ICCJ. Decizia nr. 5033/2007. Penal

Decizii penale ICCJ 2007

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5033/2007

Dosar nr. 7204/59/2006

Şedinţa publică din 26 octombrie 2007

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 731/ PI din 21 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 8828/P/2004, în baza art. 2 alin. (7) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul V.G.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv din data de 18 septembrie 2004 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.C.O., la două pedepse de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului două pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C.pen., pe durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul sunt concurente cu infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000, săvârşită de inculpatul B.C.O., faptă pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., prin sentinţa penală nr. 868/ P din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Timiş, pronunţată în dosarul nr. 12871/P/2003, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 57/ A din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, cu privire la inculpat.

În baza arft.33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 36 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pedeapsă pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.I., pentru fapta din 5 iulie 2004, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru fapta din 6 iulie 2004 la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, acesta executând pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul S.D.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantităţii de 18,50 gr. rezină de cannabis, ridicată de la inculpatul P.I., indisponibilizată de I.G.P.R. – Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă, conform dovezii seria B nr. 3196, a cantităţii de 1,97 gr rezină de cannabis, ridicată de la inculpatul B.C.O., indisponibilizată de I.G.P.R. – Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă, conform dovezii seria B nr. 33309, a cantităţii de 32,12 gr. rezină de cannabis ridicată de la inculpatul V.G.P., indisponibilizată de I.G.P.R. – Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă, conform dovezii seria B nr. 3310.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea acestor cantităţi de droguri, arătate mai sus, cu păstrarea de contraprobe.

A constatat că au fost consumate în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,13 gr. rezină de cannabis ridicată de la inculpatul P.I., 0,75 gr. rezină de cannabis din proba cu masa de 19,25 grame ridicată de la inculpatul P.I., o ţigaretă confecţionată artizanal cu conţinut de cannabis ridicată de la inculpatul B.C.O., 0,18 gr. rezină de cannabis din proba cu masa de 2,15 gr. rezină de cannabis ridicată de la inculpatul B.C.O., 0,21 gr. rezină de cannabis din proba cu masa de 32,33 gr rezină de cannabis ridicată de la inculpatul V.G.P.

În baza art. 117 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de 5.000.000 ROL şi 250 euro de la inculpatul P.I., respectiv a sumelor de 200.000 ROL, 500.000 ROL de la inculpatul B.C.O.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1104/2004 din 24 mai 2005 emis de Tribunalul Timiş pe numele inculpatului B.C.O. şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii V.G.P. şi B.C.O. la plata sumelor de câte 600 RON, iar inculpaţii P.I. şi S.D.M. la plata sumelor de 500 RON, fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 8 noiembrie 2004, în dosarul nr. 457/PA/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, înregistrat la Tribunalul Timiş sub nr. 8828/2004 au fost trimişi în judecată inculpaţii V.G.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, B.O.C., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 33 C. pen. şi inculpatul S.M.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), combinat cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 5 iulie 2004, investigatorul sub acoperire cu numele de cod D., l-a cunoscut printr-o cunoştinţă comună pe inculpatul P.I., care a fost de acord să-i ofere spre vânzare rezină de cannabis în schimbul sumei de 500.000 lei gramul, iar în jurul orei 22,00, în zona Calea Şagului din Timişoara, s-au întâlnit, predând investigatorului sub acoperire un fragment vegetal de culoare brună, cu miros înţepător, marfă acceptată de acesta; cei doi s-au înţeles că în ziua următoare inculpatul să vândă investigatorului sub acoperire circa 30 gr. haşiş.

