ICCJ. Decizia nr. 1459/2007. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1459/2007

Dosar nr. 16366/1/2006

Şedinţa publică din 15 martie 2007

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49 din 29 martie 2006, Tribunalul Buzău a dispus, printre alţii, cu privire la inculpatul P.I., prin sentinţa penală nr. 1135/2004 a Judecătoriei Târgovişte.

I. În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 1135 din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 466 din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.

1. În baza art. 86⁵ C. pen., a anulat suspendarea executării, sub supraveghere, a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.F.

S-a descontopit această pedeapsă în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente:

- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

1. S-a descontopit această pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente:

- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

2. Conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că infracţiunea menţionată în cauză la pct. III rechizitoriu prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită de inculpatul P.I., respectiv infracţiunea menţionată în sentinţa penală de mai sus, cu referire la pct. 1 din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 128/P/2004 la pct. 1; art. 26 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită de acelaşi inculpat, constituie actele materiale ale aceleiaşi infracţiuni unice în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru trafic de influenţă, pct. 1 din rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, pct. 11 rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 43 C. pen., a condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată, pct. III şi pct. I din cele două rechizitorii.

În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale la forma continuată, pct. III rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals în formă continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, pct. V rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals în formă continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată, pct. V rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, pct. IV din rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, pct. VI rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, pct. VII rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, pct. VII rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, pct. VIII rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată, pct. VIII rechizitoriu.

În baza art. 36 C. pen., a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu celelalte infracţiuni la care a fost condamnat, la următoarele pedepse, prin sentinţa penală nr,.1135/2005 a Judecătoriei Târgovişte, respectiv: un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.; 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

A contopit aceste pedepse cu cele aplicate prin sentinţă, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86⁵ alin. (2) C. pen., cu referire la art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 8 ani, conform art. 86² C. pen., termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1135/2004 a Judecătoriei Târgovişte.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Buzău, la datele ce vot fi stabilite de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei infracţiuni intenţionate în cursul termenului de încercare.

În baza art. 86⁴ alin. (2) C. pen., a atras atenţia inculpatului că, dacă nu îndeplineşte măsurile de supraveghere, instanţa poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea ei în întregime, sau poate să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani. În baza art. 257 alin. (2) cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei de 1.000.000 lei (ROL).

În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei totale de 55.000.000 lei (ROL).

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.F. a ştampile rotunde ce a aparţinut fostei C.H., jud. Ialomiţa şi a parafei personale de contabil pe probleme sociale la această unitate, folosite la comiterea infracţiunilor de fals aflare la I.P.J. Ialomiţa – S.I. a fraudelor unde au fost înaintate cu adresa nr. 310017 din 28 ianuarie 2005 Serviciul Criminalistic al I.J.P. Ialomiţa.

În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat înscrisurile false, fişe individuale de pensie, adeverinţe emise de inculpatul D.F. în numele C.H., jud. Ialomiţa, adeverinţe şi extrase de timp util la pensie eliberate de C.J.P. Ialomiţa, menţiunilor privind extrasele de timp util din registrul opis aflat la C.J.P. Ialomiţa.

În baza art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale inculpatului P.I., conform Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 976/P/2004 din 13 iunie 2005 de instituire a acestei măsuri şi procesului verbal de aplicare din 15 iunie 2005.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul P.I. la 195.759.250 lei (ROL) despăgubiri civile către partea civilă C.S.P. Buzău.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 1135/2004 a Judecătoriei Târgovişte.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii P.I. şi D.F. la câte 25.000.0000 lei (ROL) cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, în baza probelor administrate, a reţinut că inculpaţii P.I. şi D.F. s-au cunoscut în perioada 1986 - 1990, când primul a lucrat ca sezonier, fără a cotiza la asigurările sociale, în cadrul fostului C.H., jud. Ialomiţa, unde D.F. ocupa funcţia de casier şi contabil pentru problemele sociale.

Ulterior, în perioada 1990 – 1995, inculpatul P.I. şi soţia sa P.Z., au lucrat la o asociaţie agricolă creată după desfiinţarea C.H., iar inculpatul D.F., a fost încadrat în perioada 1 ianuarie 1993 – 31 martie 1993 la C.S.P. Ialomiţa, revenindu-i sarcina să întocmească situaţia necesară pentru evidenţierea timpului util de muncă pentru ieşirea la pensie a foştilor membrii cooperatori.

