ICCJ. Decizia nr. 5073/2007. Penal. Determinarea sau permiterea intrării sau rămânerii pe teritoriul ţării a unui cetăţean străin supus traficului de persoane (Legea 678/2001 art. 17). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5073/2007
Dosar nr. 6309/1/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 iunie 2007, sub nr. 22378 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.A.S. împotriva deciziei penale nr. 1506 din 1 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6570/2004.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a menţionat că nu a fost prezent la judecarea cauzei nici pe fond şi nici de căile ordinare de atac, întrucât s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţele despre această împiedicare.
A arătat că înainte de a începe urmărirea penală în acest dosar, din cauza dificultăţilor financiare cu care se confrunta, a plecat din ţară, la lucru în Spania şi că nu a cunoscut despre începerea urmăririi penale împotriva sa, apreciind că urmărirea penală şi judecarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură.
Prin încheierea de şedinţă din data de 1 octombrie 2007, Înalta Curte examinând, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, a constatat că aceasta este formulată în termenul de 10 zile prevăzutăde art. 388 alin. (1) C. proc. pen., şi că motivele invocate în contestaţie se regăsesc în cele prevăzutăde art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a contestaţiei în anulare şi a citat părţile pentru dezbaterea acesteia.
La termenul de astăzi, contestatorul prin apărător, a reiterat motivele scrise din cuprinsul contestaţiei în anulare, astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate de contestator, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţiei în anulare în cazul când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii [(lit. a)] şi când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare [( lit. b)].
În cauză, nu există nici un dubiu că motivul privind neîndeplinirea procedurii de citare cu contestatorul în faţa instanţei de recurs, nu se confirmă, partea introductivă a deciziei penale atacate (nr. 1506/2005) menţionând că procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Verificând procedura de citare în recurs, cu recurentul inculpat N.A.S., contestator în prezenta cauză, Înalta Curte constată că citarea cu acesta s-a efectuat prin afişare la domiciliul acestuia, după cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 14 din dosarul instanţei de recurs nr. 6570/2004.
În plus, din faptul că în faţa instanţei de recurs, recurentul inculpat a fost reprezentat de apărător ales, avocat L.C., care a şi formulat şi depus la dosar motivele de recurs, rezultă că recurentul era în legătură cu familia sa şi a avut cunoştinţă de existenţa cauzei.
Nici motivul referitor la imposibilitatea contestatorului de a se prezenta la termenul când s-a judecat cauza în faţa instanţei de recurs şi de a încunoştiinţa despre această împiedicare, nu este dovedit în speţă.
Astfel, atâta vreme cât procedura de citare cu recurentul N.A.S. a fost legal îndeplinită la instanţa de recurs, înseamnă că acesta nu era în imposibilitate de a încunoştiinţa instanţa despre situaţia în care se afla.
De asemenea, faptul că recurentul a plecat în Spania, după ce a fugit de organele de poliţie care au efectuat un flagrant în care era implicat şi contestatorul, sustrăgându-se astfel voit de la urmărirea penală, nu reprezintă un motiv de natura celui prevăzutăde art. 386 lit. b) C. proc. pen., pe care să se sprijine contestaţia în anulare.
Fiind extrădat din Spania, la data de 18 iunie 2007, după cum comunică Biroul Executări Penale al Tribunalului Olt, contestatorul are posibilitatea să ceară rejudecarea cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen.
În raport cu aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.A.S. va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.A.S. împotriva deciziei nr. 1506 din 1 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5107/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4855/2007. Penal → |
|---|
