ICCJ. Decizia nr. 4053/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2007

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4053/2007

Dosar nr. 338/44/2007

Şedinţa publică din 3 septembrie 2007

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 43 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul V.C., pentru comiterea infracţiuni de:

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen., la 9 ani închisoare;

- tentativă la infracţiunea de viol, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

A dedus din pedeapsa stabilită perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 9 septembrie 2005 la zi.

A menţinut starea de arest a inculpatului V.C.

A obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează:

- la 5000 lei daune morale şi 600 lei daune materiale către partea civilă D.M.;

- la 3000 lei daune morale şi 600 lei daune materiale către partea civilă D.V.;

- la 161,8 lei cheltuieli ocazionate cu transportul părţii vătămate D.V. către Serviciul de Ambulanţă judeţean Vrancea plus dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la achitarea integrală;

- la 385,13 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată D.M. şi 790,91 lei pentru partea vătămată D.V. către Spitalul judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani, jud. Vrancea plus dobânda legală la această sumă până la achitarea integrală a debitelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A obligat inculpatul la 45 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.V. şi la 85 lei cheltuieli judiciare către parte civilă D.M.

A obligat inculpat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat din caree 400 lei onorariu apărător din oficiu (urmărirea penală şi fond – avansate din fondul Ministerului Justiţiei; 300 lei taxă medico-legală pentru I.M.L. Bucureşti).

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 739/P/2005 înregistrat la această instanţă sub nr. 99/912005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C. pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că, în seara zilei de 18 mai 2005, împreună cu C.G. şi C.L. a lovit victimele D.M. şi D.V., a fost violentă a încercat să întreţină raport sexual cu victima D.M.

Examinând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul V.C. şi învinuiţii C.L. şi C.G., toţi din localitatea Ghergheşti, jud. Vaslui au revenit pe raza oraşului Panciu, jud. Vrancea, în primăvara anului 2005, pentru a desfăşura activităţi în gospodăriile unor cetăţeni din zonă, aşa cum procedaseră şi în anii anterior, pentru a realiza venituri băneşti.

Una dintre familiile unde au lucrat ca muncitori zileri a fost şi cea compusă din D.V. în vârstă de 71 de ani şi D.M. în vârstă de 68 de ani.

În seara zilei de 18 mai 2005, în jurul orelor 18,00, inculpatul însoţit de cei doi învinuiţi s-au deplasat la domiciliul fam. D. şi în imediata apropiere a locuinţei acestora l-au găsit pe D.V., ce efectuau munci agricole la cultura viţei de vie.

Cei trei au cerut acestuia să le aducă vin pentru a-l consuma împreună şi bătrânul, dându-şi seama că un refuz ar fi periculos pentru persoana sa, a adus din domiciliul său o sticlă tip PET de 2 litri cu vin, pe care cei trei au consumat-o în câteva minute. La un moment dat, inculpatul şi cei doi învinuiţi i-au solicitat bătrânului să aducă apă şi căni pentru a-şi pregăti câte un pahar de cafea solubilă, lucru cu care victima a fost de acord.

Rămaşi singuri, inculpatul şi învinuiţii au hotărât ca prin violenţă să sustragă din domiciliul părţilor vătămate bunuri şi bani, ţinând seama că timpul înaintat către noapte, iar zona în care era situată casa bătrânilor era puţin circulată.

Hotărârea fiind luată, după ce au servit cafeaua solubilă, folosind apa dintr-o sticlă tip PET de 2 litri adusă de bătrânul D.V., inculpatul şi învinuiţii au lovit victima în zona capului şi a feţei, lăsând-o în stare de incoştienţă, apoi au pătruns mai întâi în curtea gospodăriei şi apoi în locuinţa celor doi bătrâni, unde au găsit-o şi pe victima D.M., care a fost lovită cu bestialitate de inculpat şi învinuiţi şi apoi dusă cu forţa într-o cameră de către V.C., care a încercat, tot prin violenţă să întreţină raport sexual cu bătrâna. În timp ce victima era agresată fizic şi sexual de către V.C., ceilalţi doi învinuiţi au sustras bunuri constând într-un telefon mobil marca Motorola, un radio-casetofon, o lanternă, 2 sticle cu vin, bunuri în valoare de cca.5.000.000 lei.

