ICCJ. Decizia nr. 87/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 87/2007
Dosar nr. 11372/1/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2007
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionarul I.D.C. a formulat plângere la 3 august 2005 adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizând că magistraţii D.L.C. şi Z.I.P., judecători la Curtea de Apel Bucureşti, au soluţionat cu încălcarea dispoziţiilor legale dosarul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 528/ A din 24 iunie 2005, săvârşind mai multe infracţiuni prin care au favorizat partea adversă.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărui competenţă a fost atrasă potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) şi art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., după calitatea persoanei s-au reţinut următoarele :
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1358 din 15 februarie 2005, a respins acţiunea formulată de I.D.C. şi S.C. prin care solicitau evacuarea pârâtului D.E.D., din imobilul situat în Bucureşti, str. Radu Boiangiu, constatând lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Apelul formulat împotriva acestei hotărâri, de reclamanţi, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin Decizia civilă nr. 528/ A din 24 iunie 2005, în compunerea completului intrând magistraţii judecători D.L.C. şi Z.I.P.
S-a constatat că hotărârea pronunţată în acest sens este rezultatul exclusiv al interpretării probatoriului administrat în cauza civilă dedusă judecăţii şi nu există niciun indiciu în sensul că judecării împotriva cărora s-a formulat plângere, cu ştiinţă s-a îndeplinit un act sau l-au îndeplinit defectuos ori că au încălcat din culpă o îndatorire de serviciu prin care să fi produs o vătămare intereselor petiţionarului, sau că ar fi folosit vreun înscris oficial sau sub semnătură privată cunoscând că este fals.
Împrejurarea că hotărârea pronunţată de magistraţii judecători în calea intermediară de atac exercitată de reclamanţi nu este favorabilă petiţionarului, nu justifică declanşarea cercetării penale a celor doi judecători pentru infracţiunile descrise, prevăzute de art. 246, 2481 şi 291 C. pen.
Faptul că Decizia instanţei de apel este rezultatul unei interpretări legale şi temeinice a probatoriului administrat în cursul procesului civil, este confirmat de instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care prin Decizia nr. 610 din 6 martie 2006, a respins, ca nefondat, recursul, ultima cale ordinară de atac exercitată de reclamanţi.
Cu motivarea că nu s-a dovedit existenţa infracţiunilor sesizate în plângere, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia nr. 814 din 7 iulie 2006, a dispus neînceperea urmăririi penale, invocându-se drept temei juridic dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Această soluţie a fost menţinută de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a respins plângerea prin rezoluţia nr. 9399/4039 din 27 iulie 2006.
În termen legal, petiţionarul a formulat potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., prezenta plângere cu care instanţa a fost investită, din conţinutul căreia rezultă nemulţumirea sa faţă de modul în care a fost soluţionată cauza civilă în care a avut calitatea de reclamant.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa constată nefondată plângerea petiţionarului pentru considerentele ce vor fi arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., urmărirea penală poate fi începută numai dacă sunt îndeplinite două condiţii esenţiale, respectiv să existe date certe din actele premergătoare efectuate că s-a săvârşit o infracţiune şi să nu rezulte vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut de lit. b1).
Actele premergătoare efectuate urmare plângerii petiţionarului au dovedit că Decizia civilă nr. 528/ A din 24 iunie 2006, pronunţată de intimaţii judecători reprezintă convingerea acestora formată prin evaluarea probelor şi rezultatul unui proces desfăşurat cu respectarea tuturor dispoziţiilor procesual civile, de natură să garanteze un proces echitabil.
În acelaşi sens trebuie interpretat şi faptul că hotărârea fiind supusă controlului judiciar care a analizat toate criticile invocate de recurenţii reclamanţi, nu a fost reformată.
Cum în mod corect, în lipsa unor probe certe din care să rezulte existenţa infracţiunilor sesizate de petiţionar, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, iar temeiul juridic, cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legal, plângerea petiţionarului va fi respinsă, ca nefondată, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menţinându-se rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.D.C. împotriva rezoluţiei nr. 814/P/2006 din 7 iulie 2006 şi a rezoluţiei nr. 9399/4039/2006 din 27 iulie 2006, date de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţiile atacate.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1257/2007. Penal. Vătămarea corporală din... → |
|---|
