ICCJ. Decizia nr. 1280/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1280/2008
Dosar nr. 345/2/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionara SC R. SA a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei B.A. judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii petiţionara a susţinut că în cauza ce formează obiectul dosarului comercial nr. 138/3/1999 magistratul reclamat, la termenele din 30 iunie 2005 şi 24 noiembrie 2005, a respins cererea SC R. SA de a fi stenografiate şedinţele de judecată şi pentru acest motiv nu a putut demonstra că a solicitat ca la efectuarea unei expertize dispusă în cauză să participe un expert parte.
De asemenea, a mai susţinut că, prin încheierea din 29 martie 2007, magistratul a aplicat o amendă de 200 lei reprezentantului societăţii întrucât ar fi adus atingere solemnităţii şedinţei de judecată, deşi aceasta nu a făcut altceva decât să depună obiecţiuni la raportul de expertiză.
După efectuarea actelor premergătoare, parchetul sesizat, prin rezoluţia nr. 1030/P/2007 din 8 noiembrie 2007 a dispus în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale reţinând că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală şi că judecătorul nu poate fi făcut responsabil pentru că nu foloseşte mijloacele prevăzute de lege dar care nu îi sunt puse la dispoziţie, respectiv cele privind stenografierea dezbaterilor şi totodată că în cadrul procesului civil judecătorul poate aplica amenda, în condiţiile art. 1082 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionara care prin rezoluţia nr. 1969/II/2/2007 din 19 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 22 din 5 februarie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC R. SA apreciind că rezoluţia procurorului de netrimitere în judecată este legală şi temeinică şi că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală.
În contra acestei hotărâri, a declarat recurs petiţionara SC R. SA care a susţinut că sentinţa atacată este greşită şi că soluţia de netrimitere în judecată se impune a fi desfiinţată, urmând ca împotriva magistratului intimat să fie începută urmărirea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că faptele reclamate nu pot fi caracterizate ca infracţiune de auz în serviciu contra intereselor persoanelor aşa cum aceasta este prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, neîndeplinirea de către judecător a prevederii C. proc. civ., care îngăduie la cererea părţii stenografierea dezbaterilor în total sau în parte, la cererea părţii (art. 149) nu poate fi imputată magistratului, dacă acestuia nu îi sunt puse la dispoziţie cele trebuincioase.
Potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 statul este obligat să asigure mijloacele materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a activităţii instanţelor şi parchetelor.
Ca atare, respingerea cererilor de stenografiere a şedinţelor de judecată, la termenele din 30 iunie 2005 şi 24 noiembrie 2005, a fost corectă faţă de lipsa mijloacelor aflate la dispoziţia instanţei şi amânării de către legiuitor a aplicării art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 care prevedea obligativitatea unor astfel de înregistrări.
Mai este de menţionat că la dispoziţia părţilor s-au aflat consemnările grefierului şi încheierile de şedinţă care reflectau mersul dezbaterilor.
Referitor la amenda judiciară de 200 lei aplicată reprezentantului petiţionarei se constată că această măsură a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1082 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „nerespectarea de către oricare din părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 ROL la 2.000.000 ROL".
Această măsură putea fi atacată de petiţionară conform dispoziţiilor C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că faptele reclamate de recurenta petiţionară SC R. SA nu sunt prevăzute de legea penală şi că în mod justificat procurorul, în urma actelor premergătoare efectuate a dispus neînceperea urmăririi penale şi că prima instanţă a dispus corect menţinerea rezoluţiei de netrimitere în judecată a magistratului judecător.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC R. SA cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC R. SA împotriva sentinţei penale nr. 22 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1290/2008. Penal → |
|---|
