ICCJ. Decizia nr. 140/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 140/2008

Dosar nr. 3904/1/2007

Şedinţa publică din 17 ianuarie2008

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 112 din 17 noiembrie 2006, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii plt. mj. (rez.) V.M. şi cpt. rez. B.L.C., la câte 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere faţă de cei doi inculpaţi pe durata unui termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, condamnaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la data de 30 decembrie şi 30 iunie a fiecărui an la S.P.V.I.S.I. de la Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea la S.P.V.R.S.I. de la Tribunalul Bucureşti;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă la S.P.V.R.S.I. - Tribunalul Bucureşti.

S-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.M. a sumei de 2000 dolari sau echivalentul în lei şi suma de 200 lei, iar de la inculpatul B.C. suma de 100 lei.

S-a constat că inculpatul V.M. a fost arestat în perioada 6 noiembrie 1997 - 17 decembrie 1997 inclusiv, iar inculpatul B.C. de la 17 noiembrie 1997 – 17 decembrie 1997 inclusiv.

În temeiul art. 11 alin. (1) pct. b) cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen., şi art. 122 lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.M. şi pentru complicitate la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 242 alin. (3) C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.C.

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi inculpaţii V.I.G., C.D.F. şi A.G., la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pentru inculpatul V.I.G.), respectiv complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) şi la art. 254 alin. (1) C. pen., (pentru inculpaţii C.D.F. şi A.G.) şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat conform art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.I.G. suma de 400 lei.

S-a constat că inculpaţii au fost arestaţi preventiv astfel:

- V.I.G. de la 10 noiembrie 1997 la 12 decembrie 1998 inclusiv;

- C.D.F. de la 04 noiembrie 1997 la 06 noiembrie 1997 inclusiv şi de la 19 decembrie 1997 la 8 martie 1998 inclusiv;

- A.G. de la 09 noiembrie 1997 la 12 martie 1998 inclusiv.

În baza dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru complicitate la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 242 alin. (3) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor V.I.G., C.D.F. şi A.G.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În conformitate cu Ordinul nr. 1214/1993 al ministrului sănătăţii s-a înfiinţat „rezidenţiatul" ca formă de pregătire în specialitatea medicilor şi farmaciştilor, instituţie care a înlocuit „secundariatul".

În acelaşi ordin se prevede că intrarea în rezidenţiat şi ocuparea locurilor de medici şi farmacişti rezidenţi se face prin concurs organizat de Ministerul Sănătăţii, prin „Institutul de pregătire postuniversitară şi educaţie continuă a medicilor şi farmaciştilor", organism aflat în subordinea directă şi nemijlocită a ministerului sus-menţionat.

Desfăşurarea concursului de rezidenţiat potrivit metodologiei elaborate de „Institutul de pregătire postuniversitară şi continuă a medicilor şi farmaciştilor" (I.P.P.C.M.F.) şi aprobate de Ministerul Sănătăţii, presupune, printre alte activităţi şi pe cea privind elaborarea şi tipărirea caietelor cu întrebări (200) şi a grilelor de răspuns.

Această activitate trebuia efectuată conform instrucţiunilor elaborate în vederea aplicării Ordinului nr. 1214/1993, a metodologiei emisă de Ministerul Sănătăţii şi a unor măsuri concrete în care lucrau membrii colectivului de persoane desemnate să participe la elaborarea, tipărirea şi distribuirea caietelor cu întrebări.

Pentru concursul de rezidenţiat din 27 octombrie 1996, au fost desemnate un număr de 18 persoane, pentru a face parte din acest colectiv, provenind de la Ministerul Sănătăţii (2), U.M.F. Bucureşti (5), I.P.P.E.C.M.F. (11), printre aceştia din urmă aflându-se şi inculpatul V.I.G. care urmau ca, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, să desfăşoare activităţi specifice în incinta U.M. 02122 (Direcţiei Medicale M.A.P.N.).

Conform aprobării din 26 septembrie 1996 a Secretarului de Stat şi şef al D.I.L.A., la dispoziţia comisiei a fost pus un pavilion, situat la etajul 2 al clădirii, format din 4 încăperi (3 amenajate ca dormitoare şi una ca sală de lucru), un hol şi un grup sanitar, accesul în această incintă fiind limitat la o singură intrare (uşă), care urma să fie păzită de un planton, militar în termen.

