ICCJ. Decizia nr. 754/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 754/2007
Dosar nr. 6946/59/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 712 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului Timiş, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor P.F.I. şi D.L.R.U.G.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a dedus durata arestului preventiv, de la 10 august 2002, la zi şi a dispus punerea de îndată, în libertate, a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi, în altă cauză.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 191,51 gr. răşină de cannabis de la inculpatul P.F.I. aflat în custodia C.Z.C.C.O.A. Timişoara, conform dovezii seria B nr. 601241 din 20 august 2002, având sigiliul MI nr. 2679 din 11 august 2002.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul P.F.I. a autoturismului marca Citroen.
A dispus restituirea către inculpaţi a celorlalte bunuri din autoturismul menţionat.
În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea ambilor inculpaţi din România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş. În motivare, a invocat netemeinicia hotărârii, în sensul greşitei achitări şi aspecte de nelegalitate referitoare la confiscarea autoturismului şi expulzarea inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 35 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 6310/2002 a fost admis apelul Parchetului, a fost desfiinţată sentinţa nr. 712 din 23 septembrie 2002 şi s-a trimis cauza spre rejudecare, în fond, motivat de faptul că, potrivit rechizitoriului, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru tentativă de introducere în ţară de droguri, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000. În rechizitoriu, se menţionează şi că inculpaţii deţineau droguri şi pentru consum propriu, faptă care constituie la rândul său, infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Cum, în rechizitoriu această faptă este descrisă, instanţa trebuia să verifice şi să se pronunţe explicit, deoarece sesizarea instanţei se face pentru toate faptele descrise în rechizitoriu şi cele menţionate în dispozitivul acestuia.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 11264 din 21 octombrie 2003.
Prin sentinţa penală nr. 442/ PI din 4 mai 2005 a Tribunalului Timiş, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii P.F.I. şi D.L.R.U.G.A., la câte o pedeapsă de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativă de introducere în ţară de droguri de risc.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 13 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe aceeaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de câte 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, în cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă restul preventiv, de la 10 august 2002 la 23 septembrie 2002.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpaţi cantitatea de 183,78 gr. cannabis şi de la inculpatul P.F.I. autoturismul marca Citroen, indisponibilizat la C.Z.C.C.O.A. Timişoara şi a dispus restituirea către inculpaţi a celorlalte bunuri din autoturismul menţionat.
Din probele administrate, în dosarul de urmărire penală şi cel de cercetare judecătorească, din procesul verbal de constatare al organelor penale, declaraţiile inculpaţilor, copiile paşapoartelor şi planşele foto, instanţa a reţinut că cei doi inculpaţi au recunoscut comiterea celor două infracţiuni şi anume tentativă de introducere în ţară de droguri de risc şi aceea de consum de droguri.
Apărarea inculpaţilor privind necunoaşterea legilor române nu este o cale de exonerare a răspunderii penale, în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, dar având în vedere persoana acestora, situaţia lor socio-profesională, instanţa a reţinut în favoarea lor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., constând în comportarea sinceră, în cursul procesului.
Împotriva acestei sentinţe, nr. 442 din 1 iunie 2005, au declarat apeluri inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 372/ A din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, apelurile inculpaţilor au fost respinse ca tardive.
S-a reţinut că, aşa cum rezultă din dovezile procedurale aflate la dosar, comunicările soluţiei s-au făcut în anul 2005, în timp ce apelurile au fost introduse, prin apărători, la 2 noiembrie 2006, cu mult după expirarea termenului de apel prevăzut de lege.
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpaţii au declarat recursuri susţinând că apelurile lor trebuiau privite ca fiind introduse peste termen şi soluţionate cu acurateţe, pentru a nu le fi afectat dreptul la libertate. Că, practic, Curtea de Apel Timişoara, s-a referit în cuprinsul şi dispozitivul hotărârii sale privind apelurile lor, la două hotărâri diferite, anume, asupra uneia care s-ar fi pronunţat în 4 mai 2005 şi una care s-ar fi pronunţat la 1 mai 2005.
S-a mai motivat că, hotărârea prin care au fost respinse apelurile peste termen, nu este motivată prin prisma instituţiei apelului peste termen.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Din actele şi probele dosarului, rezultă că sentinţa prin care a fost soluţionat fondul speţei, în rejudecare, este nr. 442 din 1 iunie 2005, sentinţă comunicată inculpaţilor în Spania, la 28 iunie şi respectiv, 1 iulie 2005, încât, nefiind atacată cu apel, la 15 august 2005, a fost considerată ca fiind definitivă, emiţându-se mandatele de executare a pedepselor.
Inculpaţii, daţi în urmărire penală internaţională, au declarat apel peste termen la 2 noiembrie 2006, fără a fi făcut dovada, aşa cum cere art. 365 C. proc. pen., că au lipsit atât la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare, încât, neexistând condiţiile cerute de lege pentru un astfel de apel şi nici cele cerute pentru repunerea în termen, conform art. 364 C. proc. pen., în mod corect instanţa a respins apelurile ca tardiv declarate.
În atare situaţie, Curtea va trebui să observe că recursurile inculpaţilor P.F.I. şi D.L.R.U.G.A., sunt nefondate şi vor trebui respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., menţinându-se astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat precum şi modul de plată al interpreţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi P.F.I. şi D.L.R.U.G.A. împotriva deciziei penale nr. 372/ A din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă spaniolă, pentru recurenţii inculpaţi, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 991/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