Datorită opoziţiei bătrânei şi strigătelor acesteia de ajutor cât şi de teama ca bătrânul să nu-şi revină şi să solicite ajutorul, cei trei au părăsit locuinţa având asupra lor obiectele sustrase.

În urma loviturilor primite D.V. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, iar D.M. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

D.V. a fost internat în Spitalul de Urgenţă Focşani, secţia Chirurgie în perioada 18 - 23 mai 2005.

După comiterea faptelor inculpatul şi învinuiţii au părăsit zona, revenind în comuna de domiciliu şi în perioada 19 mai - 22 iunie 2005 au folosit telefonul mobil sustras, pentru a apela numărul de urgenţă 955, lucrătorii de poliţie din cadrul SC C.C.O.A. Galaţi reuşind identificarea numărului de telefon şi a persoanelor care au apelat acest serviciu, în persoana învinuiţilor C.G. şi a lui B.O.V.

Cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate urme papilare pe una din cele două sticle tip PET, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică rezultând că au fost create de degetul mare şi mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului V.C.

Cu prilejul efectuării actelor de urmărire penală, victimele agresiunii au recunoscut fără nici o ezitare pe inculpatul V.C. şi pe învinuitul C.L. şi C.G. ca fiind autorii faptelor descrise mai sus, dar cu prilejul audierii V.C. a susţinut că la comiterea faptelor nu a participat învinuitul C.L., ci consăteanul lor B.O.

Acelaşi lucru l-a susţinut şi învinuitul C.L., precizând că în perioada în care s-a comis fapta el se găsea în comuna Matca, unde muncea ca zilier în gospodăria numitului F.N., cunoscut în comună ca N.I.

În aceste împrejurări acţiunea penală a fost pusă în mişcare numai faţă de V.C., pentru a se verifica apărările formulate de către învinuitul C.L.

În timpul desfăşurării cercetărilor învinuitul C.G. s-a sustras urmăririi penale acesta fiind dat în urmărire locală la data de 6 octombrie 2005 şi în urmărire generală conform procedurii standard.

Faţă de B.O.V. nu s-au putut efectua acte premergătoare în condiţiile şi împrejurările rezultate din depoziţia inculpatului şi a învinuitului C.L., întrucât acesta a părăsit teritoriul naţional la data de 29 septembrie 2005 şi până în prezent nu a revenit în ţară.

În această situaţie, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de învinuitul C.G., C.L. şi făptuitorul B.O.V. şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia până la identificarea şi trimiterea lor în judecată, pe baza materialului probator realizat în cauză.

Audiat în timpul urmăririi penale, inculpatul V.C. a recunoscut faptele comise, precizând că după lovirea victimei D.M., hotărârea de a întreţine raport sexual cu aceasta a fost personală, că nu i-a antrenat în această activitate pe ceilalţi învinuiţi atitudine confirmată şi de partea vătămată în dispoziţia dată.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o poziţia de negare totală a faptelor relatând o altă situaţie de fapt şi anume că autori ai infracţiunii sunt alte 2 persoane. De asemenea, neagă şi împrejurarea că ar fi fost în localitatea de domiciliu a victimelor, arătând că ar fi vizitat zona în urmă cu 6 ani.

În apărare s-a solicitat proba cu expertiză criminalistică dactiloscopică care să constate dacă urmele papilare de pe sticla de plastic provin de la inculpat.

În cauză au fost administrate probele arătate în apărare, cu excepţia unei depoziţii determinate de imposibilitatea obiectivă a audierii martorilor, din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere rezultând că sunt plecaţi din ţară (C.L.).

