ICCJ. Decizia nr. 707/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 707/2008
Dosar nr. 30671/3/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 833 din 5 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosar nr. 30671/3/2006, s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei M.R. la 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 iulie 2006 la 10 martie 2007.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 5,00 grame heroină şi în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, că la data de 18 iulie 2006, la sediul D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bucureşti s-a prezentat martorul denunţător cu identitate protejată S.V. care a afirmat că are cunoştinţă despre faptul că două persoane, S. şi A. se ocupă cu traficul de droguri de mare risc respectiv heroină în zona străzii S.M.M. nr. 4 sector 3 unde comercializează contra sumei de 100 lei doza de 0,5 grame de heroină.
În aceeaşi zi în prezenţa martorului asistent R.M. martorul denunţător a participat la organizarea flagrantului, fiind consemnate într-un proces verbal seriile bancnotelor ce compuneau suma de 1.000.000 de lei vechi.
În prezenţa martorilor asistenţi R.M. şi M.Şt. s-a efectuat o percheziţie corporală asupra martorului denunţător după care organele de poliţie, denunţătorul S.V. şi martorii asistenţi D.M., R.M. şi M.Şt.D. s-au deplasat pe strada Sld. Marin Marin.
Martorul denunţător cu identitate protejată s-a deplasat cu autoturismul propriu fiind urmat de organele de poliţie.
Martorul a intrat în imobilul situat la nr. 4 ieşind după 2-3 minute şi a predat organelor de poliţie două pacheţele din plastic, în formă de bilă, lipite la capăt prin ardere şi care conţineau o substanţă pulverulentă, după care s-a procedat la o nouă percheziţie corporală a martorului şi a autoturismului.
În imobil s-a efectuat o percheziţie în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Tribunalul Bucureşti şi într-un dulap a fost găsită suma de 1.000.000 lei vechi având aceleaşi serii ca şi bancnotele inserate în procesul verbal întocmit de organele de poliţie.
Asupra inculpatei, în banda cu care aceasta îşi strângea părul, au fost găsite 21 de pachete din plastic sub formă de bilă de diferite mărimi lipite la capăt prin ardere, şi care conţineau o substanţă pulverulentă, din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică aflate la dosarul cauzei reieşind că cele 21 de punguţe de heroină găsite asupra inculpatei M.R. conţin 5,24 grame de heroină iar dozele predate de denunţător conţin 0,12 grame heroină.
Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat, respectiv procesele verbale întocmite de organele de poliţie, declaraţia martorului denunţător, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ce se coroborează cu declaraţiile martorilor asistenţi şi declaraţiile de recunoaştere date de inculpată.
Tribunalul a constatat că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale iar după săvârşirea infracţiunii a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând şi regretând comiterea infracţiunii, şi a fost cooperantă cu organele judiciare, a avut un loc de muncă, motive pentru care a reţinut în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Tribunalul a reţinut totodată că inculpata a făcut două denunţuri pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, dosarele penale fiind însă soluţionate prin neînceperea urmăririi penale, întrucât persoana ce trebuia să colaboreze cu organele de poliţie pentru prinderea în flagrant a celor denunţaţi nu s-a mai prezentat, ceea ce denotă dorinţa inculpatei de a colabora cu organele de poliţie în vederea depistării unor traficanţi de droguri.
În baza art. 65 C. pen., instanţa a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că se impune numai interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpata M.R. cu motivarea că solicită numai reindividualizarea pedepsei sub aspectul strict al modalităţii de executare a acesteia şi a solicitat să fie avute în vedere concluziile referatului de evaluare depus la dosar din care rezultă că inculpata are posibilităţi medii de integrare în societate, că este infractor primar şi a conştientizat gravitatea faptei săvârşite şi să se ţină seama şi de faptul că este mama unui copil în vârstă de 6 luni, solicitând desfiinţarea parţială a sentinţei atacate şi rejudecând să se dispună suspendarea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 348 din 26 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 833 din 5 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, din dosar nr. 30.671/3/2006.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus reţinerea şi arestarea preventivă pe durata 18 iulie 2006 – 10 noiembrie 2007 inclusiv, şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, în raport de circumstanţele comiterii faptei şi cele personale ale inculpatei, instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege până la limita posibilă.
A mai reţinut că, solicitarea inculpatei de a se dispune suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei nu este justificată, întrucât instanţa de fond a dat largă eficienţă dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante şi a apreciat în consecinţă că, în raport de circumstanţele comiterii faptei, respectiv cantitatea mare de droguri deţinută în scopul vânzării de către inculpată, de gradul de pericol social al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi de urmările pe care le prezintă această infracţiune, este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, pentru ca scopul preventiv şi educativ al pedepsei să fie atins.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.R.
În motivele de recurs susţinute oral, de apărătorul ales al inculpatei, a fost reiterată cererea formulată şi în apel, respectiv s-a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate de prima instanţă, prin aplicarea art. 861 C. proc. pen., în susţinerea acestei cereri s-a invocat lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpata are un copil de 10 luni, fiind însărcinată în luna a treia.
Examinând Decizia recurată în raport de motivul de recurs formulat de inculpată care va fi analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatei M.R. este nefondat.
Inculpata solicită reindividualizarea pedepsei numai sub aspectul modalităţii de executare a acesteia, solicitând aplicarea art. 861 C. pen.
Instanţa de recurs, constată că prima instanţă a acordat inculpatei largi circumstanţe atenuante, cărora Ie-a dat efecte depline prin coborârea pedepsei de la 10 ani închisoare la limita posibilă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare.
Astfel, au fost reţinute ca circumstanţe atenuante, atitudinea corectă a inculpatei în timpul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, faptul că are un copil de 10 luni şi a avut un loc de muncă.
Aprecierea primelor instanţe că reeducarea inculpatei se poate realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei este corectă şi ea este susţinută de gravitatea deosebită a faptei comisă de inculpată, de pericolul social concret al faptei de trafic de droguri de mare risc, apreciat în raport de activitatea infracţională a acestea care a fost surprinsă în flagrant vânzând două doze de heroină şi având asupra ei încă 21 de astfel de doze, în greutate totală de 5,24 gr. heroină, şi de urmările pe care le prezintă această infracţiune.
În concluzie, Înalta Curte constată că schimbarea modalităţii de executare a pedepsei nu se justifică, în raport de circumstanţele comiterii faptei, de gravitatea acesteia şi în condiţiile în care instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, astfel încât scopul educativ şi preventiv al pedepsei să fie atins.
Împrejurarea că inculpata are un copil de 10 luni, şi în prezent este însărcinată în luna a treia, poate fi invocată ca motiv de întrerupere a executării pedepsei potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente şi întrucât, nu a fost identificat nici un alt caz de casare care să poată fi pus în discuţie din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatei este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să-l respingă, ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.R. împotriva deciziei penale nr. 348 din 26 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 703/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 713/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