Inculpatul D.F. a întocmit în perioada respectiv un registru opis centralizator cu evidenţa normelor de muncă ale fiecărui membru cooperator, registrul a fost închis la poziţia 369.

Ulterior, urmare infracţiunilor comise de ci doi inculpaţi, inculpatul D.F. a înscris alte 90 de poziţii în registru, acestea referindu-se la persoane din judeţele Buzău, Dâmboviţa, Argeş, fără ca ele să fi desfăşurat vreun fel de activitate la C.H.

Pe baza relaţiilor dintre cei doi, inculpatul D.F. a acceptat să-i întocmească inculpatului P.I. fişa individuală de pensie nr. 691 în care a consemnat în mod nereal faptul că acesta apare în evidenţele C.H. ca având realizate un număr de 3514 norme într-o perioadă de 14 ani (1964-1970 şi 1984-1990). Totodată a întocmit şi adeverinţa datată 29 aprilie 1999 în care a consemnat, în mod fals, că P.I. a lucrat în cadrul fostei C.H. în perioada 1964 - 1990 iar la desfiinţarea unităţii a ridicat fişa personală, fiindu-i necesară la pensionare, fişă ce nu a fost trecută în registrul opis aflat în păstrarea Casei de pensii Ialomiţa.

Cu aceste înscrisuri false, inculpatul P.I. a mers la sediul C.J.P. Ialomiţa unde s-a adresat referentului T.I., în ziua de 3 mai 2001, care i-a întocmit adeverinţa nr. 1994 din care rezultă că inculpatul a lucrat la fosta C.H., în perioada 1964 - 1970 şi 1984 - 1990, realizând un număr de 3403 norme fizice.

În aceleaşi împrejurări, inculpatul P.I. a obţinut şi adeverinţa nr. 1996/3 mai2001 din care rezultă că soţia sa P.Z. (fostă O.V.) a activat în cadrul fostei C.H. în perioada 1976 - 1990, realizând un număr de 2886 norme fizice.

Adeverinţa are un conţinut nereal, din borderourile de evidenţă a muncii membrilor cooperator, aceasta nefigurând că a realizat norme fizice, necotizând la asigurările sociale.

La eliberarea acestei adeverinţe de către C.S.P. Ialomiţa, a stat fişa individuală de pensie nr. 692 întocmită de inculpatul D.F. cu date false şi adeverinţa datată 20 aprilie 1999 eliberată tot de acesta din care rezultă că P.Z. a lucrat la fosta C.H. în perioada 1976 - 1990, iar la lichidarea unităţii a ridicat fişa personală, nefiind înscrisă în registrul opis de la C.J.P. Ialomiţa.

Pe toate actele întocmite în fals de către inculpatul D.F., cele două fişe şi cele două adeverinţe, acesta a aplicat ştampila rotundă fostei C.H. în dreptul rubricii „preşedinte", ştampilă ce nu o predase la lichidarea unităţii şi a semnat atât în locul preşedintelui, cât şi la rubrica de contabil şef.

În baza documentelor false întocmite de inculpatul D.F., inculpatul P.I. a obţinut două înscrisuri oficiale, respectiv cele două adeverinţe cu nr. 1994 din 3 mai 2001 şi nr. 1996 din 3 mai 2001, de la C.J.P. Ialomiţa, care conţin date nereale, preluând menţiunile false din fişele individuale de pensie.

Ulterior, inculpatul P.I. a depus cerere la C.J.P. Buzău pentru a solicita luarea în calcul la dosarul înregistrat sub nr. 183184/1997 (în care beneficia de pensie de stat pe motive medicale) şi a adeverinţei nr. 1994/2001 eliberată de C.J.P. Ialomiţa, cerere înregistrată sub nr. 5949/2002.

Casa judeţeană de pensii Buzău a emis Decizia nr. 138184 din 22 octombrie 2002 privind acordarea pensiei de invaliditate pentru inculpatul P.I. prin care a stabilit că acesta beneficiază, începând cu 1 mai 2002 de o pensie netă de asigurări sociale de 1.062.753 lei, cu 169.766 lei mai mult decât suma încasată la 1 mai2002 ce era de 892.977 lei.

În perioada 1 mai 2002-30 mai 2004, când a fost sistată pensia, urmare cercetărilor penale, a beneficiat în mod necuvenit de suma totală de 4.244.150 lei.

