ICCJ. Decizia nr. 4914/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4914/2007
Dosar nr. 684/44/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/ F din 26 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 684/44/2007, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.P. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 80/P/2007 din 28 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionarul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 8 martie 2007, persoana vătămată B.P. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care solicita a se efectua cercetări faţă de procurorul N.C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Din conţinutul plângerii a rezultat că persoana vătămată B.P. este nemulţumită deoarece procurorul N.C.M. a dispus trimiterea acesteia în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 26 raportat la art. 281 C. pen., fără a fi citată în mod legal, fără a fi audiată şi fără a i se prezenta materialul de urmărire penală.
De asemenea, persoana vătămată a afirmat că procurorul N.C.M. nu a depus la dosar probele depuse de acesta în apărare şi în mod greşit a aplicat dispoziţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În final, persoana vătămată a precizat că în cuprinsul actului de sesizare a instanţei de judecată procurorul a menţionat date nereale, în sensul că este o persoană fără ocupaţie, nedemnă să practice avocatura şi că a refuzat să dea curs citaţiei în vederea prezentării materialului de urmărire penală.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză au rezultat următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 1106/P/2006 din 19 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus, printre altele, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.P., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii, în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că inculpatul B.P., cu intenţie, a înlesnit inculpaţilor S.B.C., G.A., C.V.V., A.T. şi T.G. exercitarea, fără drept, a profesiei de avocat.
La data de 21 noiembrie 2006, fiind legal citată, persoana vătămată B.P. a fost audiată de către organele de poliţie, cu respectarea drepturilor procesuale. Cu această ocazie, persoana vătămată a solicitat un termen pentru a-şi angaja un avocat ales şi pentru a depune documentele în baza cărora s-a înfiinţat Uniunea Barourilor din România. De asemenea, persoana vătămată a precizat că nu doreşte să dea declaraţii decât în prezenţa avocatului ales şi a afirmat că se va prezenta la audieri la sediul I.P.J. Galaţi în data de 23 noiembrie 2006, ceea ce, în realitate, nu s-a întâmplat.
Ulterior, organele de poliţie au făcut verificări la A.N.P. şi s-a constatat că numitul B.P. nu este încarcerat în vreun penitenciar din ţară.
De asemenea, s-au efectuat cercetări de către organele de poliţie şi s-a constatat că numitul B.P. nu a părăsit teritoriul României.
În cursul cercetărilor, procurorul N.C.M. a precizat că organele de poliţie l-au citat pe numitul B.P. în vederea audierii şi prezentării materialului de urmărire penală, iar dovezile de citare sunt ataşate în dosarul cu nr. 9265/233/2006 al Judecătoriei Galaţi. De asemenea, procurorul N.C.M. a menţionat faptul că toate actele depuse de părţi sunt ataşate la dosarul cauzei.
În final, magistratul procuror N.M.C. a precizat că doar instanţa de judecată este în măsură să aprecieze, în mod corect, care este încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.P.
Cu privire la faptul că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 250 şi următoarele C. proc. pen., precum şi faptul că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, s-a arătat că este evident faptul că aceste aspecte pot face obiectul unor cereri, pe care persoana vătămată are posibilitatea să le formuleze în faţa instanţei de judecată.
Analizând întreg materialul probator s-a reţinut că aspectele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală.
În consecinţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul N.M.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, a formulat plângere petentul B.P., iar prin rezoluţia nr. 481/II/2/2007 din 02 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi această plângere a fost respinsă ca nefondată.
A apreciat că în dosarul nr. 80/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi trebuia să fie audiaţi martorii E.C. şi Ţ.S., pentru a se dovedi că dosarul nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi a fost trimis instanţei de judecată incomplet.
A solicitat trimiterea în judecată a procurorului N.M.C., pentru faptele sesizate.
Verificând plângerea petentului şi actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 80/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a constatat că plângerea este nefondată.
S-a apreciat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de procuror în rezoluţia criticată de petent.
Prin rechizitoriul nr. 1106/P/2006, din 19 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, întocmit de procurorul N.M.C., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.P., pentru complicitate la infracţiunea exercitarea fără drept a unei profesii în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), în referire la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că acesta, cu intenţie, a înlesnit inculpaţilor S.B.C., G.A., C.V., A.T. şi T.G. să exercite fără drept profesia de avocat.
În dosarul nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, urmărirea penală a fost efectuată de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Galaţi, iar supravegherea cercetărilor a fost exercitată de procurorul N.M.C.
Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, „în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege".
La întocmirea rechizitoriului nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, procurorul N.M.C. a avut în vedere probele administrate în cauză, aspect care rezultă din declaraţia acestuia şi din expozitivul rechizitoriului.
Aspectele invocate de procuror în cuprinsul rechizitoriului sunt cele care au rezultat din actele dosarului.
Potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată, încă în cursul efectuării cercetării judecătoreşti atât în situaţia de fapt cât şi încadrarea juridică reţinute prin rechizitoriu pot suferi modificări, întrucât părţile în proces pot formula cereri, apărări, pot propune probe noi în faţa instanţei de judecată.
Chiar dacă ar fi reală susţinerea petentului în sensul că anumite acte din dosar nu au fost avute în vedere de procuror la întocmirea rechizitoriului, s-a arătat că aceste acte vor fi avute în vedere de instanţa de judecată la pronunţarea hotărârii în cauză. Petentul a precizat că au fost trimise la dosar după primele termene de judecată.
Eventualele încălcări ale unor dispoziţii procedural penale în cursul urmăririi penale (susţinute de petent în plângerea sa) nu atrag răspunderea penală a procurorului, întrucât acestea pot fi invocate în faţa instanţei de judecată în condiţiile prevăzute de lege.
De asemenea, faptul că procurorul N.M.C. nu ar fi înţeles diferenţa dintre anumite instituţii ale dreptului procesual penal nu atrage răspunderea penală a acestuia.
Având în vedere cele precizate mai sus, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul N.M.C., prin rezoluţia criticată de petent. Aspectele sesizate de petent constituie, de fapt, apărări pe care acesta urmează să le facă în faţa instanţei de judecată, în dosarul care îl priveşte, şi nu fapte penale în sarcina procurorului N.M.C.
Împotriva rezoluţiei procurorului, persoana vătămată B.P. a formulat plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Galaţi.
S-a apreciat că plângerea împotriva rezoluţiei procurorului este nefondată, motivele invocate de petiţionar putând constitui, eventual, motive care să conducă la restituirea cauzei la parchet dar în niciun caz antrenarea răspunderii penale a procurorului care a instrumentat cauza.
Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs, petiţionarul B.P., solicitând casarea sentinţei, invocând aceleaşi motive expuse în plângerea iniţială: nepronunţarea de către procuror a materialului de urmărire penală în cauza în care a avut calitatea de învinuit, necitarea sa în condiţiile legii, greşita încadrare juridică a faptei; consemnarea, în rechizitoriu, a unor aspecte nereale şi trimiterea înscrisurilor depuse de petiţionar, instanţei învestite cu judecarea cauzei, după primele termene de judecată, interpretarea greşită a noţiunii de denunţ şi plângere, respectiv diferenţa dintre infracţiunea de pericol şi infracţiunea de rezultat.
Examinând recursul, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penală să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În acelaşi timp, însă, nu se poate crea un paralelism între judecata pe fond a unei cauze şi soluţionarea unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
În speţa dedusă judecăţii petiţionarul B.P. invocă instrumentarea defectuoasă de către procurorul N.M.C. a dosarului nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a înlesnit, exercitarea fără drept a profesiei de avocat de către inculpaţii S.B.C., G.A., C.V.V., A.T. şi T.G.
Criticile expuse de petiţionar în plângerea sa pot fi invocate în faţa instanţei învestită cu judecarea fondului cauzei care, dacă apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile legi, poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
De asemenea, în cadrul cercetării judecătoreşti sunt administrate probele considerate ca fiind utile pentru stabilirea corectă a stării de fapt şi a încadrării juridice a faptei.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiile art. 200 C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis şi concret regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, atunci când datele infirmă existenţa infracţiunii, devin incidente dispoziţiile art. 10 C. proc. pen., prin care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauză, magistratul procuror N.M.C. a administrat probele pe care le-a apreciat ca fiind utile, necesare, pertinente soluţionării cauzei, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului B.P.
În condiţiile în care nu există indicii din care să rezultă că, în timpul efectuării urmăririi penale, magistratul procuror şi-ar fi încălcat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu, hotărârea pronunţată de instanţa de fond cât şi soluţia de netrimitere în judecată sunt legale şi temeinice.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionatul B.P. împotriva sentinţei penale nr. 54/ F din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.P. împotriva sentinţei nr. 54/ F din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4855/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4932/2007. Penal → |
|---|
