ICCJ. Decizia nr. 4164/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4164/2007
Dosar nr. 9029/120/2006
Şedinţa publică din 10 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 81 din 16 martie 2007, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.C., privind sentinţa penală nr. 649 din 13 octombrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că revizuientul a contestat probatoriul administrat cu ocazia judecării fondului, în sensul că, procesul verbal de cercetare la faţa locului nu s-a întocmit în faţa procurorului criminalist, existând neconcordanţe între ora însemnată şi celelalte înscrisuri din dosarul de urmărire penală, cât şi între cele două exemplare ale mandatului de arestare preventivă; s-a mai învederat de condamnat că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală şi că a promovat plângere penală pentru mărturie mincinoasă comisă de martorii audiaţi în dosar şi care i-a fost respinsă.
Prin referatul întocmit de procuror, adiacent cererii de revizuire, s-a concluzionat că înscrisurile depuse de condamnat (bilete de ieşire din spital, copii ale mandatului de arestare preventivă, o scrisoare a numitului Z.P.) nu confirmă împrejurările menţionate de către condamnat.
Instanţa de fond a menţionat că motivele invocate de revizuient, referitor la constatarea nevinovăţiei sale, nu este prevăzut printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 102 din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.C. reţinând în considerentele hotărârii că aspectele invocate de apelant pot fi invocate numai cu ocazia judecării fondului cauzei şi nu într-o cale extraordinară de atac.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care le-a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin cererea scrisă recurentul revizuient a reiterat motivele din cererea de revizuire, enumerând înscrisurile şi împrejurările care în opinia sa, dovedeau că este nevinovat. Nu a dezvoltat motive care să constituie cazuri de casare potrivit art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând susţinerile recurentului în raport de actele şi lucrările cauzei, de dispoziţiile legale în materie, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate.
Instanţele au verificat pe rând susţinerile invocate de recurent concluzionând just că acestea nu pot constitui cazuri de revizuire, în sensul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., care să conducă la admisibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Afirmaţia are în vedere, pe de o parte, caracteristicile acestei instituţii, care în calitatea ei de cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât, strict, în cazurile şi condiţiile imperative stabilite de lege, iar pe de altă parte, susţinerile care în opinia revizuientului sunt tot atâtea cazuri de revizuire –au fost verificate de instanţe cu ocazia judecării în fond şi în căile de atac ordinare ale cauzei în care s-a pronunţat soluţia de condamnare ce-l nemulţumeşte pe recurent.
Fiind respectate dispoziţiile procesual penale la soluţionarea cererii de revizuire formulată de condamnat, iar susţinerile invocate fără legătură cu cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., se constată că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice urmând a fi menţinute prin respingerea recursului declarat de condamnat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 102 din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4061/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4167/2007. Penal → |
|---|
