ICCJ. Decizia nr. 1006/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1006/2008
Dosar nr. 24541/3/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1327 din 4 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata A.I., la 4 ani închisoare, pentru art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 – art.76 C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi, la un an închisoare, pentru art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei dispoziţiile prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 17 pct. 1 şi art. 18 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat, în vederea distrugerii, cantitatea de 0,12 gr. heroină, 20 comprimate methadonă şi 1,30 gr. methadonă, rămasă în urma analizelor de laborator şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., conform dovezii anexate la dosar.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 7 iunie 2007, inculpata a vândut martorului cu identitate protejată V.G. o doză de heroină contra sumei de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină şi 45 comprimate de sintalgon destinate consumului propriu, precum şi mai multe obiecte purtătoare de urme de heroină.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, invocând nulitatea hotărârii, întrucât judecătorul nu s-a pronunţat cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpată, prin apărător, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, redozarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.
Prin Decizia penală nr. 397/A/2007 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat în parte sentinţa şi în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. şi în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a condamnat pe inculpată la un an închisoare.
În final, instanţa de apel a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpata şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin motivele scrise, parchetul a susţinut, în esenţă că, hotărârea este nelegală sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 care în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi al dispoziţiilor art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., se situa sub cuantumul de un an închisoare stabilit de instanţa de apel.
Recurenta inculpată, prin motivele scrise, cât şi oral, a susţinut ca instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii de schimbarea încadrării juridice şi recalificare a faptelor într-o singură infracţiune prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prin acordarea unei eficienţe sporite efectelor reţinerii dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi executarea acestuia în condiţiile art. 861 C. pen.
În drept, în susţinerea motivelor de recurs, parchetul a invocat cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recurenta inculpată dispoziţiile cazurilor de casare, prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen.
Examinând legalitatea hotărârilor atacate în raport de criticile pronunţate cât şi de dispoziţiile legale invocate, se constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Într-adevăr, în mod justificat prin Decizia recurată, instanţa de apel a considerat corectă operaţiunea de aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii, atâta timp cât, în urma denunţului făcut de inculpată s-a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului S.R. şi tot astfel, prin hotărârea recurată, instanţa de apel a corectat omisiunea instanţei de fond, ce a constat în nereţinerea circumstanţelor atenuante şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Dar, deşi a reţinut aceste dispoziţii de favoare în mod corect, instanţa de apel, a operat o singură reducere a pedepsei aplicate infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 doar ca efect al reţinerii circumstanţelor judiciare atenuante.
Prin urmare, un prim efect al aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la jumătate a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an închisoare, al doilea era reducerea pedepsei sub această limită de un an ca efect al reţinerii în favoarea inculpatei a dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Stabilind o pedeapsă de un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a încălcat aceste dispoziţii legale, stabilind o pedeapsă în alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile declarate de parchet şi inculpată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile se vor admite şi se va casa hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Procedând la rejudecarea în limitele casării, se va reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen., de la un an închisoare la 10 luni închisoare.
În final, urmarea operaţiunii de contopire efectuate în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Cât priveşte restul criticilor formulate de inculpată acestea sunt nefondate.
Nu numai că instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii inculpatei prin care a cerut schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, dar a şi insistat asupra motivelor care justifică încadrarea corectă reţinută de prima instanţă şi a împrejurării că pe parcursul procesului penal nu i-au fost încălcate drepturi procesuale.
Desigur, fiind surprinsă în timp ce a vândut martorului, cu identitate protejată, o doză de heroină pentru suma de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină şi 45 comprimate de sintalgon, inculpata a săvârşit în concurs, atât infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cât şi deţinere de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care în mod corect a fost condamnată.
În ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate infracţiunii de trafic de droguri, care o nemulţumeşte pe inculpată, cât şi a modalităţii de executare dispuse se constată că instanţele au făcut corecte aprecieri, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Chiar dacă recurenta inculpată nu are antecedente penale şi are în întreţinere copii minori, gravitatea şi pericolul social al faptelor comise impun executarea pedepsei aşa cum a fost circumscrisă dispoziţiilor art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, numai în regim de detenţie.
Sub acest aspect hotărârile sunt legale şi temeinice, iar criticile nefondate.
Văzând dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpata A.I. împotriva deciziei penale nr. 397/ A din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată cu privire la individualizarea pedepsei.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la un an închisoare la 10 luni închisoare.
În baza art. 33 şi 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iunie 2007 la 19 martie 2008.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1005/2008. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1008/2008. Penal → |
|---|
