ICCJ. Decizia nr. 708/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 708/2007
Dosar nr. 6631/2/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 502 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului S.C. de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru completarea urmăririi penale.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 220 comprimate metadonă depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. cu dovada seria B nr. 3174 din 23 iunie 2004.
A dispus restituirea către inculpat a sumei de 550.000 lei depusă la
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.C. a fost consumator de heroină sub formă injectabilă aproximativ 2 ani iar în urma tratamentului de dezintoxicare pe care l-a urmat săptămânal primea de la L.S.M. sector 4 câte 308 comprimate metadonă necesare pentru aproximativ 14 zile având în acest sens autorizaţia pentru eliberarea de stupefiante nr. 803 din 23 aprilie 2004 eliberată de D.S.P. Bucureşti.
La data de 28 aprilie 2004 după o înţelegere prealabilă cu denunţătorul C.E., inculpatul S.C. s-a întâlnit în parcul din faţa magazinului Big Berceni cu denunţătorul S.D. căruia i-a vândut 100 comprimate de metadonă pentru suma de 2.000.000 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice sub aspectul greşitei respingeri a cererii de restituire a cauzei la parchet.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri motivat de faptul că punerea în circulaţie a produselor condiţionate cum este sintalgonul nu era incriminată de legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunii iar în subsidiar solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative.
Prin Decizia penală nr. 812 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru completarea urmăririi penale.
A admis apelul declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală.
A desfiinţat parţial sentinţa şi rejudecând cauza în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la prevederile art. 181 C. pen., a achitat pe inculpatul S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1000 RON.
A înlăturat aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. şi art. 65 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, de atingerea minimă a valorilor apărate de lege, fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni dispunând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul S.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fiind invocate dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi pct. 171 C. proc. pen., pe considerentul că motivarea hotărârii este contrară dispozitivului.
Prin Decizia penală nr. 2761 din 3 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 812 din 25 octombrie 2005 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală.
S-a casat Decizia penală atacată şi a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l penală.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că există neconcordanţă între expunere şi dispozitivul deciziei penale iar pe de altă parte se apreciază că pentru a fi clarificată problema bunurilor puse în circulaţie se impune efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească dacă în raport de data săvârşirii infracţiunii, fapta era incriminată, dacă aceste produse se află sub control naţional precum şi dacă deţinerea lor cade sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 143/2000.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, sub nr. 6631/2/2006 (2088/2006).
Prin Decizia penală nr. 821/ A din 6 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul S.C.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 502 din 14 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală şi în fond:
În baza art. 861 – 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., a dispus ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la S.P.S.V.I.S.I. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A înlăturat aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, procedând la rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l penală, având în vedere Decizia de casare a înaltei Curţi, instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize cu obiectivele stabilite de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut că potrivit raportului de expertiză nr. 439433 din 25 octombrie 2006, sintalgonul este denumirea comercială a comprimatelor produse de SC Z. SA şi conţine metadona ca substanţă activă şi că, comprimatele deţinute de inculpatul S.C. sunt sintalgon şi conţin metadona ca substanţă activă.
S-a concluzionat că metadona este o substanţă stupefiantă ce face parte din tabelul II- droguri de mare risc, din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, Curtea a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză din concluziile căreia rezultă că sintalgonul nu este o substanţă chimică ci denumirea comercială a comprimatelor care conţin un amestec de substanţă din care clorhidratul de metadona este substanţa activă.
Se arată, de asemenea, că clorhidratul de metadona este conţinut în tabelul nr. 2 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică ca şi cele ale suplimentului de expertiză, Curtea a apreciat că bunurile traficate de inculpat sunt cuprinse în tabelul II din Legea nr. 143/2000 privind drogurile de mare risc, ca atare încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Curtea a mai reţinut că susţinerile apărării în sensul că produsele respective au fost introduse în tabelul II al Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 522/2004 nu sunt fondate cât timp metadona era prevăzută în acest tabel la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 143/2000.
Instanţa de apel a înlăturat şi susţinerea apărătorului inculpatului în sensul achitării acestuia pentru lipsa de pericol social al faptei, reţinând că faţă de gravitatea faptei comise de atingerea adusă valorilor apărate de lege ca şi în raport de gravitatea faptei comise şi consecinţele produse nu sunt incidente în cauză dispoziţiile ari. 181 C. pen.