Prezumţia de nevinovăţie a inculpatului este răsturnată de expertiza criminalistică efectuată în cursul cercetării judecătoreşti coroborată cu depoziţia părţii vătămate D.V. şi D.M., depoziţii de martori audiaţi în cursul desfăşurării anchetei şi procesului de faţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul V.C. solicitând achitarea sa în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de viol întrucât în cauză nu există alte probe concludente în afară de declaraţia părţii vătămate. De asemenea, inculpatul a solicitat achitarea sa în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie susţinând că nu a fost în localitatea Panciu în ziua de 18 mai 2005.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul că infracţiunea de tâlhărie nu a fost comisă de două sau mai multe persoane de vreme ce nu există vreo dovadă că învinuiţii C.L. şi C.G. au fost şi ei trimişi în judecată pentru infracţiunea de săvârşirea căreia este acuzat inculpatul, precum şi reducerea pedepselor aplicate acestuia prin reţinerea de circumstanţe atenuante.

Prin Decizia penală nr. 96/ A din 22 mai 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Vrancea.

Menţine starea de arest a inculpatului şi deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 9 septembrie 2005 la 22 mai 2007.

În baza dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.

S-a reţinut că, examinând sentinţa prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată, în primul rând, că situaţia de fapt a fost în moc corect reţinută de instanţa de fond pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.

Nu se pot reţine susţinerile inculpatului referitoare la faptul că nu a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, nefiind în localitatea Panciu în ziua de 18 mai 2005, câtă vreme la dosar există probe certe de vinovăţie.

În acest sens sunt declaraţiile părţilor vătămate D.V. şi D.M., care în mod constant l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptelor recunoscându-l inclusiv dintr-un grup de persoane în faza de urmărire penală. De asemenea, inculpatul V.C. a recunoscut într-o declaraţie, dată în cursul urmăririi penale în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu, că a lovit pe partea vătămată D.V. şi că apoi a încercat prin constrângere să întreţină un act sexual cu partea vătămată D.M. timp în care învinuiţii C.L. şi C.G. au sustras bunuri în valoare de 500 lei din casa părţilor vătămate.

Împrejurarea că în faza de judecată inculpatul a adoptat o poziţie contrară celei din faza de urmărire penală, negând chiar prezenţa sa în localitatea Panciu la data faptei, a fost corect interpretată de instanţa de fond ca o încercare de eludare a răspunderii penale întrucât inculpatul nu a oferit argumente credibile privind schimbarea declaraţiilor şi nici nu au fost produse probe care să îi confirme fără dubiu noile sale susţineri.

Mai mult, în faza de judecată a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică care a confirmat concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică efectuat în cursul urmăririi penale în sensul că urmele digitale ridicate de pe sticla de apă minerală cu ocazia cercetării locului faptei au fost create de degetul mare şi cel arătător de la mâna dreaptă a inculpatului V.C.

De asemenea, martorii audiaţi în cauză confirmă prezenţa inculpatului în oraşul Panciu în acest sens fiind depoziţiile martorilor D.M., care arată că i-a vândut ţigări acestuia la un chioşc din Panciu de mai multe ori în luna mai 2005 (deşi inculpatul a afirmat că a mai fost în această localitate doar în urmă cu 6 ani) şi A.N., pensionară ce locuieşte în Panciu, care a precizat că îl cunoaşte din vedere pe inculpat.

În ceea ce priveşte pe martorul M.F., propus în apărare de inculpat, acesta a relatat că în luna mai 2005 l-a văzut pe inculpat aproape zilnic în comuna Ghergheşti, jud. Vaslui însă această depoziţie, având un grad mare de relativitate şi necoroborându-se cu alte probe, nu poate răsturna materialul probator ce dovedeşte prezenţa inculpatului în localitatea Panciu în ziua de 18 mai 2005.

