ICCJ. Decizia nr. 5144/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5144/2007
Dosar nr. 553/46/2007
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83/ F din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins plângerea formulată de petiţionara C.A.A. împotriva rezoluţiei nr. 265/P/2005 din data de 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, şi a menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionara la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 51/ F din 29 iulie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 2475/46/2006, a fot respinsă plângerea formulată de petenta C.A.A., împotriva rezoluţiei nr. 356/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, aceasta fiind obligată la 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la 1 iunie 2005, petenta a formulat plângere penală împotriva comisarului D.L., şeful Poliţiei Câmpulung - Muscel, jud. Argeş, solicitând cercetarea acestuia pentru faptele penale prevăzută de art. 288 C. pen., art. 289, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut în continuare că petenta a reclamat faptul că, la 28 mai 2004, a fost sancţionată contravenţional de către şeful Postului de Poliţie Stâlpeni, întocmindu-se procesul verbal de contravenţie seria A.T. nr. 3956389 din 28 mai 2004, astfel că a formulat plângere împotriva procesului verbal la Judecătoria Câmpulung.
Petenta mai arată că, în întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susţinut nereal că „plângerea nu a fost depusă în termenul legal" exercitând abuziv atribuţiile de serviciu iar, iniţial, Poliţia Municipiului Câmpulung a depus un proces verbal de contravenţie în care se menţiona a fost de faţă la întocmirea procesului verbal, pe care, ulterior, l-au schimbat, săvârşind astfel infracţiunea de fals.
Prin rezoluţia nr. 265/P/2005 din10 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus însă neînceperea urmăririi penale privind pe D.L., cercetat sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 289, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele nu există, soluţie menţinută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia nr. 359/2006 din 11 aprilie 2006.
Prima instanţă a reţinut că nu se poate concluziona că şeful Poliţiei Câmpulung ar fi săvârşit o infracţiune prin faptul că a invocat în întâmpinarea formulată excepţia tardivităţii plângerii cu atât mai mult cu cât această excepţie nu a fost primită de instanţa civilă care a soluţionat plângerea contravenţională.
S-a notat în continuare, că prin întâmpinare, intimatul nu a făcut altceva decât să susţină în instanţă, actul a cărei infirmare se solicitase.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta C.A.A., invocând prevederile art. 3859 pct. 10, 17, şi 18 C. proc. pen.
Recurenta a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la falsul intelectual făcut de D.L. în memoriul din D3910/P/2004, când acesta a susţinut că petenta este sancţionată cu închisoare contravenţională, motivând că la parchet, că „este o greşeală de dactilografie!" şi că în acest caz se aplică art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin al doilea motiv de recurs se pretinde că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, în sensul că falsul din referatul, întâmpinare depus la dosarul nr. 3153/Civ/2004 prin care a fost modificat conţinutul procesului verbal de contravenţie, nu a fost avut în vedere şi, pe cale de consecinţă, intimatul nu a fost sancţionat, motivându-se, în mod cu totul eronat, că făptuitorul n-ar fi făcut altceva decât să susţină în instanţă actul infirmat.
Prin al treilea motiv de recurs se susţine că, în speţă, s-a comis o gravă eroare judiciară, neîncepându-se urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), considerându-se că poliţia poate aplica legile oricum, chiar şi greşelile recunoscute nefiind luate în seamă de către instanţă, mai mult considerându-le obligaţii de serviciu ale intimatului.
Prin Decizia penală nr. 6266 din 27 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul declarat de petentă, s-a cast sentinţa penală nr. 51/ F din 29 iunie 2006, i s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, din susţinerile părţilor şi materialului probator aflat la dosarul cauzei, relevă că, în speţă, instanţa nu a aprofundat îndeajuns relaţiile existente între petentă, învinuită de comiterea unei contravenţii şi cei reclamaţi, a căror relaţii, sub toate aspectele, poate oferi posibilitatea stabilirii, cu certitudine, dacă rezoluţiile atacate sunt temeinice şi legale.
Finalmente, pentru o bună administrare a justiţiei şi pentru asigurarea încrederii părţilor în actul de justiţie, cauza a fost trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti, pentru a o analiza sub toate aspectele.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 20/ F din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta C.A.A., a desfiinţat rezoluţia nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi a trimis cauza procurorului pentru completarea şi definitivarea cercetărilor în vederea justei soluţionări a cauzei.