În data de 6 iulie 2004, inculpatul l-a întâlnit în zona magazinului B. din Timişoara, pe investigatorul sub acoperire D.D. şi P.C. (şi ea investigator sub acoperire) şi în autoturismul aparţinând investigatorului sub acoperire la schimbul sumei de 15.000.000 ROL (formaţi din 5.000.000 lei ROL şi 250 euro) a vândut investigatorului sub acoperire D.D., cantitatea de 30 gr. haşiş. Această cantitate de haşiş a fost predată de investigatorul sub acoperire organelor de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. Timiş, iar în data de 3 septembrie 2004., inculpatul a fost invitat la sediul C.Z.C.C.O.A. Timiş pentru a fi audiat. În cursul urmăririi penale, inculpatul şi-a manifestat intenţia de a colabora pentru identificarea şi tragerea la răspundere şi a altor persoane care au comis infracţiuni ce cad sub incidenţa Legii nr. 143/2000.

În dosarul nr. 457/PA/2004, organele de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. Timiş s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul B.O.C., cercetat în anul 2003 şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri de risc, intenţionează să intermedieze comercializarea de rezină de cannabis şi au obţinut autorizaţia necesară folosirii colaboratorului sub acoperire I.P.

La data de 13 septembrie 2004, colaboratorul acoperit I.P. s-a întâlnit cu B.O.C. şi după ce i-a oferit o ţigară artizanală din haşiş pentru suma de 200.000 lei s-au înţeles ca B.O.C. să-i aducă o probă de haşiş pentru a o oferi unor cetăţeni italieni interesaţi să cumpere acest drog, iar pentru garanţie, I.P. i-a dat suma de 500.000 lei.

În data de 16 septembrie 2004, cei doi s-au întâlnit pe strada Gh. Doja din Timişoara, unde colaboratorul acoperit trebuia să primească 10 grame haşiş, căruia B.O.C. i-a predat cantitatea de aproximativ 5 gr. haşiş, urmând ca cei doi prin telefon, să stabilească următoarea întâlnire.

În data de 18 septembrie 2004, cei doi s-au reîntâlnit în Parcul Plevnei din Timişoara şi întrucât I.P. nu avea asupra sa banii necesari plăţii drogului s-au deplasat la locul de staţionare al echipajului C.Z.C.C.O.A. Timiş, iar după ce a intrat în posesia sumei de 700 euro şi 3.000.000 lei a revenit la locul unde era aşteptat de B.O.C. şi un alt individ pe nume S.D.M., toţi trei, aşteptându-l pe al treilea individ care punea în vânzare haşiş, pe nume V.G.P.. V.G.P. i-a cerut lui S.D.M. să-l însoţească pe cel interesat de marfă la o casă de schimb valutar pentru a se asigura în acest fel că banii nu au trecut prin filtrul organelor de poliţie; inculpatul B.O.C. a primit drept recompensă pentru această intermediere suma de 3.000.000 lei.

După 20 minute, S.D.M. şi I.P. au revenit de la casa de schimb valutar, în parc s-au apropiat de V.G.P., care se aşezase pe o bancă, unde au purtat discuţii referitoare la modalitatea de schimb. Lucrătorii de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. Timiş împreună cu procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în prezenţa martorilor asistenţi R.M., S.I. şi S.V. au realizat flagrantul, au stabilit că cei trei se numesc V.G.P., B.O.C., S.D.M., la percheziţia corporală găsindu-se asupra lor următoarele: la B.O.C. suma de 3.000.000 lei; la V.G.P. s-a găsit o carcasă de casetă din plastic în interiorul căreia se afla o pungă de plasă transparentă suspectă a fi rezină de cannabis, iar asupra lui I.P., suma de 300 euro, 16.320.000 lei, toate fiind ridicate pentru cercetări.

Analizele efectuate au pus în evidenţă faptul că substanţa găsită asupra persoanelor mai sus-menţionate este tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis ce face parte din tabelul anexa nr. III la Legea nr. 143/2000.

Administrând probatoriul în cauză, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor în raport cu infracţiunile pentru săvârşirea cărora au fost trimişi în judecată şi le-a aplicat pedepsele înscrise în dispozitivul sentinţei penale apelate.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii B.O.C., S.D.M. şi P.I., criticând-o pentru netemeinicie, întrucât pedepsele aplicate sunt mari, s-a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării acestora.