S-a reţinut că, fapta inculpatului P.I. de a solicita C.J.P. Buzău, în baza unei adeverinţe despre care ştia că include date false, obţinerea unor drepturi băneşti suplimentare, în bugetul asigurărilor sociale, inducând în eroare funcţionarii abilitaţi, încasând în mod necuvenit în perioada 1 mai 2002 – 30 mai 2004, suma totală de 4.244.150 lei cu titlu de pensie, constituie infracţiunea continuă prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., epuizată la 1 iunie 2004.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului D.F. de a pune la dispoziţia inculpatului P.I. în data de 29 aprilie 1999 fişa individuală de pensie nr. 691 ce conţine aspecte nereale, prin intermediul căreia acesta a obţinut adeverinţa falsă eliberată de C.J.P. Ialomiţa şi în baza căreia P.I. a obţinut în mod necuvenit pensie din bugetul asigurărilor sociale, în cuantum de 4.244.150 lei, în perioada 1 mai 2002 - 31 mai 2004, constituie complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

În perioada ianuarie 2002 - septembrie 2003 inculpatul P.I. s-a deplasat în diferite localităţi din judeţul Buzău (Cislău, Vipereşti, Măgura Sat, Ciuta, Berca, Cilibia, Padina, mun. Buzău) unde s-a prezentat ca având relaţii la fosta C.H., jud. Ialomiţa şi poate ajuta persoanele să obţină drept de pensionare, să aducă adeverinţele care să rezulte că au lucrat la acea unitate.

A contactat 58 persoane cărora le-a promis că le va procura adeverinţele necesare, în schimbul unor sume de bani sau alte bunuri.

În aceeaşi perioadă inculpatul P.I. a contactat şi alte persoane din jud. Dâmboviţa, în legătură cu care, alături de inculpatul D.F. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1134/2004 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 466 din 13 mai 2004 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin Decizia penală nr. 466 din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.

În ceea ce priveşte pe numita V.F., inculpatul P.I., i-a promis că o poate ajuta atât pe ea cât şi pe V.P., să iasă la pensie.

Aceasta a arătat iniţial că inculpatul P.I. i-a cerut, iar ea i-a dat suma de 5.000.000 lei, sumă despre care el a afirmat că trebuie să o dea inculpatului D.F., precum şi directorului sau inspectorului abilitat de la C.J.P. ialomiţa, ce-i va rezolva problema respectivă.

Ulterior, la confruntarea cu inculpatul P.I., acesta a revenit şi a arătat că i-a dat numai suma de 1.000.000 lei în scopul arătat.

Inculpatul D.F. a înscris în fals în fişa individuală de pensie a acesteia cu nr. 469 faptul că a lucrat 27 de ani la fosta C.H., cu care ea împreună cu inculpatul P.I. s-a deplasat la Casa judeţeană de Pensii Ialomiţa, de unde inculpatul a obţinut o adeverinţă ce a preluat datele din fişă.

Cu această adeverinţă nr. 8930/2002 şi cu cererea de pensie completată de inculpatul P.I., V.F. s-a prezentat la C.J.P. Buzău, depunând dosar de pensionare, ceea ce i-a fost respinsă deoarece primii doi ani menţionaţi, 1963 - 1964, nu i-au fost luaţi în consideraţie.

S-a reţinut că fapta inculpatului P.I. de a pretinde şi a primi în luna mai 2002 suma de 1.000.000 lei de la V.F. pentru a interveni pe lângă funcţionarul abilitat din cadrul C.J.P. Ialomiţa, director sau inspector referent, în vederea eliberării unei adeverinţe care să ateste în mod nereal că ea a lucrat o perioadă de timp la fosta C.H., jud. Ialomiţa, constituie infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În privinţa celorlalte persoane inculpatul P.I. a luat actele de identitate cu care a mers la domiciliul inculpatului D.F. care a întocmit fişe individuale de pensie pentru acestea, în care a inclus menţiuni nereale, în realitate acestea nelucrând în cadrul fostei C.H.

Pe aceste fişe inculpatul D.F. a aplicat ştampila rotundă a fostei C.H., parafa personală cu titulatura contabil pe probleme sociale şi a semnat la rubrica sa şi a preşedintelui.

Cu aceste acte, inculpatul P.I. s-a prezentat la C.J.P. Ialomiţa, pretinzând că este fostul şef de echipă de la C.A.P. ce a fost delegat de persoanele respectivă să obţină adeverinţe sau extrase cu timpul util la pensie.