În sprijinul acestei soluţii, Curtea în rejudecare, reţinând că, în raport de indicaţiile obligatorii ale instanţei de recurs care se referă la chestiuni de fapt, respectiv la fapte şi împrejurări ce trebuie lămurite, dar care nu pot fi realizate în plângerea petentei de către prima instanţă, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea cu consecinţele desfiinţării rezoluţiei nr. 265/P/2005 din 10 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În urma completării cercetărilor, s-a pronunţat rezoluţia nr. 265/P/2005 din 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.L., comisar în cadrul I.P.J. Argeş pentru infracţiunile prevăzută de art. 2888 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că faptele reclamate nu există.
În motivarea rezoluţiei, s-a arătat în esenţă că aspectele sesizate de petenta C.A.A. nu au relevanţă din punct de vedere penal, neîncadrându-se în conţinutul constitutiv al infracţiunilor reclamate şi, în plus, nu sunt susţinute de un suport probatoriu solid.
Împotriva acestei rezoluţii s-a formulat plângere de către petiţionară, solicitând din nou desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Examinând plângerea formulată, în raport de criticile invocate, Curtea constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel, cauza civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr. 3153/2004, având ca obiect plângerea introdusă de C.A.A. împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 3956389 în tocmit de Postul de Poliţie Stâlpeni la 28 mai 2004 s-a depus o întâmpinare semnată de şeful Poliţiei municip. Câmpulung, comisar D.L., prin care s-a solicitat instanţei de judecată să se constate, pe de o parte, temeinicia actului contravenţional întocmit, iar pe de altă parte, să se aibă în vedere „că plângerea nu a fost depusă în termenul legal", fiind tardivă.
Instanţa de judecată soluţionând cauza civilă a dispus prin sentinţa nr. 2330 din 23 noiembrie 2004 definitivă prin Decizia civilă nr. 193/ RC din 18 mai 205 a Tribunalului Argeş respingerea tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale la instanţa de judecată şi totodată respingerea plângerii contravenţionale formulată de petiţionara C.A.A., care a fost sancţionată cu suma de 1.000.000 lei amendă contravenţională.
Faptul că organul constatator a invocat excepţia tardivităţii, exprimându-şi propriul punct de vedere într-o cauză civilă în care avea calitate procesuală, nu poate fi apreciat ca un aspect ce nu corespunde realităţii şi, cu atât mai mult, nu poate fi considerat ca o împrejurare ce ar duce la concluzia exercitării abuzive a atribuţiilor de serviciu a lucrătorului de poliţie, semnatar al întâmpinării şi nici al depunerii unui act cu conţinut fals la dosarul cauzei.
Cu privire la acest aspect este de menţionat că, orice parte care a are calitate procesuală are dreptul de a formula cereri şi de a-şi expune propriul punct de vedere în cauza respectivă, iar acestea sunt analizate de instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor legale, situaţie care s-a realizat şi în cauză ce a făcut obiectul litigiului.
Ori, întâmpinarea depusă nu numai că nu are caracterul unei exercitări abuzive a atribuţiilor de serviciu al organului de poliţie în sensul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dar nu este nici aptă prin ea însăşi să producă anumite consecinţe juridice reclamate de petentă.
Curtea reţine că, întâmpinarea este un act procedural prin care partea interesată invocă excepţii procesuale şi îşi face apărările de fond necesare, au rolul de a fixa cadrul procesual în care se va desfăşura judecata şi nu poate produce consecinţe juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele în fapt şi în drept invocate prin cerere.
Instituţia probelor este calificată ca o instituţie centrală a procesului civil, întrucât absenţa probei nu permite titularului probei să invoce în mod eficace dreptul său şi să obţină recunoaşterea efectelor juridice pe care le urmăreşte.
Prin urmare, parchetul a reţinut în mod temeinic, că în cauză nu sunt realizare elementele infracţiunilor reclamate sub aspect obiectiv întrucât întâmpinarea, indiferent de conţinutul ei nu constituie un abuz în serviciu, în sensul art. 246 C. proc. pen., ci aşa cum am arătat, un act procedural.
Totodată, în mod corect s-a constatat de către procuror că cercetările prealabile nu au stabilit că iniţial la dosarul Judecătoriei Câmpulung Muşcel ar fi existat un proces verbal ar fi existat un proces verbal de contravenţie, care ulterior ar fi schimbat. În lipsa existenţei unor probe în acest sens, nu poate fi primită susţinerea petentei C.A.A., că procesul verbal întocmit în fals s-a menţionat prezenţa sa la momentul încheierii actului contravenţional.
