ICCJ. Decizia nr. 1331/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1331/2008
Dosar nr. 2251/33/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea petenţilor N.M. şi V.Z., împotriva rezoluţiei procurorului din 6 noiembrie 2007 emisă în dosar nr. 263/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Au fost obligaţi petenţii să plătească fiecare, câte 40 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a reţinut că, la data de 2 iulie 2007, petenţii N.M. şi V.Z. au depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj o plângere prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc S.R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 215, 221, 246, 247, 263, 264 şi 320 C. pen., arătând că în cadrul unei proceduri de executare silită, în mod abuziv a vândut apartamentul proprietatea lor din Cluj-Napoca.
Prin rezoluţia din 6 noiembrie 2007, dată în dosar nr. 263/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar celelalte fapte nu există.
S-a stabilit următoarea stare de fapt:
La data de 17 iulie 1998, numita N.M., prin testament autentificat a dispus ca în cazul morţii sale, fiul său V.Z. să primească dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului proprietate personală din Cluj - Napoca, iar nuda proprietate să-i revină lui A.A.
Tot, în data de 17 iulie 1998, între numitul A.A. şi N.M. a fost încheiat un contract de împrumut autentificat (încheiere de autentificare nr. 1192 din 17 iulie 1998 a notarului public J.E.) din care rezultă că primul a împrumutat suma de 7.000.000 lei celei de-a doua la 11 noiembrie 1996, urmând ca suma să fie restituită la data de 11 noiembrie 2006.
Având în vedere că la data scadenţei, numita N.M. nu a restituit suma împrumutată, la data de 2 martie 2007 numitul A.A. a depus la B.E.J. S.R.M. o cerere de executare silită, prin care a solicitat executarea silită, imobiliară a apartamentului sus-amintit.
Deoarece, potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale „actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia", executorul judecătoresc a demarat procedura execuţională. Astfel, numitul S.R.M. a solicitat unui expert actualizarea sumei datorate, aceasta ajungând la concluzia că valoarea actualizată a sumei împrumutate în 1996, la data de 31 ianuarie 2007 este de 12.984,58 RON.
După obţinerea valorii actualizate a debitului, numitul S.R.M. a somat în temeiul art. 387, 497 şi 500 C. proc. civ., debitoarea să plătească creanţa datorată, aducându-i totodată la cunoştinţă că în caz contrar se va trece la licitaţia publică a imobilului sus amintit.
Având în vedere că debitoarea nu s-a conformat somaţiilor, executorul judecătoresc în temeiul art. 500 şi următoarele C. proc. civ., a început procedura de vânzare.
În data de 19 iunie 2007, executorul judecătoresc S.R.M. a organizat o licitaţie publică, la care numita P.E. a oferit preţul cel mai mare în sumă de 20.625 euro pentru imobilul în cauză. Având în vedere că doar la a treia licitaţie s-au prezentat licitatori, apartamentul a fost vândut celui care a oferit preţul cel mai mare, iar actul de adjudecare a fost emis la 11 iulie 2007 după expirarea termenului de 15 zile de la comunicare, petenţii primind comunicarea la 28 iunie 2007.
S-a stabilit că faptele imputate executorului judecătoresc nu există, iar acesta a acţionat cu îndeplinirea strictă a prevederilor legale în domeniul executării silite, în scopul îndeplinirii serviciilor solicitate de creditor.
Prin rezoluţia din 4 decembrie 2007, în dosar nr. 1211/11/2/2007, procurorul ierarhic superior a respins plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Verificând actele dosarului se constată că în mod corect s-a stabilit că faptele imputate făptuitorului nu există, iar în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, aceasta nu întruneşte elementele constitutive, dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Pentru actele efectuate de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional, petenţii au mai formulat plângere penală pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 215, 288, 289, 290, 291, 292, 246 şi 247, stabilindu-se prin rezoluţia procurorului din 18 iunie 2007, în dosar nr. 193/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinută ca urmare a plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., că în sarcina acestuia nu poate fi reţinută nici una din faptele imputate, întrucât procedura executării silite s-a desfăşurat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
Ceea ce contestă petenţii în prezenta cauză este ultima fază a executării silite şi anume aceea a adjudecării imobilului şi evacuarea lor, dar din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei infracţiuni de către executorul judecătoresc, acesta acţionând în concordanţă cu dispoziţiile legale care reglementează procedura executării silite. Chiar dacă debitorii au formulat contestaţie la executare, în lipsa unei dispoziţii de suspendare a executării silite, intimatul a procedat corect atunci când a continuat procedura.
Starea de fapt reţinută de procuror în rezoluţia atacată este corectă, iar raportat la modul de descriere a faptelor de către petenţi, elementele constitutive ale fiecărei infracţiuni în parte şi actele dosarului, nu rezultă date care să justifice începerea urmăririi penale pentru nici una din faptele imputate.