Nici susţinerea inculpatului privind inexistenţa în cauză a unor probe certe care să dovedească săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol nu poate fi reţinută.

Astfel, din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză rezultă că partea vătămată D.M. a suferit multiple leziuni atât în zona feţei cât şi în zona coapsei şi a piciorului drept, ceea ce confirmă susţinerile acesteia şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului privind tentativa de viol, în acelaşi sens fiind şi depoziţia martorului C.G., vecin cu părţile vătămate, care la scurt timp după faptă a văzut-o pe partea vătămată D.M. cu urme de sânge, răvăşită şi reclamând faptul că a fost agresată sexual de un tânăr.

Nefondată este şi cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în sensul că infracţiunea de tâlhărie nu a fost comisă de două sau mai multe persoane. Chiar dacă pentru ceilalţi participanţi cercetările nu au fost finalizate şi aceştia nu au fost trimişi în judecată pentru faptele comise, rezultă cu certitudine din probele mai sus expuse că inculpatul V.C. nu a comis singur infracţiunea de tâlhărie, fiind ajutat de învinuiţii C.L. şi C.G., situaţie ce impune reţinerea în sarcina inculpatului şi a formei agravante prevăzute de art. 211 alin. (2¹) lit. a) C. pen.

Cât priveşte solicitarea inculpatului de reducere a pedepselor prin reţinerea de circumstanţe atenuante, Curtea nu o poate primi favorabil apreciind că pedepsele aplicate de instanţa de fond reflectă pe deplin criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, faptele comise de inculpat sunt de o gravitate extrem de ridicată, ţinând seama de modul de săvârşire şi de persoana părţilor vătămate, doi bătrâni fără apărare în faţa unor persoane tinere aflate sub influenţa alcoolului, ceea ce denotă o periculozitate socială a inculpatului ce se cere a fi reprimată prin pedepse exemplare.

Faţă de cele mai sus arătate, constatând că hotărârea supusă controlului judiciar este la adăpost de orice critică, fiind temeinică şi legală sub toate aspectele, urmează a se repinge ca nefondat apelul promovat de inculpatul V.C. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că din raportul de expertiză medico-legală,a rezultat că victima nu prezintă leziuni în zona genitală.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 211 C. pen., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că deşi iniţial a recunoscut săvârşirea faptei, relevantă este declaraţia din faza cercetării judecătoreşti, unde acesta a negat comiterea acestei infracţiuni.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârile recurate în raport de motivele de critică invocate prin care se tinde la achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate şi care se încadrează în cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi respectiv în raport de cel prin care se tinde la reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca fiind severă şi care constituie cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de inculpatul V.C. se priveşte, ca nefondat, şi urmează a fi respins, ca atare, în sensul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât prin hotărârile recurate nu s-a făcut o gravă eroare de fapt atunci când instanţele de prim grad şi de apel au reţinut întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de tentativă la viol şi respectiv de tâlhărie, aflate în stare de concurs real.

Astfel, apărările recurentului inculpat că autorii infracţiunii de tâlhărie săvârşită, în seara zilei de 18 mai 2005, la domiciliul familiei D. din oraşul Panciu, jud. Vrancea, sunt alte persoane, sunt indubitabil înfrânte de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 400 din 25 septembrie 2006 efectuat de L.E.C. Bucureşti potrivit căreia urmele digitale ridicate de pe sticla de apă minerală, despre care victima D.V. a indicat că inculpatul şi ceilalţi autori, C.G. şi B.O. s-au servit din conţinutul său pentru a prepara cafea ness cu apă minerală- au fost lăsate de degetele mare şi arătător de la mâna dreaptă a recurentului V.C.