Referitor la greşita încadrare în drept a faptei contravenţionale, Curtea reţine că acesta este atributul instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale şi că nu este ţinută de încadrarea făcută de agentul constatator.
Pentru toate aceste motive, nefiind realizat conţinutul constitutiv al infracţiunilor reclamate, Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., urmează să respingă plângerea formulată de petenta C.A.A. împotriva rezoluţiei nr. 383/II/2 /2007 din 18 mai 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, pe cale de consecinţă, să menţină rezoluţia atacată.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionara C.A.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând casare ei şi în consecinţă trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale a intimatului comisar de poliţie D.L.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta C.A.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal prin rezoluţia nr. 265/P/2005 din 20 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti (prin care s-au examinat actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în temeiul sentinţei penale nr. 20/ F din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. 2475/46/2006) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.L., comisar în cadrul I.P.J. Argeş, şeful poliţiei municip. Câmpulung sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în baza dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.
Într-adevăr după reaudierea părţilor (petiţionara şi intimatul nominalizaţi) a martorului P.M. şi audierea ca martor a numitului Tudosescu Radu s-a reţinut corect ca situaţie de fapt originară următoarele:
Persoana vătămată C.A.A. are domiciliul stabil în municipiul Bucureşti, însă deţine o proprietatea şi în com. Stâlpeni, jud. Argeş.
La data de 28 mai 2004 Postul de poliţie Stâlpeni a întocmit procesul verbal de contravenţie seria AT nr. 3956389 în care se menţionează că petiţionara C.A.A., la data de 8 mai 2004, orele 13,45, nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea comportamentului agresiv al celor 4 câini care îi aparţin şi care au atacat pe minorul Tudosescu Radu în vârstă de 6 ani.
Se menţionează că „susnumita, deşi fiind citată de două ori să se prezinte la poliţie pentru clarificarea şi verificarea unei reclamaţii, nu s-a prezentat".
Faptele comise au fost încadrate de organul de poliţie ca întrunind elementele contravenţiei prevăzută de art. 10 pct. 1 şi 2, din OUG nr. 55/2002, stabilindu-se „avertisment" şi respectiv amendă de 1.000.000 lei pentru contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991.
Împotriva acestui proces verbal de contravenţie, petiţionara C.A.A. a făcut plângere, în termen legal la Judecătoria Câmpulung, făcând obiectul dosarului civil nr. 3153/2004.
În timpul soluţionării acestui litigiu, Poliţia municipiului Câmpulung a făcut un „referat întâmpinare" prin care a solicitat menţinerea procesului verbal de contravenţie şi respectiv a sancţiunii aplicate.
În acest „referat întâmpinare" s-a făcut şi menţiunea că plângerea contravenţională nu a fost depusă în termenul legal.
Acest act este semnat de către intimatul D.L., în calitate de şef al Poliţiei Câmpulung.
Prin sentinţa civilă nr. 2330 din 23 noiembrie 2004, Judecătoria Câmpulung a respins plângerea contravenţională formulată de către C.A.A. şi totodată a respins şi excepţia tardivităţii formulării plângerii invocată de către intimata Poliţia municipiului Câmpulung.
Din declaraţiile lui D.L. şi ale numitului P.M., care a întocmit practic „referatul întâmpinare", rezultă că a fost ridicată excepţia tardivităţii în raport de datele care le aveau la momentul respectiv.
Actele premergătoare efectuate nu au putut stabili că iniţial la dosarul Judecătoriei Câmpulung ar fi existat un proces verbal de contravenţie, altul decât cel real întocmit, în care s-ar fi menţionat în fals că petiţionara C.A.A. a fost de faţă în momentul întocmirii.
În ce priveşte faptul că într-un memoriu depus la dosarul nr. 3910/2004 al Judecătoriei Câmpulung s-a menţionat în mod eronat că persoana vătămată a fost sancţionată potrivit art. 10 pct. 2 din Legea nr. 61/1991, făptuitorul D.L. a menţionat că a fost o greşeală de dactilografiere.
Aşa fiind, în mod justificat de datele speţei s-a statuat că susţinerile reclamate de petiţionara C.A.A. nu au relevanţă penală şi nu configurează nici în planul laturii obiective, nici al celei subiective elementele constitutive ale infracţiunilor imputate şi incriminate prin textele de lege sus indicate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 83/ F din 7 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 31 octombrie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2007. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 5107/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