Fiind indus în eroare de conţinutul fişelor individuale de pensie întocmite de inculpatul D.F., martorul T.I. a întocmit pe numele persoanelor în cauză extrase sau adeverinţe cu situaţia timpului util la pensie, pe care le-a dat spre semnare directorului executiv P.G., apoi le-a semnat şi el şi le-a ştampilat.

Adeverinţele şi extrasele respective erau predate de către inculpatul P.I. persoanelor nominalizate.

Unele dintre ele au pretins că nu au intrat în posesia acestor acte sau, deşi le-au primit, le-au pierdut sau le-au rupt.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului D.F. de a cuprinde declaraţii scrise necorespunzătoare adevărului şi înscrisuri tip fişe individuale de pensie şi adeverinţe privind evidenţa activităţii mai multor persoane la fosta C.H., declaraţii pe care le-a prezentat prin intermediul inculpatului P.I., la Casa C.J.P. Ialomiţa, în vederea eliberării unor acte oficiale (adeverinţe sau extrase cu situaţia timpului util la pensie), în perioada martie 2002 – 1 septembrie 2003, constituie infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicareaart. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta acestui inculpat de a semna înscrisurile în locul preşedintelui fostei C.H. şi a le ştampila, constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Că fapta inculpatului de a-l sprijini nemijlocit pe inculpatul D.F. în desfăşurarea activităţilor infracţionale menţionate (prin procurarea actelor de identitate ale persoanelor, înţelegerea comună de a comite faptele, prezentarea înscrisurilor false la Casa judeţeană de Pensii Ialomiţa) constituie complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi fals de declaraţii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Şi în sfârşit că fapta inculpatului P.I. de a sprijini în perioada 28 noiembrie 2002 – 1 septembrie 2003 aceste persoane să obţină în mod necuvenit pensie din bugetul asigurărilor sociale de stat prin procurarea actelor false, în baza cărora le-au fost acordate drepturi băneşti şi au fost emise decizii de pensionare, îndemnul sau însoţirea la C.J.P., completarea pentru unele cereri de pensionare, constituie infracţiunile de complicitate la înşelăciune în formă continuată şi complicitate la uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din declaraţiile persoanelor contactate de inculpat s-a reţinut că inculpatul P.I. a primit diferite sume de bani pentru cheltuielile de transport până în comuna Horia, jud. Ialomiţa, sau alte bunuri.

Urmare a pensiilor încasate în mod necuvenit de aceste persoane, C.J.P. Buzău i-a fost cauzat un prejudiciu total de 237.839.316 lei.

În cazul unor persoane inculpatul P.I. le-a însoţit pe acestea sau pe soţii lor la C.J.P. Buzău ataşând personal la cererile de pensionare adeverinţele sau extrasele de timp util la pensie. Astfel, l-a însoţit pe V.P. pentru a depune dosarele de pensionare pentru el şi pentru soţia sa, V.A., anterior procurându-le două adeverinţe emise de C.J.P. Ialomiţa din care rezultă că lucrase la C.A.P. Horia o perioadă de 25 ani, respectiv 21 ani, situaţie nereală.

Celor doi, C.J.P. Buzău le-a emis deciziile de pensionare nr. 176519/2002 şi nr. 176515/2002, ei încasând în mod necuvenite 14.232.971 lei (V.P.) şi 13.427.670 lei (V.A.) în perioada 11 martie 2002 - 1 iunie 2004.

S-a reţinut că fapta inculpatului P.I. de a depune la 11 martie 2002 la dosarele de pensionare ale numiţilor V.P. şi V.A. două adeverinţe cu conţinut fals şi de a le preda funcţionarului abilitat de la C.J.P. Buzău, urmare căreia cei doi au încasat sumele menţionate, necuvenite, constituie infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În data de 11 aprilie 2002, inculpatul P.I. a depus la registratura C.J.P. Buzău cererea de pensie a numitei T.P., pe care a completat-o el şi ataşat cererii adeverinţa nr. 4485/2002 emisă de C.J.P. Ialomiţa, ce conţine date nereale preluate din fişa întocmită de inculpatul D.F. şi urmare activităţii inculpatului, Tănase Puica a beneficiat de pensie în cuantum de 12.582.640 lei, în perioada 11 aprilie 2002 – 29 februarie 2004.