Înainte de începerea activităţii, în camera de lucru au fost montate 3 calculatoare şi 2 maşini de tipărit şi multiplicat, fiind aduse şi materialele necesare (hârtie, toner, capse, scotch, carioca, saci, etc.), toate încăperile fiind dotate cu cazarmamentul corespunzător (paturi, mese, cuiere, coşuri de gunoi, lenjerie de pat, pahare, scrumiere, etc.).

Iniţial, paza comisiei şi a documentelor cu care se lucra, trebuia să fie asigurată de militarii din garda comenduirii de garnizoană Bucureşti, care îndepliniseră această misiune şi în anii anteriori (1994 – 1995) când lucrările comisiei se desfăşuraseră în aceeaşi incintă a U.M. 02122.

Respectându-se calendarul acţiunilor pentru concursul de rezidenţiat din 27 octombrie 1996, aprobat de minister, stabilirea şi instruirea cadrelor care urmau să intre în tipografia instalată la et. 2 al U.M. 02122, aducerea aparatelor, materialelor şi bibliografiei necesare în incinta respectivă s-au efectuat în perioada 1 - 18 octombrie 1996.

În baza aceluiaşi calendar, în dimineaţa zilei de 21 octombrie 1996, o parte din membrii comisiei, printre care şi inculpatul V.I.G., s-a deplasat la sediul Ministerului Sănătăţii, unde s-a procedat la tragerea la sorţi a mai multor plicuri (sigilate) conţinând întrebări pentru concurs, propuse de U.M.F. din ţară, dintre care, cadrele didactice din comisie trebuiau să aleagă cele 200, ce urmau a fi tipărite, multiplicate şi distribuite concurenţilor în sălile de concurs, din dimineaţa zilei de 27 octombrie 1996.

După tragerea la sorţi, membrii comisiei s-au deplasat la U.M. 02122, pentru a desigila plicurile şi a-şi începe activitatea.

Trebuie precizat faptul că, în jurul orei 13,00, înainte de a se pleca spre sediul U.M. 02122, conducerea institutului, cu acordul ministerului, a hotărât excluderea inculpatului V.I.G. din cadrul comisiei, deoarece se aflase că între acesta şi unii angajaţi ai U.M. 02122 printre care şi inculpatul plt. maj.(rez.) A.G., se creaseră relaţii mai apropiate, cu ocazia participării la lucrările din anii anteriori, ale aceleiaşi comisii, ceea ce a creat suspiciuni cu privire la corectitudinea sa în cadrul activităţilor ce trebuiau să le desfăşoare.

În cadrul comisiei, inculpatul V.I.G., avea sarcina de a tipări şi multiplica caietele cu întrebările, test de concurs, sarcini care prin înlăturarea sa din comisie, au fost preluate de dr. S.E.G.

Datorită sesizărilor primite de la Ministerul Sănătăţii, privitoare la o posibilă fraudare a concursului de rezidenţiat, în sensul divulgării întrebărilor înainte de examen, pentru a se asigura o mai mare confidenţialitate lucrărilor comisiei, s-a hotărât suplimentarea măsurilor de pază şi securitate, prin personal din afara U.M. 02122.

La solicitarea ministrului sănătăţii, dr. D.B., adresată ministrului apărării naţionale, prin ordinul (nota) telefonic nr. 402 din 21 octombrie 1996, Inspectorul şef al I.G.S.M.G., general de divizie B.R., a dispus ca o subunitate din cadrul U.M. 02180 (Poliţia Militară) să execute paza obiectivului special de la etajul 2 al Direcţiei Medicale a M.A.P.N. şi să asigure securitatea comisiei şi a lucrărilor acesteia.

Conform ordinului primit, şeful statului major al U.M. 02180, lt. col. A.P., în ziua de 21 octombrie 1996, în jurul orei 17,00, s-a deplasat la U.M. 02122 pentru a prelua obiectivul şi a organiza misiunea.

Având în vedere că paza exterioară a obiectivului (inclusiv accesul în clădirea Direcţiei Medicale a M.A.P.N.) era asigurată de către militarii gărzii Comenduirii de garnizoană Bucureşti s-a stabilit de comun acord de către lt. col. A.P. şi gen. bg. C.P. (comandantul U.M. 02122), ca militarii din Poliţia Militară să execute misiunea încredinţată în pavilionul destinat desfăşurării activităţii comisiei de rezidenţiat.