Curtea a apreciat însă că individualizarea judiciară a modului de executare a pedepsei nu este corectă.
Astfel, faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului şi anume poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, este la primul conflict cu legea penală, urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior, Curtea a considerat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia sens în care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare stabilit în raport de dispoziţiile art. 862 C. pen.
Împotriva deciziei Curţii, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C., întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 9, 10, 13 şi 14 C. proc. pen. S-a solicitat în principal casarea deciziei din apel şi în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât inculpatul a comis fapta la data de 28 aprilie 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 522/2004, care a modificat Legea nr. 143/2000 în sensul că de la această dată a fost încriminată şi punerea în circulaţie a sărurilor sau produselor condiţionate ale substanţelor din tabelele anexă.
În subsidiar a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta inculpatului prezintă un pericol social concret scăzut, acesta a comis fapta sub imperiul unei camaraderii greşit înţelese.
Tot în subsidiar a solicitat, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de pericolul social concret al faptei şi de circumstanţele personale ale acestuia, absolvent al A.S.E., caracterizat printr-o atitudine sinceră şi corectă în cursul întregului proces penal.
Recursul inculpatului este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9, 10 şi 13 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, la data de 28 aprilie 2004, inculpatul a fost surprins în timp ce vindea un număr de 100 comprimate de sintalgon pe care le deţinea pentru tratamentul propriu de dezintoxicare.
Atât din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din data de 28 aprilie 2004 cât şi din raportul de expertiză din 25 octombrie 2006 şi suplimentul la acest raport de expertiză, din 22 noiembrie 2006 rezultă că, comprimatele de sintalgon conţin metadonă (methadone) ca substanţă activă şi că metadonă este o substanţă stupefiantă ce face parte din tabelul II (droguri de mare risc) din Legea nr. 143/2000, anterior modificării aduse acestei legi prin Lege nr. 522/2004.
Or, inculpatul a vândut numitului S.D. cantitatea de 100 comprimate care au în compoziţie ca substanţă activă metedonă, realizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Faptul că ulterior legiuitorul prin Legea nr. 522/2004 a făcut o precizare expresă în sensul că sunt introduse în tabelele I - IV din Legea nr. 143/2000 şi sărurile substanţelor din tabel şi produsele condiţionate - comprimate, drajeuri, soluţii, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în compoziţia cărora intră substanţele înscrise în tabele, nu poate fi interpretat că până la acea dată era permisă vânzarea metadonei ca drog de mare risc, sub forma comprimatelor gen sintalgon, ştiut fiind că metadona nu se găseşte în stare pură ci în combinaţie cu alte substanţe.
Înalta Curte reţine că primele instanţe au stabilit în mod corect că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, comisă la data de 28 aprilie 2004, era prevăzută de legea penală astfel că recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, reţine că infracţiunea de trafic de droguri aşa cum este reglementată de art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 prezintă un pericol social deosebit de grav. Examinată în concret fapta inculpatului, este agravată de faptul ca a vândut comprimatele destinate tratamentului său medical, pentru dezintoxicare. Fapta sa dobândeşte astfel un caracter grav, care îi conferă pericolul social ce caracterizează infracţiunea.
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât primele instanţe au acordat largi circumstanţe atenuante inculpatului, cărora Ie-a dat eficienţă stabilind o pedeapsă la limita minimă prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., iar instanţa de apel a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Stabilirea unor obligaţii pe care inculpatul trebuie să le respecte pe timpul termenului de încercare şi supravegherea judecătorului delegat este de natură să ducă la reeducarea inculpatului, care trebuie să înţeleagă că, pronunţarea unei condamnări este un avertisment pentru el, că trebuia saşi schimbe comportamentul ca pe viitor să nu mai intre în contact cu fenomenul tot mai extins al traficului şi consumului de droguri.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate şi întrucât nu există nici un alt motiv de recurs care ar putea fi invocat din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca atare, Decizia recurată fiind temeinică şi legală.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 821/ A din 6 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 700/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 754/2007. Penal → |
|---|
