ICCJ. Decizia nr. 5069/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5069/2007
Dosar nr. 430/45/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin referatul procurorului din 19 aprilie 2007 dat în dosarul nr. 127/VIII/2007 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel Iaşi s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionara L.V. împotriva magistraţilor-judecători B.G., V.C.G. şi a magistraţilor-procurori G.I. şi C.I.
Împotriva referatului arătat a formulat plângere petiţionara la Curtea de Apel Iaşi, solicitând desfiinţarea soluţiei procurorului şi începerea urmăririi penale împotriva magistraţilor intimaţi.
Prin sentinţa penală nr. 46 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a apreciat că organul de urmărire penală a reţinut în mod corect faptul că plângerea petiţionarului nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă cerute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care a dispus respingerea acesteia.
Împotriva sentinţei penale arătate, petiţionara a declarat recurs, fără să-l motiveze în scris şi fără să se prezinte în faţa instanţei pentru a-l susţine.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara L.V., având în vedere considerentele care urmează:
Plângerea, ca mod de sesizare a organului de urmărire penală referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat unei persoane fizice sau juridice prin infracţiune, trebuie să cuprindă, potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen.: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
În cauză, plângerea iniţială formulată de petiţionară, nu întruneşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de textul de lege menţionat, în sensul că după modul cum a fost semnată şi trimisă plângerea (de către un avocat Victoria Lazariu, prin fax), nu rezultă care este persoana care a fost prejudiciată prin faptele ce se pretind a fi fost comise de magistraţii intimaţi, nu descrie faptele ce li se impută acestora şi nici nu indică mijloacele de probă, astfel că soluţia dată de procurorul de caz şi menţinută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de prima instanţă este legală şi temeinică.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarei va fi respins, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara L.V. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5033/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3229/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
