigheze o faptă de furt, i-a cerut să-l urmeze în clădirea de la nr. X pentru a-i verifica actele. Dându-şi seama că inculpatul are alte intenţii, femeia i-a propus să primească nişte bani, în schimb cerându-i să o lase în pace. Neacceptând, inculpatul a prins-o de mână şi de talie şi a tras-o spre incinta curţii clădirii. În continuare, cei doi au traversat curtea spre intrarea în imobil, în capătul acesteia femeia observând o uşă metalică deschisă. Crezând că în interior sunt persoane, G.O.M. a strigat după ajutor şi a încercat să opună rezistenţă la intenţia inculpatului de a o forţa să intre în clădire. Nereuşind, a fost trasă în interior, şi a fost obligată să parcurgă nişte scări, după ce inculpatul a închis uşa de acces cu zăvorul.
După parcurgerea mai multor încăperi, inculpatul a tras-o într-o cameră mai mare, în aceasta aflându-se trei fotolii uzate, două canapele şi o masă tip birou, pe aceasta aflându-se un pet de capacitate 2 litri plin cu apă, ţigări şi 4 baterii pentru lanternă. Aici, inculpatul a ţipat la femeie, i-a spus că ştie el cu cine are de-a face, că este „traseistă", „semaforistă" şi că dacă va accepta să întreţină cu el un raport sexual oral, o va lăsa să plece.
Fiind conştientă că nu poate să o ajute nimeni, timorată, femeia a fost determinată să-l accepte pe inculpat, raportul consumându-se pe una din canapele. Nervos datorită imposibilităţii lui organice a ejacula, inculpatul a înjurat-o, a lovit-o cu palmele şi pumnii peste cap, a scuipat-o, a împins-o spre cealaltă canapea, i-a tras cu forţa pantalonii şi a supus-o unui raport sexual normal, acesta fiind urmat de ejaculare.
În timpul raportului sexual, inculpatul, sărutând femeia, îi spunea ce să facă pentru a-i produce plăcere şi o îmbia să-i răspundă că şi ei îi place.
În continuare, după aproximativ 30 minute, timp în care inculpatul s-a adresat femeii când frumos, când pe un ton violent, el a mai forţat-o să accepte un nou raport sexual normal. După consumarea acestuia, sesizând că telefonul celular al femeii a sunat, inculpatul l-a luat şi a respins apelul.
Cu acelaşi telefon, în jurul orelor 4,00, inculpatul a apelat un număr de mobil, individul cu care a conversat fiind numit de el „vărule", pe acesta rugându-l să vină în Bucureşti cu maşina, pentru a-i lua şi duce la domiciliul femeii.
Aceluiaşi „văr", inculpatul i-a spus să reţină numărul de apel, i-a indicat că este al soţiei lui şi i-a spus să-i facă rost de un paşaport pentru a o scoate din ţară şi a pleca împreună în Elveţia.
În timp ce inculpatul avea convorbirea telefonică amintită, sperând că poate scăpa, G.O.M. se deplasa prin cameră, situaţie în care l-a enervat pe inculpat, acesta apostrofând-o că dacă nu încetează, îşi va chema colegii de la pază pentru a o viola.
La orele 4,30, inculpatul a scos femeia din cameră, au parcurs acelaşi traseu de la venire, el a discutat cu o persoană căreia G.O.M., prin semne, a încercat să-i ceară ajutorul, dar pentru că nu a fost înţeleasă, a fost dusă în aceeaşi încăpere, aici inculpatul încercând din nou să o supună unui raport sexual. Nereuşind, femeia a profitat de un moment de neatenţie din partea acestuia, a fugit din încăpere, a parcurs mai multe holuri, a urcat nişte scări până la ultimul nivel al clădirii, aici fiind însă prinsă de inculpat şi introdusă într-o altă cameră.
În jurul orei 7,00, schimbându-se paza, în încăpere au pătruns doi agenţi, aceştia au întrebat ce caută în locul respectiv, moment în care inculpatul a încercat să fugă. Comportamentul acestuia l-a determinat pe unul din agenţi să-l lovească, dar nu a fost posibil să fie imobilizat. Profitând de situaţie, G.O.M. a povestit ce i se întâmplase, unul din agenţi, la rugămintea ei, a oprit un taximetru, cu acesta ea deplasându-se la părinţii prietenului ei, şi acestora ea relatându-le faptele, după care a sesizat poliţia.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul şi-a motivat apelul pe greşita aplicare a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., numai în raport cu pedeapsa rezultantă, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. e) din acelaşi cod şi omisiunea reţineri stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de tâlhărie, în opinia sa aceasta neexistând, greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de viol, în opinia sa, fapta constituind infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 C. pen. şi pentru greşita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 308 din 18 septembrie 2007, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a făcut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a menţinut pedepsele pentru cele trei infracţiuni, a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a aplicat, pentru fiecare din cele trei fapte, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 (s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare) şi pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei se reţine că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt probată, vinovăţia inculpatului fiind just reliefată.
Astfel, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare a locului faptelor, planşele foto, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaşterea inculpatului, declaraţiile martorilor P.Şt.C., Şt.A., S.A.G., Ţ.Z., Ţ.C. au dovedit vinovăţia inculpatului, ele coroborându-se între ele.
Privind pedeapsa rezultantă şi pedepsele aplicate pentru cei trei fapte penale săvârşite, se reţine că au fost stabilite şi individualizate cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social fiind deosebit de grav, împrejurările în care acestea au fost comise, de asemenea, denotă periculozitatea concretă a manifestărilor inculpatului, dar şi a persoanei acestuia, recidivist tot dintr-o faptă de viol.
Pe de altă parte, pedeapsa rezultantă, aceea de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie răspunde şi scopului, aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Văzând şi că în faza apelurilor, greşelile instanţei de fond au fost îndreptate, având în vedere şi considerentele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 308 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3994/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5660/2007. Penal → |
|---|