Este real că procurorul nu a efectuat verificări în ceea ce priveşte infracţiunea de fals, însă această sesizare nu s-a făcut decât prin memoriile depuse în vederea soluţionării prezentei plângeri, astfel că rezoluţia se raportează în mod corect la faptele enunţate în plângerea penală înregistrată la organele de urmărire, iar competenţa instanţei se limitează la verificarea legalităţii şi temeiniciei acesteia.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că plângerea formulată de petenţi este neîntemeiată şi va fi respinsă conform art. 2781 alin. (8) lit. a C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs petiţionarii N.M. şi V.Z. criticând-o, ca netemeinică, solicitând casarea ei şi pe fond admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului deoarece rezoluţiile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, fiind rezultatul unei conivenţe locale în cercetare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de criticile invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petiţionarii N.M. şi V.Z. se privesc, ca nefondate, şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceast, întrucât prima instanţă în baza unui examen amplu motivat şi complet al lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a statuat în mod legal şi temeinic că plângerea petiţionarilor N.M. şi V.Z. formulată împotriva rezoluţiei nr. 263/P/2007 din 06 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este nefondată şi în consecinţă a respins-o în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Cu titlu de premisă în propriul demers analitic al Înaltei Curţi se reţine că, la data de 02 iulie 2007, numiţii N.M. şi V.Z. au depus o plângere prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a numitului S.R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215, 221, 246, 247, 263, 264 şi 320 C. pen., arătând că acesta în calitate de executor judecătoresc în mod abuziv a vândut apartamentul proprietatea lor din Cluj-Napoca.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă următoarele.
La data de 17 iulie 1998, numita N.M. prin testament autentificat de notar public a dispus ca în cazul morţii sale pentru apartamentul din Cluj-Napoca, fiul ei V.Z. să primească dreptul de uzufruct viager, iar nuda proprietate să revină numitului A.A.
Tot, în data de 17 iulie 1998, între numitul A.A. şi N.M. a fost încheiat un contract de împrumut autentificat din care rezultă că primul a împrumutat suma de 7.000.000 lei celei de-a doua la 11 noiembrie 1996, urmând ca suma să fie restituită la data de 11 noiembrie 2006.
Având în vedere că la data scadenţei numita N.M. nu a restituit suma împrumutată, la data de 02 martie 2007, numitul A.A. a depus la B.E.J. S.R.M. o cerere de executare silită prin care a solicitat executarea silită imobiliară a apartamentului sus-amintit.
Deoarece potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale „actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia", executorul judecătoresc a demarat procedura execuţională. Astfel, numitul S.R.M. a solicitat unui expert actualizarea sumei datorate, acesta ajungând la concluzia că valoarea actualizată a sumei împrumutate în 1996, la data de 31 ianuarie 2007 este de 12.984,58 RON.
După obţinerea valorii actualizate a debitului numitul S.R.M. a somat în temeiul art. 387, 497 şi 500 C. proc. civ., debitoarea să plătească creanţa datorată, aducându-i totodată la cunoştinţă că în caz contrar se va trece la vânzarea la licitaţie publică a imobilului sus amintit.
Având în vedere că debitoarea nu s-a conformat somaţiilor, executorul judecătoresc în temeiul art. 500 şi urm. C. proc. civ., a început procedura de vânzare.
În data de 19 iunie 2007, executorul judecătoresc S.R.M. a organizat o licitaţie publică, la care numita P.E. a oferit preţul cel mai mare în sumă de 20.625 euro pentru imobilul în cauză. Având în vedere că doar la a treia licitaţie s-au prezentat licitatori, apartamentul potrivit art. 509 C. proc .civ., a fost vândut la preţul cel mai mare oferit.
Actul de adjudecare a fost emis în 11 iulie 2007, adică după 15 zile de la licitaţie pentru a se oferi timp pentru contestaţie celor interesaţi. De altfel, părţile vătămate arată că, în 28 iunie 2007, au primit „comunicarea" privind vânzarea apartamentului.
Aşa fiind, Înalta Curte are în vedere că în mod legal s-a dispus prin rezoluţia sus-indicată (menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 1211/II/2/2007 din 04 decembrie 2007 a Procurorului General al aceleaşi unităţi de parchet) în baza art. 228 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a făptuitorului S.R.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 C. pen., şi tulburarea folosinţei locuinţei prevăzută de art. 320 C. pen., întrucât faptele infracţionale nu există în materialitatea lor.
Concomitent este legală aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale a intimatului făptuitor nominalizat sub aspectul săvârşirii infracţiunii imputate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru considerentul lipsei laturii subiective în conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni şi anume lipsa intenţiei făptuitorului de a vătăma interesele petiţionarilor prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor sale de serviciu întrucât acesta a acţionat legal cu ocazia vânzării imobilului prin licitaţie subsumat scopului de a aduce la îndeplinire un titlu executoriu derivând dintr-un contract de împrumut autentificat de un notar public.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii N.M. şi V.Z. împotriva sentinţei penale nr. 27/2008 din 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1341/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
