ICCJ. Decizia nr. 1292/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1292/2008
Dosar nr. 1050/101/2006
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr. 595 din 11 decembrie 2006 a condamnat pe inculpatul F.C.G., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., s-a stabilit că F.C.G. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la lit. a) – d).
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul jud. Drobeta Turnu Severin, suma de 72 lei cu titlu de despăgubiri civile şi s-a luat că partea vătămată P.F. nu sa constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 27 martie 2006, inculpatul, tatăl său şi un cunoscut, se aflau într-un bar din municipiul Drobeta Turnu Severin, în acelaşi local aflându-se şi P.F., toţi aceştia consumând alcool. La un moment dat, între P.F. şi tatăl inculpatului s-a iscat un diferend soldat cu înjurături adresate de tatăl inculpatului, diferend generat de sonorul muzicii pe care P.F. îl dorea mai acut.
Deşi iniţial inculpatul a aplanat diferendul, ulterior el a părăsit barul, dar, la scurt timp, a revenit fiind înarmat cu un par, cu acesta lovindu-l pe P.F., în cap. După căderea celui lovit la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească în cap şi peste corp.
Raportul medico–legal a înscris că P.F. a suferit mai multe leziuni la cap şi peste corp, acestea au necesitat pentru vindecare 9-10 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în pericol viaţa.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, însă a susţinut că a fost ameninţat, numărul loviturilor fiind „două sau trei".
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul.
Parchetul şi-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică a faptei, raportul medico – legal dovedind, atât sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale, cât şi al consecinţelor faptei asupra părţii vătămate, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 217 din 29 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat aplicarea art. 861 şi a art. 863 C. pen., a aplicat dispoziţiile art. 71 din acelaşi cod, a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare, a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în scris.
Inculpatul, prezent personal în instanţa de recurs la termenul de judecată din 29 ianuarie 2008, la celelalte termene (11 martie şi 8 aprilie 2008), a lipsit. Ca atare, recursul a fost motivat oral de avocatul desemnat apărător din oficiu.
Recursul declarat nu este fondat.
Există tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, inculpatul acţionând cu intenţia indirectă de a ucide, chiar dacă leziunile produse părţii vătămate nu au pus viaţa în pericol .
În cauză, inculpatul a aplicat victimei lovituri cu o bâtă în cap, obiect dur, lovituri, care, chiar dacă nu au pus viaţa în primejdie trebuie considerate, datorită intensităţii, regiunii vizate şi instrumentului folosit, ca fiind săvârşite cu intenţia de a ucide, împrejurarea, independentă de voinţa inculpatului, respectiv intervenţia medicilor, făcând ca să nu se producă un rezultat mai grav. Intenţia inculpatului de a ucide, se deduce şi din împrejurarea că, după ce a aplanat diferendul avut de partea vătămată cu tatăl lui, a plecat din bar şi s-a reîntors înarmat cu bâta, iar când cel lovit era căzut la pământ a continuat să-l lovească tot în cap.
În ce priveşte pedeapsa aplicată de instanţa de apel, precum şi dispunerea executării acesteia prin privare de libertate, se apreciază că acestea corespund criteriilor generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi scopului pedepsei, aşa cum este stipulat în art. 52 din acelaşi cod.
Orientându-se la pedeapsa de 5 ani închisoare instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptei, acesta fiind urmărit şi de săvârşirea agresiunii în loc public şi fără ca partea vătămată să fi avut vreo contribuţie la declanşarea ei, dar şi persoana inculpatului în favoarea lui aplicându-se circumstanţa atenuantă referitoare la atitudinea avută anterior faptei.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Compută arestarea preventivă a recurentului inculpat C.F.G. de la 6 aprilie 2006 la 19 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1331/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