Prin memoriul depus la dosar, inculpatul Iacob a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere declaraţia martorilor P.I. şi P.I., impunându-se încetarea procesului penal, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi nu a dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., iar pe cale de consecinţă, aplicarea unei pedepse apropiate de minimul special prevăzut de Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 160/ A din 19 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 12500/P/2005, apelurile declarate de inculpat au fost respinse, ca nefondate, reţinându-se că la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect reţinute.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs cei trei inculpaţi, reiterând motivele de apel.

Prin Decizia penală nr. 6056 din 19 octombrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 7935/1/2006, au fost admise recursurile inculpaţilor B.O.C., P.I. şi S.D.M. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, a casat în parte hotărârile pronunţate în cauză şi schimbând încadrarea juridică a faptelor, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.O.C., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa supremă a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000, săvârşită de inculpatul B.O.C., faptă pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 869/ PJ din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Timiş, definitivă prin Decizia nr. 57/ A din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului B.O.C. s-a computat durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 septembrie 2004 la 19 octombrie 2006.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1104/2004 din 24 mai 2005, emis de Tribunalul Timiş pe numele inculpatului B.O.C. şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Referitor la inculpatul S.D.M. s-a făcut aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

Instanţa supremă a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timişoara pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În apel, după desfiinţarea cu trimitere pentru rejudecare, numai cu privire la inculpatul I.P., prin Decizia penală nr. 89/ A din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.P.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a analizat materialul probator administrat şi a concluzionat că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, în cazul inculpatului, nu ne aflăm în faţa rezoluţiei infracţionale unice, iar pedeapsa aplicată acestuia este legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul inculpat a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 14 şi 17 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat, susceptibile să garanteze drepturile fundamentale ale acestuia şi să influenţeze în mod decisiv soluţia.

În esenţă, se susţine că instanţa de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate de inculpat, dând o interpretare defectuoasă deciziei instanţe supreme „considerându-se că rejudecarea s-a limitat la verificarea incidenţei dispoziţiilor art. 15 din legea specială."

Al doilea motiv de recurs se referă la greşita încadrarea juridică a faptelor, deoarece instanţa de apel a reţinut concursul de infracţiuni deşi, în cauză, erau incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), care consacră teza unităţii infracţiunii continuate.

Se apreciază că acţiunile inculpatului au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ele regăsindu-se în conţinutul unei singure fapte de trafic ilicit de droguri.

Hotărârea este criticată şi pentru motivul că, în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, deşi erau îndeplinite condiţiile.

Un ultim motiv de recurs se referă la greşita individualizare a pedepsei, considerându-se că pedeapsa aplicată, de 2 ani şi 6 luni închisoare este aspră, iar modalitatea de executare a acesteia prin privaţiunea de libertate, este nejustificată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele considerente.

Prin Decizia de casare, instanţa supremă a reţinut că recursul inculpatului P.I. este fondat, deoarece nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au analizat dacă acesta beneficiază de clauza de impunitate prevăzută de lege, deşi în cauză au fost audiaţi doi martori.

Instanţa supremă a recomandat instanţei de apel să examineze şi celelalte motive invocate de recurent.

Limitele rejudecării sunt înscrise în art. 385¹⁸ C. proc. pen., iar instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care, situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.

Prin hotărârea atacată, instanţa de apel face referire în mod indirect la aceste limite atunci când susţine că analiza ar trebui să se limiteze numai cu privire la verificarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Susţinerea este greşită, deoarece instanţa superioară a recomandat să se analizeze şi celelalte motive, cum corect menţionează recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs.

Deşi instanţa de apel face această menţiune, analizează şi celelalte apărări ale inculpatului, reţinând că inculpatul nu a săvârşit două acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, nu ne aflăm în faţa rezoluţiei infracţionale unice ci a două infracţiuni, considerând că aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., este corectă.

