ICCJ. Decizia nr. 713/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 713/2008
Dosar nr. 1165/35/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114/PI/2007 din 5 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.T., împotriva rezoluţiei din 4 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 32/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin rezoluţia din 29 iunie 2007, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. 225A/II 1.1/2007, pe care Ie-a menţinut în totalitate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea intimatelor M.L. şi M.E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rezoluţia dată în dosarul nr. 32/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de judecătorul M.L., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 249 alin. (1) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele reclamate nu există.
În plângerea adresată parchetului, petentul a susţinut că, judecătorul M.L., a pronunţat deciziile nr. 219/ A din 5 iunie 2003 şi 239/ A din 30 noiembrie 2006, deşi avea obligaţia de a se abţine fiind într-un caz de incompatibilitate, fără să indice cazul de incompatibilitate la care se referă.
În urma actelor premergătoare pe care Ie-a efectuat procurorul, verificând hotărârile la care a făcut referire petentul, a constatat că judecătorul L.M. nu s-a aflat în niciunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 47 alin. (1) şi (2) şi art. 48 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel că, nu avea obligaţia să facă declaraţia de abţinere.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii, a fost respinsă prin rezoluţia din 29 iunie 2007, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. 225/VN 1.1/2007.
Împotriva acestor rezoluţii, petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Prin plângerea înregistrată la instanţă la 25 iulie 2007, petentul B.T. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curta de Apel Oradea, dată în dosar nr. 32/ P din 29 iunie 2007, ca fiind nelegală şi netemeinică.
În cuprinsul plângerii sale persoana vătămată a arătat că judecătorii M.E. şi M.L. au făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală nr. 239/ A din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Satu Mare, dosar nr. 5871/83/2006, deşi amândouă au mai judecat acel dosar, pronunţând Decizia penală nr. 55/A/2006 în dosar nr. 4.493/2005, respectiv, prin pronunţarea deciziei penale nr. 219/A/2003, în dosar nr. 4.652/2002, devenind incompatibile.
A mai arătat că, prin faptele lor cei doi judecători tărăgănează la nesfârşit un proces penal în care el este protagonist şi în care se judecă de mai bine de 8 ani, pentru evaziune fiscală, depăşindu-se cu mult limita termenului rezonabil.
A mai arătat că „din motive lesne de înţeles" nu a recurs la instituţia recuzării.
Pentru cele arătate a solicitat ca cei doi judecători să fie cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi abuz de încredere, prevăzute şi pedepsite de art. 249 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Verificând plângerea, atât prin prisma actelor de la dosar, cât şi din oficiu, instanţa de fond a reţinut că aceasta este nefondată.
Cu privire la judecătorul M.E., s-a reţinut că petentul nu a formulat plângere împotriva acesteia la parchet, astfel că, faţă de aceasta nu există o soluţie a procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Cu privire la judecătorul M.L. s-a reţinut că, fapta imputată de petent, de a judeca o cauză fără să se abţină, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituind abatere disciplinară, de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, astfel încât soluţia procurorului este legală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul B.T., care a solicitat casarea sentinţei primei instanţe, admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale, faţă de judecătorii M.E. şi L.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 249 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând sentinţa primei instanţe în raport de susţinerile petentului şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea petentului B.T. este nefondată pentru următoarele considerente.
Cu privire la intimata L.M. se reţine că, a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală în apel nr. 219/ A din 5 iunie 2003, în dosarul nr. 4652/2002 al Tribunalului Satu Mare, prin care au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare şi partea civilă D.G.F.P. Satu Mare, împotriva sentinţei penale nr. 1171 din 28 iunie 2002 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
După rejudecare a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1429 din 10 iulie 2006 de către Judecătoria Satu Mare, prin care s-a pronunţat achitarea inculpatului B.T.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de parchet, a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 239/ A din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Satu Mare, de completul de judecată din care au făcut parte intimatele L.M. şi E.M.
Este adevărat că intimata L.M. a făcut parte şi din completul de judecată care a pronunţat Decizia penală în apel nr. 219/ A din 5 iunie 2003, prin care sentinţa primei instanţe a fost desfiinţată cu trimitere spre rejudecare, dar aceasta nu s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., întrucât prin Decizia sus arătată nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, trimiterea spre rejudecare dispunându-se pentru că, în cauză nu a fost citată partea responsabilă civilmente.
Întrucât, în cauză nu s-a dovedit existenţa niciunui alt caz de incompatibilitate prevăzut de Codul de procedură penală, pe care intimata să nu-l fi invocat cu rea credinţă, în mod corect s-a constatat de procuror şi de prima instanţă că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu nu există.
Nu se poate imputa celor două intimate nici tergiversarea soluţionării cauzei. Prima sentinţă a fost desfiinţată pentru vicii de procedură, constatate de completul de judecată din care a făcut parte şi intimata M.L., iar în ce priveşte incompatibilitatea invocată de petent, acesta nu a existat şi nici nu a dus la tergiversarea soluţionării cauzei.
Cu privire la intimata M.E. în mod corect prima instanţă a constatat că plângerea împotriva acesteia trebuia adresată procurorului, în privinţa acesteia neexistând o soluţie dată de procuror.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul petentului este nefondat urmând să fie respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.T. împotriva sentinţei penale nr. 114/PI/2007 din 05 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1055/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