S-a reţinut că faptele inculpatului P.I. de a depune cerere de pensie în numele lui Tănase Puica, la care a ataşat un înscris fals, cu consecinţa stabilirii pensiei acesteia şi încasarea sumei de 12.582.640 lei, în perioada 11 aprilie 2002 – 29 februarie 2004, constituie infracţiunile de înşelăciune în formă continuată şi uz de fals prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 291 C. pen.

La data de 4 iunie 2003 inculpatul P.I. a depus la C.J.P. Buzău cererea de pensionare a numitului J.I. pe care el i-a completat-o, iar la cerere i-a ataşat extrasul eliberat de Casa C.J.P. Ialomiţa, cu conţinutul nereal, urmare a fişei eliberate de primul inculpat, urmare a fost emisă Decizia de pensionare nr. 184658/2003 prin care s-a stabilit dreptul la pensie al numitului J.I. care, în perioada 4 iunie 2003 – 31 august 2004, a încasat 21.733.089 lei.

S-a reţinut că, fapta inculpatului P.I. de a formula cerere de pensionare în numele J.I., de a ataşa la aceste documente şi extrasul de tip util care atestă în fals că acesta a lucrat 18 ani în cadrul fostei C.H., cu consecinţa emiterii deciziei de pensionare şi încasarea sumei menţionate, constituie infracţiunile de uz de fals şi înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

În data de 13 iunie 2003 inculpatul P.I. a depus la C.J.P. Buzău, cereri de pensionare pe care le-a completat şi semnat în numele lui A.O. şi J.N. la care a ataşat extrase de tip util emise de C.J.P. Ialomiţa, eliberate în aceleaşi condiţii ca şi cele menţionate anterior.

Celor doi le-au fost emise deciziile de pensie nr. 184808/6 aprilie2002 (A.O.) şi nr. 184783 din 8 iulie 2003 (J.N.) care au încasat în mod necuvenit 9.611.153 lei (A.O.) şi 14.959.049 lei (J.N.), reţinându-se că fapta inculpatului P.I. de a depune în data de 13 iunie 2003 cererile de pensionare ale acestora la care a ataşat extrase de tip util cu conţinut nereal, cu consecinţa încasării în mod necuvenit a sumelor de bani de mai sus, constituie infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpatul D.F. a eliberat adeverinţe ce conţineau date inexacte şi numiţilor M.G., în prezent decedat şi M.M., ce au fost ataşate la cererile de pensionare. Le-au fost emise decizii de pensionare încasând în perioada 1 iunie 2000 – 1 iunie 2004, M.M., suma de 14.453.535 lei, iar M.G., suma de 11.690.419 lei, în perioada 1 iulie 2002 - 1 iunie 2004.

S-a reţinut că fapta inculpatului D.F. de a pune la dispoziţia numiţilor M.G. două adeverinţe, pentru el şi soţia sa, M.M., cu conţinut nereal, privitoare la perioada de timp la care aceştia ar fi lucrat la fosta C.H., deşi ei nu lucraseră niciodată la unitatea în cauză, adeverinţe ce au determinat eliberarea de către C.J.P. Ialomiţa a altor adeverinţe cu menţiuni nereale şi plata sumelor de mai sus, cu titlu de pensie constituie infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a concluzionat că inculpaţii, pe parcursul procesului penal au recunoscut comiterea faptelor, recunoaştere ce se coroborează cu declaraţiile martorilor ce au beneficiat de pensii, procesele verbale de confruntare a inculpaţilor şi martorilor, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 210017/2005.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor, instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepselor, criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor evidenţiat de împrejurările în care au fost comise, pe fondul situaţiei materiale precare a persoanelor vârstnice ce au beneficiat de sumele respective, valoarea prejudiciilor cauzate Casei judeţene de Pensii ce nu au fost acoperite, limitele pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni.

Totodată, a avut în vedere, persoana fiecărui inculpat, faptul că au avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului, au antecedente penale, prin sentinţa penală nr. 1135/2004 a Judecătoriei Târgovişte, fiind condamnaţi la pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., unele dintre infracţiuni fiind concurente cu cele din prezenta cauză, iar altele constituind acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni în formă continuată.

Inculpatul D.F. este în vârstă de 74 de ani, are afecţiuni ce au necesitat intervenţie chirurgicală, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar.

Inculpatul P.I. este în vârstă de 56 ani, are afecţiuni psihice, concluzionându-se prin raportul de expertiză medico-legală neuropsihiatrică nr. 408/2005, că discernământul a fost păstrat în momentul comiterii faptelor.