În acest scop s-a hotărât ca paza şi securitatea incintei, a comisiei şi a lucrărilor acesteia să fie asigurată zilnic de către un ofiţer, şef de obiectiv, în intervalul 7,30 – 13,30, un sergent angajat, comandant al gărzii, timp de 24 ore şi câte 3 militari pe schimburi de câte 6 ore, repartizaţi pe două posturi, unul la uşa de acces şi al doilea pe holul incintei sus-menţionate.

Totodată, s-a convenit şi asupra consemnului particular al posturilor de pază de la etajul 2 al clădirii Direcţiei Medicale a M.A.P.N., care implica în principal interzicerea accesului oricărei alte persoane, în afara membrilor comisiei în incinta respectivă, supravegherea şi însoţirea membrilor comisiei pe timpul deplasării în afara incintei (la masă, telefon), interzicerea transmisiei oricăror informaţii (scrise sau verbale) între membrii comisiei şi alte persoane, interzicerea accesului militarilor din gardă în sala de lucru sau în dormitoare.

Tot de comun acord s-a hotărât ca paza obiectivului să fie preluată efectiv de către Poliţia Militară, în dimineaţa zilei de 22 octombrie 1996, până atunci sarcinile convenite urmând a fi îndeplinite de sold. S.S. (militar la Comenduirea Garnizoanei Bucureşti), care a fost instalat în postul de la intrarea în incinta de la etajul 2.

După îndeplinirea acestor activităţi, lt. col. A.P. a participat alături de conducerea U.M. 02122 şi a comisiei de rezidenţiat la desigilarea plicurilor cu întrebări, în jurul orelor 19,00 părăsind unitatea şi reîntorcându-se la sediu pentru a organiza, împreună cu comandantul U.M. 02180, col. C.E., misiunea încredinţată.

În dimineaţa zilei de 22 octombrie 1996, comandatul şi şeful de stat major al U.M. 02180 împreună cu inculpatul cpt. B.L.C., sergent angajat C.R. şi 6 militari în termen, s-au deplasat la U.M. 02122 pentru a instala obiectivul de pază şi securitate.

Preluarea obiectului a fost făcută de inculpatul cpt. B.L.C., în prezenţa conducerii U.M. 02122, a U.M. 02180 şi a comisiei (S.E., E.A.), ocazie cu care s-au subliniat obiectivele misiunii, inculpat cpt. B. primind ordin să întocmească dosarul cu documentele necesare executării acesteia.

Din ordinul col. C.E., S.E. şi E.A. (responsabilii comisiei pentru rezidenţial) au predat cele 2 chei de la sala de lucru şefului de obiectiv inculpat B.C., acesta având obligaţia să le ţină în permanenţă asupra sa şi să le închidă sala în timpul în care membrii comisiei erau la masă sau dormeau.

Cu ocazia instalării obiectului de pază şi securitate de către Poliţia Militară, la solicitarea membrilor comisiei pentru rezidenţiat şi la propunerea lt. col. C.P., locţiitor pentru logistică la Institutul Medico - Militar, gen. C.P. l-a desemnat pe inculpatul plt. maj. M.V. să se ocupe de aprovizionarea comisiei cu produse alimentare şi ziare, când va fi solicitat în acest scop şi pe angajata civilă A.M., ca să se ocupe de curăţenia dormitoarelor comisiei.

Trebuie subliniat faptul că, odată cu aducerea la cunoştinţă a sarcinilor pe care urmează să le îndeplinească, gen. C.P., în prezenţa adjunctului său, lt. col. B.N., a comandanţilor U.M. 01280 şi a şefului comisiei pentru rezidenţiat, dr. S.E., prin ordin verbal i-a interzis inculpatului plt. maj. M.V. accesul în incinta obiectivului păzit de Poliţia Militară, preluarea banilor şi predarea produselor cumpărate trebuia a se face la uşa de la intrarea în obiectiv, numai prin intermediul militarilor de la Poliţia Militară.