Tot astfel, victimele D.V. şi D.M. au indicat cu fermitate pe recurentul inculpat ca fiind unul dintre autorii agresiuni (atât cu ocazia recunoaşterii fotografice din grup cât şi în depoziţiile date) configurând şi descriind în amănunţime mecanismul tâlhăriei comise de inculpatul recurent şi ceilalţi autori.

Din acest punct de vedere ambele instanţe au reţinut justificat de probatoriul administrat în cauză în mod corect situaţia de fapt imputată constând în esenţă în aceea că în seara zilei de 18 mai 2005, în jurul orelor 18,00, inculpatul însoţit de cei doi învinuiţi s-au deplasat la domiciliul fam.D. şi în imediata apropiere a locuinţei acestora l-au găsit pe D.V., ce efectuau munci agricole la cultura viţei de vie.

Rămaşi singuri, inculpatul şi învinuiţii au hotărât că prin violenţă să sustragă din domiciliul părţilor vătămate bunuri şi bani, ţinând seama că timpul înaintat către noaptea, iar zona în care era situată casa bătrânilor era puţin circulată.

D.V. a fost internat în Spitalul de Urgenţă Focşani, secţia Chirurgie în perioada 18 - 23 mai 2005.

Concomitent, aceleaşi instanţe au reţinut în mod legal şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă de viol comisă de recurentul inculpat V.C. asupra victimei D.M.

Astfel, este real că deşi prin raportul de constatare medico-legală nr. 132/ E din 19 mai 2005 a S.J.M.L. Vrancea cu ocazia examenului genital nu se reţine existenţa unor leziuni vizibile de violenţă în zona mucoase vaginale. Totuşi, pe de altă parte susnumita victimă a fost lovită cu intensitate de maximă anvergură infracţională, suferind un politraumatism cu multiple echimoze corporale şi tumefacţie antebraţ drept (cf.concluziilor aceluiaşi susmenţionat raport de constatare medico-legală).

Prin urmare tabloul lezional descris relevă producerea acestora prin lovire repetată cu corpuri dure şi certifică realitatea şi verosimilitatea declaraţiilor victimei că recurentul inculpat V.C. ulterior aplicării loviturilor repetate a încercat prin violenţă să întreţină şi raport sexual cu aceasta neconsumat datorită opoziţiei sale şi strigătelor de ajutor lansate.

Cauza ultim indicată ce a împiedicat finalizarea actului sexual intenţioant de către recurent este de altfel identic relevată şi prin propriile sale declaraţii date în faza de urmărire penală.

În acest sens inculpatul a susţinut că „am luat-o pe femeie la bătaie şi în timp ce C.G. şi B.O.V. căutau bunuri şi bani pe care să-i ia, eu am lovit-o pe femeie, am dezbrăcat-o cu forţa, m-am dezbrăcat şi am încercat să întreţin raport sexual cu ea. Nu am reuşit pentru că femeia s-a zbătut şi a început să strige „hoţii", situaţie în care pentru a nu fi depistaţi am lăsat-o pe femeie în pace şi toţi trei am fugit din locuinţă".

Înalta Curte reţine şi lipsa de pertinenţă a motivului de critică prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante aplicată într-un cuantum de 9 ani închisoare.

Aceasta, deoarece sus-menţionata pedeapsă este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. şi anume să constituie o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a recurentului cât şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret extrem de sporit al infracţiunilor comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege sancţionatoare, de circumstanţele reale ale săvârşirii acestora (agresiunea de maximă amplitudine fiind îndreptată împotriva unor bătrâni lipsiţi de apărare) cât şi pe de altă parte faţă de datele care circumstanţiază persoana recurentului (deşi lipsit de antecedente penale adoptând o poziţie procesuală de negare şi de nonregret al infracţiunilor comise), nefiind în consecinţă temeiuri pentru micşorarea acesteia.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia de la 9 septembrie 2005 la 3 septembrie 2007.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 96/ A din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 9 septembrie 2005 la 3 septembrie 2007.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 4048/2007. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4061/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 4053/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4053/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs