ICCJ. Decizia nr. 5287/2007. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5287/2007
Dosar nr. 6657/2/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 13 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6657/2/2006, a dispus conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen.
A respins, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de partea civilă Spitalul orăşenesc Ţăndărei.
A obligat partea civilă M.T. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele.
În noaptea de 17 iunie 2004, în jurul orei 24,00, în timp ce, conform planificării, asigura continuitatea la comanda Poliţiei Oraşului Ţăndărei şi, în această calitate, verifica modul în care agenţii de ordine publică îşi îndeplineau atribuţiile de serviciu în teren, inculpatul G.C., şeful Biroului de Investigaţii Criminale din cadrul unităţii de poliţie susmenţionate, a fost sesizat telefonic de către ofiţerul de serviciu, agent şef B.I., cu privire la faptul că nişte persoane provocaseră scandal în incinta barului Asociaţiei Familiale F., situat în localitatea Ţăndărei, str. Digului, judeţ Ialomiţa.
Întrucât patrula de intervenţie se afla deja într-o zonă de la periferia localităţii, încercând să aplaneze un conflict dintre câţiva cetăţeni rromi, învinuitul G.C. s-a deplasat personal la faţa locului, unde, printre consumatori, a găsit-o pe partea vătămată M.T., care, întorcându-se împreună cu martorul C.V. de la o petrecere organizată cu prilejul ieşirii la pensie a colegei sale, T.E., se oprise la barul respectiv, pentru a consuma băuturi alcoolice.
Între învinuitul G.C. şi partea vătămată M.T. a avut loc o discuţie în contradictoriu care în scurt timp a degenerat, cei doi adresându-şi reciproc cuvinte injurioase.
În aceste condiţii şi provocat fiind de atitudinea părţii vătămate M.T., inculpatul G.C. a lovit-o pe aceasta cu palma peste faţă, agresiune în urma căreia partea vătămată a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa.
Leziunile pricinuite părţii vătămate M.T. de către inculpatul G.C. au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri.
Atât în motivarea plângerii înregistrate la Poliţia Oraşului Ţăndărei în cursul aceleiaşi nopţi, după producerea evenimentului (astfel cum a fost prezentată ulterior în declaraţia consemnată la data de 25 octombrie 2004) şi a plângerii înregistrate iniţial la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 20146 din 19 octombrie 2004, cât şi cu prilejul audierilor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea vătămată M.T. a arătat că, în după amiaza zilei de 17 iunie 2004, a participat la petrecerea pe care a organizat-o, în calitate de lider sindical, la Restaurantul R., cu prilejul pensionării colegei sale, T.E.
După încheierea petrecerii şi plata consumaţiei, partea vătămată M.T. a servit un pahar cu bere şi apoi a urcat într-un microbuz, împreună cu martorul C.V., secretar la aceeaşi unitate de învăţământ, cu intenţia de a se întoarce la domiciliu.
Pe drum, cei doi au hotărât să se oprească la barul Asociaţiei Familiale F., pentru a consuma băuturi alcoolice.
Însoţită de către martorul C.V., partea vătămată M.T. a coborât din microbuz şi s-a deplasat la barul respectiv, amenajat stradal, într-o incintă situată în curtea imobilului aparţinând soţilor OG şi O.A.
La intrarea în bar, cei doi au fost întâmpinaţi de către numitul A.G., care li s-a adresat persoanelor aflate la una dintre mesele din exterior (respectiv, martorilor A.C.P., P.I., S.M. şi B.N.) astfel: „Atenţie, vine d-l profesor cu consilierul său!" - făcând aluzie la faptul că, pentru alegerile locale aflate în curs de desfăşurare, partea vătămată M.T. fusese desemnat, de către O.Ţ.P.N.L., membru al Biroului Electoral de Circumscripţie, iar martorul C.V. candidase în turul I de scrutin pe o listă de consilieri.
Partea vătămată M.T. i-a replicat numitului A.G. că nu i-a reuşit gluma, apoi, împreună cu martorul C.V., a intrat în bar şi i-a comandat barmaniţei, OGA., două sticle de câte 1/21 cu bere marca U.
În timp ce partea vătămată M.T. prelua cele două sticle de pe tejghea, în bar a intrat şi numitul A.G., aflat într-o stare avansată de ebrietate, care i s-a adresat acesteia, spunându-i: „Ce-i, băi, profesore?".
Pentru a evita un eventual conflict, martorul OG (asociat al Asociaţiei Familiale „F."), prezent la faţa locului, a intervenit şi I-a împins de numitul A.G. spre uşa de la intrare, cerându-i să părăsească localul.
După aproximativ 10 minute de la plecarea sus-numitului, a apărut în cadrul uşii inculpatul G.C., care, văzând-o pe partea vătămată M.T. lângă tejghea, a privit-o ameninţător şi i-a cerut să iasă din incinta respectivă.
Partea vătămată M.T. s-a apropiat de inculpatul G.C. şi i-a solicitat lămuriri, moment în care acesta, fără a-i da nici o explicaţie, i-a adresat injurii, spunându-i doar că o va duce la sediul Poliţiei Oraşului Ţăndărei.
Contrariată de atitudinea inculpatului G.C., partea vătămată M.T. a încercat să afle motivul unui astfel de comportament, însă sus-numitul a refuzat să îi răspundă la întrebări, smucindu-l spre el şi îmbrâncindu-l.
În aceste împrejurări, partea vătămată M.T. şi-a trecut şi prins mâinile la spate şi, cu o atitudine sfidătoare, stând drept şi privindu-l în ochi, I-a întrebat din nou pe inculpatul G.C. pentru ce motiv trebuia să se prezinte la unitatea de poliţie.
Atunci, inculpatul G.C. a apucat-o pe partea vătămată M.T. de braţul stâng şi, adresându-i, din nou, ameninţări şi cuvinte injurioase, a condus-o cu forţa câţiva metrii, pe str. Digului, către o zonă întunecată.
Smucindu-se, partea vătămată M.T. a reuşit, însă, să se desprindă din mâna inculpatului G.C. şi s~a întors în faţa barului, aşteptându-l pe acesta cu aceeaşi atitudine sfidătoare.
Inculpatul G.C. a urmat-o şi, când a ajuns lângă partea vătămată M.T., a împins-o cu o mână peste obrazul drept.
La un moment dat, de cei doi s-a apropiat martorul C.V., care a intervenit, încercând să aplaneze conflictul, însă fără succes, astfel încât s-a reîntors în bar.
Inculpatul G.C. a reuşit să o imobilizeze pe partea vătămată M.T., prinzând-o de braţ. Deşi aceasta a opus rezistenţă, sus-numitul a împins-o pe str. Digului, în sens opus zonei întunecate, pe o distanţă de aproximativ 5-6 metri, apoi i-a aplicat o lovitură puternică în zona feţei.
În urma loviturii, partea vătămată M.T. şi-a pierdut cunoştinţa. Când şi-a revenit, aceasta a constatat că era întins pe asfalt, în mijlocul străzii, iar inculpatul G.C. nu se mai afla în zonă.
Încă ameţită, partea vătămată M.T. s-a ridicat cu dificultate, s-a întors în bar, de unde şi-a luat pachetul de ţigări şi apoi a plecat spre sediul Poliţiei Oraşului Ţăndărei, situat la o distanţă de aproximativ 100 metri, relatând ofiţerului de serviciu, agent şef B.I., cele întâmplate.
După aproximativ două ore, partea vătămată M.T. s-a prezentat la Camera de Gardă a Spitalului Ţăndărei, judeţ Ialomiţa, unde a fost consultat de către medicul specialist chirurg T.V. şi i s-au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi partea civilă M.T.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpatului G.C., invocând cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi în cadrul rejudecării, pronunţarea unei hotărâri de condamnare, întrucât din probele administrate rezultă vinovăţia inculpatului.
În motivele scrise şi în susţinerea orală a recursului, procurorul a arătat că instanţa de fond a procedat greşit atunci când a înlăturat declaraţia martorului P.M. ca fiind subiectivă, deoarece din probele administrate nu a rezultat o asemenea împrejurare.
Recurenta parte civilă M.T. a solicitat, de asemenea, casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.
A arătat că instanţa de fond în mod greşit l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul fiind cel care trebuia obligat la plata despăgubirilor civile şi al cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecăţii este rezultatul unui proces de cunoaştere a realităţii obiective în cadrul căruia probele dau naştere unui sentiment de certitudine în legătură cu existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei persoanei trimise în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
În virtutea acestor dispoziţii, orice infracţiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege dacă organul judiciar şi-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală.
Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie care guvernează procesul penal îmbracă două coordonate: administrarea probelor în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti şi interpretarea acestora. În ceea ce priveşte interpretarea probelor, pentru a putea fi înlăturată prezumţia de nevinovăţie este necesar ca instanţa să înlăture eventualitatea, bănuielile, supoziţiile, aproximaţiile, pentru ca atunci când faptele nu sunt stabilite cu certitudine, prezumţia de nevinovăţie împiedică pronunţarea unei hotărâri de condamnare.
Instanţa de judecată are îndatorirea ca, pe baza probatoriului administrat, să afle adevărul în cauza dedusă judecăţii. Aceasta presupune compararea şi asocierea unor elemente de fapt invocate, provenite prin mijloacele de probă folosite în efectuarea probatoriului şi tragerea unor concluzii din aceste elemente de fapt.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată, probele administrate de organele judiciare demonstrând fără echivoc, vinovăţia inculpatului G.C.
Astfel, rezultă cu certitudine faptul că, în data de 17 iunie 2004, în jurul orelor 24,00, inculpatul G.C., aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind şeful Biroului de investigaţii criminale din cadrul Poliţiei oraşului Ţăndărei, a fost sesizat telefonic de către ofiţerul de serviciu, agent şef B.I., cu privire la faptul că mai multe persoane aflate în barul Asociaţiei familiale „F.", situat în localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, au provocat scandal.
În aceste împrejurări, inculpatul s-a deplasat la faţa locului unde, printre consumatori se afla şi partea vătămată M.T., învăţător la Şcoala generală nr. 2 din oraşul Ţăndărei.
La solicitarea inculpatului ca partea vătămată să părăsească barul, aceasta i-a solicitat organului de poliţie lămuriri, fără a i se da însă, explicaţiile cerute.
În acest context, inculpatul a adresat părţii vătămate injurii şi ameninţări, a luat-o de braţ cu scopul de a se deplasa spre o zonă întunecată.
Partea vătămată a reuşit să scape din mâinile inculpatului, altercaţia dintre cei doi continuând în faţa barului. La un moment dat, martorul C.V. a încercat să aplaneze conflictul, însă nu a reuşit, astfel încât s-a reîntors în bar, iar inculpatul a imobilizat partea vătămată din nou, aplicându-i o lovitură puternică peste faţă, ce a determinat căderea acesteia pe asfalt şi pierderea cunoştinţei.
Când şi-a revenit, partea vătămată a constatat că inculpatul plecase, după care s-a deplasat la sediul Poliţiei oraşului Ţăndărei, unde a depus plângere penală, relatând cele întâmplate.
La data de 22 iunie 2004, partea vătămată M.T. s-a prezentat la Serviciul de medicină legală al municipiului Slobozia, constatându-se că a suferit leziuni, pe faţa dorsală piramida nazală, echimoză violacee; molar drept, echimoză cu tumefacţie subiacentă; deltoidian drept, echimoză de 9/6 cm; pe faţa internă braţ stâng, echimoze de 12/7 cm; pe marginea cubitală antebraţ drept excoriaţii cu crustă brună; pe faţa dorsală mâna dreaptă, excoriaţii cu crustă brună discontinuă –care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur,ce pot data din 17/18 iunie 2004, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Din biletul de trimitere eliberat de Spitalul Ţăndărei în data de 18 iunie 2004, rezultă că partea vătămată a prezentat „contuzie braţ drept, contuzie scapulo-humerală dreapta. Excoriaţii obraz drept şi mâna dreaptă. Halena alcoolică."
Audiată fiind în cursul urmăririi penale, partea vătămată arată că inculpatul a avut o atitudine agresivă, jignitoare, violentă. Relatările părţii vătămate sunt confirmate şi de martorii care au perceput incidentul fie în mod direct, fie în mod indirect, după consumarea infracţiunii.
Astfel, martorul C.V., în faţa instanţei de judecată a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi că inculpatul a lovit partea vătămată în condiţiile în care aceasta nu s-a manifestat agresiv, ţinând tot timpul mâinile la spate.
De asemenea, a arătat că partea vătămată a consumat bere, dar nu se afla în stare de ebrietate.
Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţia martorului P.M., dată în cursul cercetării judecătoreşti. Martorul arată că inculpatul a prins partea vătămată de mâini, a lovit-o în stomac sau în zona feţei, iar în urma loviturilor a căzut la pământ, fiind ridicată la scurt timp de martorul C.V.
Acelaşi martor arată că inculpatul a ameninţat partea vătămată că „îl termină şi că îi rupe ficaţii".
Partea vătămată s-a prezentat la spital, constatându-se leziunile descrise în biletul de trimitere, iar a doua zi a mers acasă, relatându-i martorei M.S., incidentul pe care l-a avut cu inculpatul G.C. Aceasta a observat urme de lovituri pe faţă, braţe, în zona coastelor.
Relevante sunt şi declaraţiile martorilor B.N. şi S.M., A.P. care au văzut partea vătămată căzută pe stradă, iar lângă aceasta se afla inculpatul G.C. După ce victima a căzut, inculpatul a lovit-o cu piciorul, după care s-a reîntors către mulţime cerându-le să susţină că victima a căzut singură, fiind necesar a suna la ambulanţă.
Având în vedere probele administrate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că inculpatul G.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen.
Acesta, aflându-se în timpul serviciului a întrebuinţat expresii jignitoare faţă de partea vătămată M.T., a exercitat acte de violenţă asupra sa, provocându-i acestuia o vătămare a integrităţii sale corporale.
Cât priveşte latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei, dându-şi seama că acţiunea sa aduce atingere demnităţii persoanei şi că prin aceasta, se creează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă M.T. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 13 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa sentinţa penală şi în cadrul rejudecării, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Incidenţa acestui din urmă text este determinată de intrarea în vigoare la data de 12 iulie 2006 a Legii nr. 278/2006, lege care este mai favorabilă, întrucât prevede pe de o parte, pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, iar pe de altă parte, limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare sunt reduse, în raport de vechea reglementare.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, se va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi scopul urmărit de legiuitor prin aplicarea sancţiunii.
Sub acest aspect, potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În cauză, ţinându-se seama că inculpatul G.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător la serviciu, în familie, în societate, dar şi ocupaţia acestuia, nivelul său cultural, se apreciază că pedeapsa amenzii este suficientă şi reflectă gradul de pericol social concret al faptei săvârşite.
Pe cale de consecinţă, se va aplica inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei.
Se va atrageatenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. (1) C. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, va obliga inculpatul la plata sumei de 1434 lei către Spitalul orăşenesc Ţăndărei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Vor fi respinse pretenţiile formulate de parte civilă, întrucât aceasta nu a făcut nicio probă prin care să se stabilească întinderea daunelor materiale şi morale solicitate.
Nefiind astfel dovedite şi cum în cauză nu ne aflăm în prezenţa situaţiei în care acţiunea civilă se exercită din oficiu (art. 17 C. proc. pen.) pretenţiile formulate de partea vătămată M.T. vor fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă M.T. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul G.C.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi în rejudecare:
În baza art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C., la pedeapsa amenzii penale de 5000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., obligă inculpatul la plata sumei de 1434 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Orăşenesc Ţăndărei.
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare la judecata în fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4854/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5316/2007. Penal → |
|---|
