ICCJ. Decizia nr. 4048/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4048/2007
Dosar nr. 6082/115/2006
Şedinţa publică din 3 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 25 din 8 martie 2007 a Tribunalului Caraş Severin a fost condamnat inculpatul HG în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, iar conform art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 august 2006 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 20.000 lei daune morale către partea civilă G.I.A. şi de 1608,63 RON, despăgubiri civile către Spitalul Clinic Municipal Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că, în noaptea de 29 iulie 2006, inculpatul HG s-a aflat la petrecerea ţinută de numitul G.T. în locuinţa sa din localitatea Sicheviţa.
În jurul orei 1,30 – 2,00 la petrecere a venit şi victima G.I.A. care a mers la masa unde stătea inculpatul spunându-i acestuia să plece acasă în 10 secunde, pe motiv că acesta a avut o altercaţie cu fratele său cu mai mult timp în urmă.
Inculpatul, potrivit declaraţiilor victimei şi martorilor propuşi de acesta, a plecat apoi acasă şi a revenit după circa 15 minute, schimbat într-o cămaşă cu mâneci lungi, presupunându-se că avea cuţit asupra sa.
La rândul lor inculpatul şi martorii propuşi de acesta, au susţinut că HG nu a părăsit locul petrecerii, că victima l-a insultat şi ameninţat cu bătaia, cu moartea dacă nu părăseşte locul petrecerii.
După ora 2,00 inculpatul a fost chemat în stradă de tatăl său H.I. Inculpatul a ieşit în stradă, apoi a ieşit şi victima G.I.A.
În apropierea porţii de la stradă, de la locuinţa unde s-a ţinut petrecerea în stradă, victima G.I.A. a intrat în discuţii contradictorii cu Herganie Ilie, tatăl inculpatului.
Cu acest prilej, H.I. i-a spus lui G.I.A. că o să-l termine şi pe el şi pe tatăl său, la care victima i-a replicat că cine este elsă-l termine.
În aceste clipe, inculpatul HG a scos briceagul de la pantaloni şi cu acesta a lovit victima o singură dată în hemitoracele stâng, zona subclaviculară apoi a fugit spre locuinţa sa.
Martorul H.I. a plecat şi el spre domiciliu iar victima a fost transportată succesiv la Spitalul din Moldova Nouă, la Spitalul judeţean Reşiţa apoi la Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, fiindu-i acordate îngrijiri medicale, care i-au salvat viaţa.
Potrivit raportului medico-legal lovitura aplicată părţii vătămate s-a produs cu un corp tăietor-înţepător, într-o zonă vitală, iar leziunile au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri medicale.
Apărarea inculpatului în sensul că ar fi acţionat sub imperiul provocării din partea victimei, a fost înlăturată de instanţă, nedovedindu-se existenţa unei puternice stări de tulburare sau temere, discuţia pe ton ridicat cu victima fiind cu mult anterioară lovirii părţii vătămate cu cuţitul.
Tot astfel, a fost înlăturată, susţinerea inculpatului în sensul că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 182 C. pen., apreciindu-se din ansamblul probelor administrate că inculpatul a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii, a declaraţiilor părţii vătămate G.I.A., a declaraţiilor martorilor G.I., K.G.A., I.L., J.A.I., B.I.A., P.S.L., G.I., G.D. şi Z.P., a actului medico-legal arătat, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut lovirea victimei cu briceagul.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 108/ A din 17 mai 2007, a respins apelurile declarate de partea civilă G.I.A. şi de inculpatul HG împotriva sentinţei primei instanţe, considerându-se nefondate criticile formulate de partea vătămată în sensul că erau justificate daunele materiale de 50 milioane lei şi daunele morale de 500 milioane pe care le-a cerut, şi de inculpat în sensul că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 174 C. pen., că erau incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi că actele medico-legale nu ar fi fost legal emise.
Astfel, s-a apreciat de către instanţa de control judiciar că suma de 20.000 RON daune morale acordată prin hotărârea atacată reprezintă o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul moral suferit şi că nu s-au administrat probe care să ateste producerea unor daune mai mari.
De asemenea, s-a apreciat că fapta s-a comis în loc public, că astfel sunt incidente dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., că nu s-a făcut dovada existenţei circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi că actele medico-legale, au fost emise cu respectarea dispoziţiilor care reglementează activitatea medico-legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul HG care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt prin neluarea în considerare a probelor administrate care atestau o altă situaţie de fapt, că la individualizarea pedepsei nu s-a ţinut seama de circumstanţe atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care justifică aplicarea unei pedepse mai reduse.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului HG în săvârşirea, în noaptea de 29 iulie 2006 a tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Probele administrate evocate anterior, au confirmat că, la data arătată, inculpatul a aplicat părţii vătămate, în loc public, pe stradă, în faţa casei unde era organizată petrecerea şi în prezenţa a numeroase persoane, o lovitură puternică cu briceagul în hemitoracele stâng în zona claviculară, cauzându-i o plagă penetrantă care prin hemoragie masivă i-a pus victimei viaţa în primejdie, salvată ca urmare îngrijirilor medicale prompt acordate.
Agresiunea săvârşită de inculpat a fost recunoscută de acesta, iar din materialul probator al cauzei nu a rezultat existenţa vreunui act ori gest din partea victimei, premergător acestei agresiuni căruia si îi fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Din contră, a rezultat că incidentul este imputabil în exclusivitate inculpatului.
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent.
Referitor la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost individualizată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în mod corect în vedere, conform art. 72 şi 74 lit. a) C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, dar şi persoana inculpatului care a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a sigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Aşa fiind, critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin neluarea în considerare a circumstanţei atenuantă a provocării nu poate fi primită.
Întrucât motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul HG cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 3 august 2006 la 3 septembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul HG împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 3 august 2006 la 3 septembrie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3252/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4053/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