Acestora din urmă li s-a adus la cunoştinţă aceste aspecte, instituindu-li-se obligaţii corelative, în sensul de a nu-i permite inculpatului M.V. să pătrundă în incintă şi de a verifica atât ce primeşte cât şi ce aduce acesta, astfel încât să nu existe posibilitatea transmiterii de documente sau informaţii în exterior.

După desigilarea plicurilor, cadrele didactice ale comisiei au început verificarea corectitudinii întrebărilor, alegerea şi numerotarea celor care urmau a fi trecute în caietul de concurs.

Această operaţie s-a desfăşurat, până în seara zilei de 23 octombrie 1996, la ea participând dr. M.A. (pentru chirurgie), dr. F.Z. (pentru medicină internă), dr. B.D. (pentru pediatrie), dr. V.C. (pentru stomatologie), farm. M.L. (pentru farmacie).

În seara zilei de 23 octombrie 1996, a fost trasă la sorţi varianta de concurs a întrebărilor – test, în număr de câte 200 pentru fiecare specialitate (medicină generală, stomatologie, farmacie), trecându-se la redactarea acestora pe calculator, apoi la tipărirea şi multiplicarea lor sub forma caietelor pentru examen.

La calculatoare lucrau ec. M.D., ec. C.L. şi L.Ş.A., fiecare dintre acestea având propria parolă de accesare a aparatului la care lucra.

Tipărirea şi multiplicarea caietelor de concurs s-a făcut începând cu seara zilei de 23 octombrie 1996, până în seara zilei de 25 octombrie 1996, de această operaţiune ocupându-se în principal dr. S.E.

Trebuie subliniat că nu a existat o evidenţă a numărului de caiete tipărite şi multiplicate. Tipărirea şi multiplicarea caietelor pentru medicină generală a avut prioritate, datorită numărului mare de candidaţi pentru care trebuiau confecţionate, începând aşa cum s-a arătat, în seara zilei de 23 octombrie 1996, şi terminându-se în după-amiaza zilei de 24 octombrie 1996.

Pe măsură ce caietele se tipăreau şi se multiplicau acestea erau verificate, copertate şi introduse în sacii care urmau a fi transportaţi în sălile de concurs.

Introducerea în saci şi sigilarea acestora, s-a terminat în seara zilei de 26 octombrie 1996.

După sigilarea sacilor conţinând caietele de concurs precum şi carioci, formulare de grile, s-a procedat la strângerea tuturor materialelor rămase (caiete, notiţe, matriţe, rebuturi, materiale de birotică), în alţi saci, care au fost sigilaţi cu sigiliul I.P.P.E.C.M.F., aceştia fiind depozitaţi la sediul institutului unde au şi fost găsiţi de organele de anchetă.

Transportul sacilor conţinând caietelor de concurs la sălile de examen, s-a făcut în dimineaţa zilei de 27 octombrie 1996, până, la ora 10,00, când a început concursul propriu-zis, întrebările test fiind repartizate candidaţilor.

În jurul orei 11,00, în ziua de 27 octombrie 1996, după începerea concursului, comisia de rezidenţiat a părăsit clădirea Direcţiei Medicale a M.A.P.N.

După depistarea rezidentului F.O. şi corectarea lucrărilor, când s-a constatat statistic fraudarea rezultatelor concursului, acesta a fost anulat, fiind reprogramat în luna februarie 1997.

Cercetările efectuate au stabilit că, din camera de lucru a comisiei de rezidenţiat, situată în incinta de la etajul 2 a clădirii U.M. 02122, în ziua de 25 octombrie 1996, în perioada cât membrii colectivului respectiv se aflau la masă (în altă clădire), s-a sustras unul din caietele pentru specialitatea medicină generală, cu întrebări – test, dintre cele tipărite pentru concursul din 27 octombrie 1996, caiet ce a fost distribuit contra unor sume de bani, mai multor candidaţi.

Implicaţi în sustragerea şi distribuirea caietului-test cu întrebări prin pretinderea şi primirea unor sume de bani, au fost inculpatul plt. maj. M.V., inculpatul cpt. B.C., inculpatul plt. adj.(rez.) A.G., inculpatul C.D.F., inculpatul V.I.G.