De asemenea, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate s-a reţinut că se încadrează între jumătate din minimul şi jumătate din maximul pedepsei prevăzute de lege.

În consecinţă, analizându-se şi celelalte motive, nu se poate reţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel, nesubzistând cazul de casare invocat de recurent, respectiv art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

În mod corect, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit acestui text de lege „nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi."

Din actele dosarului rezultă că la data de 3 septembrie 2004 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 3 septembrie 2004 s-a luat declaraţie inculpatului, prin care recunoaşte săvârşirea celor două infracţiuni, iar în partea finală a acestei declaraţii, inculpatul se obligă ca în două săptămâni să pună la dispoziţia organelor de cercetare penală toate datele necesare tragerii la răspundere a celor vinovaţi.

În mod corect, instanţa a reţinut că această declaraţie nu constituie denunţ, în sensul art. 15 din Legea nr. 143/2000, deoarece fapta acestuia a fost mai întâi denunţată organelor de poliţie de către investigatorul sub acoperire D.D. Acesta împreună cu alt instigator sub acoperire, s-au deplasat la organele de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. Timiş, predând haşişul cumpărat de la P.I., la data de 6 iulie 2004.

Declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză, martora P.I. şi P.I., sora inculpatului nu sunt de natură a atrage o altă concluzie decât cea reţinută de instanţă, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Manifestarea intenţiei de a colabora cu organele de urmărire penală pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane pentru traficul ilicit de droguri de către inculpat are drept consecinţă aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi nu cea prevăzută de art. 15 din acest act normativ.

Recurentul a mai susţinut în dezvoltarea motivelor de recurs că acţiunile au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ele regăsindu-se în conţinutul unei singure fapte de trafic ilicit de droguri.

Condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate sunt unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare, unitatea de rezoluţie.

Pentru a uni toate actele de executare, rezoluţia infracţională trebuie să fie suficient de determinată, în sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activităţii sale ulterioare ce o va desfăşura prin acte de executare separate, iar cu fiecare executare, hotărârea să se concretizeze.

Analizând toate elementele şi împrejurările ce pot concura la stabilirea unităţii de rezoluţie se poate concluziona că inculpatul a luat o hotărâre generică de a săvârşi în viitor mai multe infracţiuni de un anumit tip, fără a avea reprezentarea în mod concret al faptelor pe care le va comite, neexistând elementul subiectiv unificator al acţiunilor săvârşite, ele constituind infracţiuni autonome în concurs.

Criticile referitoare la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei sunt corecte.

Ţinând seama că scopul pedepselor, prevenirea săvârşirii de noi in fracţiuni, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, iar infractorul se poate autoreeduca, legiuitorul a prevăzut în Codul penal o serie de instituţii juridice, ce-i conferă instanţei posibilitatea de a stabili prin hotărâre de condamnare şi modul în care pedeapsa aplicată să fie executată.

Constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege, cu privire la natura şi mărimea pedepsei a cărei executare poate fi suspendată sub supraveghere şi cele cu privire la persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior, a avut o atitudine procesuală corectă, a cooperat cu organele de urmărire penală, furnizând date şi informaţii utile despre modalitatea concretă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, contribuind la elucidarea cazului şi fiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile, se apreciază că în cauză se putea face aplicarea art. 86¹ C. pen.

Fiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa în totalitate Decizia şi în parte sentinţa şi aplicând art. 86¹ C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² alin. (1) lit. a) – d) C. pen., art. 359 C. proc. pen. şi art. 86 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează, în totalitate,Decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 731 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş şi rejudecând:

În baza art. 86¹C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.I.

În baza art. 86²C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen.

Pentru obligaţia de la lit. a) inculpatul se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de acesta.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 5026/2007. Penal		ICCJ. Decizia nr. 5069/2007. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 5033/2007. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5033/2007. Penal