Astfel, instanţa a apreciat că pedepsele orientate la limitele minime prevăzute de textele de lege sunt de natură a realiza scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.

S-a reţinut că, în cauză, C.J.P. Buzău s-a constituit parte civilă, potrivit adresei nr. 50345 din 24 octombrie 2005, cu suma de 223.345.682 lei iar ulterior, prin adresa nr. 10539 din 16 ianuarie 2006, partea civilă a precizat că solicită numai suma de 195.759.250 lei, numitele L.E. şi B.I. achitând integral debitul.

Totodată, a solicitat şi dobânzile aferente potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 19/2005.

S-a mai reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 15 C. proc. pen., potrivit cărora constituirea de parte civilă se face în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, având în vedere faptul că la momentul constituirii de parte civilă nu au fost solicitate aceste dobânzi, ele nu vor fi acordate.

S-a reţinut că instanţa fiind sesizată numai cu privire la infracţiunea comisă de inculpatul P.I. urmează a fi obligat numai acesta către partea civilă C.J.P. Buzău.

Totodată, s-a reţinut că având în vedere că partea civilă nu a solicitat recuperarea sumelor în cadrul procesului penal ceea ce înseamnă că va avea posibilitatea recuperării lor în condiţiile Legii nr. 19/2000, în baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., inculpatul P.I. va fi obligat la plata sumei de 195.759.250 lei despăgubiri civile către partea civilă C.S.P. Buzău.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul P.I. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat în esenţă admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei în latură civilă în sensul de a fi obligat în solidar cu coinculpatul D.F.

Curtea de Apel Ploieşti, examinând sentinţa apelată în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., constată că apelul este nefondat., că situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii, au fost corect reţinute de prima instanţă, fiind recunoscute în parte de inculpat pe parcursul procesului penal, că probele administrate în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile de martori, acte contabile, adeverinţe de venituri şi vechime, fişele individuale de pensii, extrase de pe cărţile de muncă, declaraţiile inculpatului şi fişa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate şi interpretate de instanţa de fond.

S-a mai reţinut că şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei a fost bine individualizată atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, instanţa de fond ţinând cont de modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, de pericolul social concret, de cuantumul prejudiciului, de circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale dar şi de împrejurarea că a recunoscut şi regretat faptele comise.

Cu privire la apelul declarat de inculpat în latură civilă, Curtea apreciază că instanţa de fond, în mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile în raport de infracţiunile la care a fost condamnat cu precizarea că o parte dintre acestea sunt „infracţiuni de prejudiciu" pentru care inculpatul trebuie să răspundă şi în latură civilă.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 343 din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 29 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat recurs, critica vizând greşita sa obligare la plata despăgubirilor către partea civilă deşi la săvârşirea faptei a participat şi inculpatul D.F., solicitând a se face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1003 C. civ., în raport de dispoziţiile art. 14 pct. 3 C. proc. pen.

Examinând cauza, prin prisma motivului invocat cât şi din oficiu, constată că recursul este fondat.

Este de observat că în apel, critica inculpatului P.I. a vizat latura civilă a cauzei, solicitând să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 1003 C. civ., privitoare la repararea pagubelor în solidar.

S-a subliniat faptul că în soluţionarea laturii civile, instanţa fondului reţine că a fost sesizată numai cu privire la infracţiunea comisă de inculpatul P.I., motiv pentru care a fost obligat numai acesta la plata despăgubirilor civile către C.J.P. Buzău, deşi instanţa a fost sesizată cu privire la infracţiunile săvârşite de inculpatul D.F., în calitate de complice.

Cu toate acestea, instanţa de apel, în examinarea apelului pe latură civilă, se limitează a constata că „instanţa de fond în mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile în raport de infracţiunea la care a fost condamnat".

Cum latura civilă cuprinde mai multe dispoziţii, respectiv, cele cu privire la sechestru cu privire la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către persoane fizice, etc., iar critica viza punctual solidaritatea răspunderii civile, instanţa de apel nu a răspuns criticii formulate.

Procedând astfel, a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică care urmează a fi casată, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., fiind în prezenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 343 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.

Casează în totalitate Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului P.I. la aceeaşi instanţă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 1260/2007. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1951/2007. Penal. îndreptare eroare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 464/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 87/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 1257/2007. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1260/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1951/2007. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2344/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2353/2007. Penal ICCJ. Decizia nr. 2885/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs