ICCJ. Decizia nr. 5316/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5316/2007
Dosar nr. 10775/3/2007
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 829 din 8 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.T., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în ce priveşte pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de droguri rămase în urma analizelor de laborator.
Conform art. 17 alin. (2) din aceiaşi lege, s-a confiscat de la inculpat un telefon mobil „Nokia" 3310.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond pe baza probelor administrate a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 26 februarie 2007, urmarea unui denunţ făcut în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, organele de poliţie l-au surprins pe inculpat în timp ce vindea martorului cantitatea de 0,51 grame de heroină în amestec cu cofeină, paracetamol şi griseofulvin.
Suma de 250 RON, formată din bancnote înseriate în prealabil de organele de poliţie a fost găsită asupra inculpatului.
Cu prilejul percheziţiei corporale asupra inculpatului s-au mai găsit 0,40 grame din acelaşi amestec şi 0,14 grame heroină şi cofeină.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 263/ A din 2 august 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.T., motivându-se în considerente că s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, chiar dacă, instanţa de fond foloseşte o motivare criticabilă şi referiri care nu se regăsesc în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs inculpatul D.T., nemulţumit de cuantumul pedepsei aplicate.
În drept, în susţinerea criticii formulate a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 C. proc. pen., în raport de care, va fi examinat motivul de recurs vizând individualizarea pedepsei.
Instanţele au stabilit o pedeapsă corectă, atât în cuantum cât şi în modalitate de executare, acordând consideraţia cuvenită dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Deşi recurentul inculpat a comis o infracţiune de trafic de stupefiante de mare risc, infracţiune ce este caracterizată de un grad ridicat de pericol social şi este recidivist, instanţa de fond i-a stabilit o pedeapsă sub limita minimă legală, prin reţinerea circumstanţelor judiciare personale atenuante apreciind conduita procesuală sinceră.
Aceiaşi împrejurare, în lipsa altor motive, nu poate constitui o nouă cauză de reducere a pedepsei până la limita permisă de lege, cu atât mai mult, cu cât, conduita procesuală este mai puţin relevantă în contextul prinderii în flagrant a inculpatului.
Aşa fiind, se apreciază că pedeapsa aşa cum a fost stabilită este de natură să realizeze cerinţele art. 52 C. pen., sub acest aspect, neconstatându-se motive de casare.
Examinând hotărârile atacate şi în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 263 din 2 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 februarie 2007 la 7 noiembrie 2007.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5287/2007. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250... | ICCJ. Decizia nr. 5362/2007. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
