ICCJ. Decizia nr. 5107/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5107/2007
Dosar nr. 5212/121/2006
Şedinţa publică din 30 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 23 februarie 2007, Tribunalul Galaţi a condamnat, printre alţii, pe inculpatul T.I., la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 252 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Galaţi, modificată prin Decizia penală nr. 17 din 9 ianuarie 2002 Tribunalului Galaţi, de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 83 din 16 ianuarie 2001 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare, la 7 februarie 2001 şi de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1913 din 5 septembrie 2000 a Judecătoriei Galaţi, modificată prin Decizia penală nr. 162 din 12 februarie2001 a Tribunalului Galaţi, definitivă la 6 martie 2001.
Conform dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen., cu referire la dispoziţiile art. 33 lit. a) din acelaşi cod şi la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executând pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a mai dispus executarea, pedepsei de 2 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul, având de executat 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciul adus părţii vătămate B.A. a fost acoperit în natură prin restituire, celelalte pretenţii fiindu-i respinse ca nefondate.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 20 noiembrie 2004, în prealabil luând cu împrumut de la R.G. suma de 100.000 lei, B.A. s-a dus la barul SC P.P. SRL din com. Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi, pentru a consuma bere. În acel local, printre alţii, se aflau inculpatul şi coinculpatul T.C.
După ce B.A. şi-a luat băutura şi s-a aşezat la o masă, T.C. s-a îndreptat spre acesta şi, fără un motiv anume, l-a lovit cu palma peste ceafă întrebându-l totodată, ce caută acolo. Fără a aştepta un răspuns, inculpatul a continuat lovirea, motiv pentru care consumatorii aflaţi în bar au părăsit localul, inculpaţii rămânând singuri cu cel lovit.
La semnul inculpatului, T.I. s-a apropriat şi el de cel lovit, l-a imobilizat prinzându-l cu mâna de gât şi de încheietura braţului stâng.
În contextul descris, T.C. i-a luat lui B.A. ceasul, l-a controlat în buzunare, de aici însuşindu-şi şi o bicicletă şi un pachet cu ţigări.
După consumarea incidentului inculpatul T.I. l-a eliberat pe tânăr, coinculpatul deplasându-se spre tejgheaua barului unde se aflau I.M., barman de serviciu, I.F. şi I.M.S., pe care l-a întrebat dacă vor să cumpere ceasul, aceştia refuzând. Ca atare, inculpaţii au părăsit localul.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe respingerea, de către instanţa de fond, a cererii sale de a fi supus testării privind comportamentul simulat pe necesitatea reaudierii părţii vătămate şi greşita nereţinere a circumstanţelor atenuante.
Instanţa de apel a reaudiat partea vătămată în această fază B.A. declarând că nu îl cunoaşte pe inculpat şi că, deci, nu acesta a fost cel care l-a imobilizat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 120 din 15 iunie 2007, a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivat pentru cazurile de casare prevăzută de art. 3859 pct. 10 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, de natură a-i garanta drepturile şi influenţa soluţia procesului s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare şi s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte primul caz de casare invocat, în fapt recurentul referindu-se la respingerea, ca probă, a testării sale pentru comportament simulat, se reţine că, instanţa a motivat neadmiterea acesteia. Art. 64 alin. (1) C. proc. pen., nu enumeră, printre mijloacele de probă, o asemenea testare.
Referitor la stabilirea situaţiei de fapt şi, implicit a vinovăţiei inculpatului, este de observat că acestea au fost determinate prin coroborarea declaraţiilor martorilor I.M., I.F., R.G.
Totodată revenirea, la cercetarea judecătorească, a părţii vătămate asupra celor declarate la urmărirea penală, nu are corespondent în celelalte probe, în fapt acesta susţinând: "… Precizez că în momentul în care am fost imobilizat de inculpatul Tatu, acesta a cerut ajutorul altor persoane … Îmi cunosc semnătura de pe declaraţiile date în faza de urmărire penală, arăt că, într-adevăr, am fost agresat de două persoane … Despre cele întâmplate i-am povestit martorului R.G.…". Acest martor, a declarat: „… Din descrierea făcută de partea vătămată., mi-am dat seama că cele două persoane erau, T.C. şi T.I.…".
În această ordine de idei, referitor cazului de casare vizând netemeinicia pedepsei aplicate, se reţine că aceasta a fost stabilită prin considerarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzutăde art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapta săvârşită de inculpat având grad ridicat de pericol social, aceasta fiind comisă în timpul nopţii, într-un loc public şi de două persoane împreună, iar în ce priveşte persoana inculpatului, acesta este recidivist din condamnări anterioare, clemenţa acordată prin suspendarea condiţionată neatingându-şi scopul.
Pentru considerentele expuse, recursul fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea de 24 de ore din 18 iulie 2005 - 19 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpatla plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 5144/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5073/2007. Penal. Determinarea sau permiterea... → |
|---|