Inculpatul C.D.F., ca angajat al I.P.P.E.C.M.F., prin natura funcţiei pe care o îndeplinea la institut, avea contact direct şi constant cu absolvenţii facultăţilor de medicină şi farmacie din ţară şi cu medicii rezidenţi, cunoscând totodată metodologia organizării şi desfăşurării concursului de rezidenţiat, inclusiv a comisiei de stabilire, tipărire şi multiplicare a caietelor cu întrebări-test (din care a şi făcut parte în anii anteriori).

Preparativele pentru organizarea concursului de rezidenţiat desfăşurându-se la nivelul institutului, inculpatul C.D.F. a aflat că încă de la începutul lunii octombrie 1996, locul unde urmează să se tipărească caietele cu întrebări, test, şi faptul că în componenţa comisiei (care cu excepţia a 3-4 persoane a fost aceeaşi cu cea din anii 1994 - 1995) va face parte inculpatul V.I.G., s-au hotărât să obţină în mod necuvenit sume de bani în valută, prin sustragerea şi valorificarea subiectelor de concurs.

Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului V.I.G., activitatea infracţională urma să se desfăşoare ca şi în anul 1995, când V.I.G., în calitate de membru al comisiei de tehnoredactare a caietelor cu întrebări, a sustras un exemplar, care prin intermediul inculpatului A.G. a fost scos din unitatea militară şi remis inculpatului C.D.F., pentru a-l distribui candidaţilor în schimbul unor sume de bani în valută.

Întrucât înainte de începerea lucrărilor comisiei, inculpatul A.G. a fost pensionat, iar gen. .C.P. nu-i mai permitea accesul în unitate, s-a apelat la serviciile inculpatului plt. maj. M.V., care trebuia să preia caietul, să-l scoată din unitate şi pentru a nu crea suspiciuni, să-l predea inculpatului A.G., care la rândul său să-l remită inculpatului C.D.F. pentru a-l distribui candidaţilor.

În condiţiile date activitatea inculpatului A.G. constituia atât o legătură sigură şi operativă între coinculpaţi (pe care-i cunoştea foarte bine din anii anteriori) cât şi o măsură suplimentară de precauţie, prin care se urmărea reducerea riscului descoperirii relaţiei directe dintre comisie (V.I.G) şi inculpatul C.D.F.

Pentru a pune la punct detaliile activităţii infracţionale, inculpatul C.D.F., M.V., V.I.G. şi A.G., cu 10-14 zilei înainte de data fixată pentru susţinerea concursului (27 octombrie 1996) s-au întâlnit la domiciliul inculpatului V.I.G.

Cu această ocazie s-a discutat şi suma pe care inculpatul C.D.F. să le-o dea pentru procurarea şi remiterea caietului cu subiecte, preţul stabilit la început fiind de 7.000 dolari S.U.A. (bani ce se împărţeau, în raport de riscurile asumate de fiecare), urmând ca „în funcţie de numărul beneficiarilor găsiţi, să se discute în continuare această problemă".

Banii urmau să fie daţi, după susţinerea concursului, în măsura în care subiectele procurate corespundeau cu cele date la examenul din 27 octombrie 1996.

Nu s-a discutat problema numărului şi numelor persoanelor prin care urma să se distribuie caietul sau a celor care urmau să beneficieze de acest caiet. Această problemă era de competenţa exclusivă a inculpatului C.D.F.

Până la această întâlnire, inculpatul C.D.F. discutase în principiu posibilitatea procurării înainte de examen a subiectelor, cu mai mulţi medici deja rezidenţi, cu care prin natura atribuţiilor sale de serviciu în cadrul institutului, ţinea în mod curent legătura.

Condiţiile puse de inculpatul C.D.F. potenţialilor beneficiari ai caietului cu întrebări, constau într-o discreţie absolută şi o sumă de bani, în valută, care să-i fie dată lui, sumă care totalizată, era evident mai mare decât cea care i se pretinsese de către ceilalţi coinculpaţi.

Trebuie subliniat faptul că, inculpatul C.D.F., a început încă din vara şi prima lună a toamnei anului 1996, racolarea de beneficiari pentru subiectele concursului de rezidenţiat, ceea ce dovedeşte că inculpatul cunoştea din anul anterior posibilităţile de procurare ale acestora şi confirmă susţinerile inculpatului V.I.G.

Printre medicii rezidenţi cu care inculpatul C.D.F. a discutat posibilitatea procurării subiectelor au fost şi M.R.C., V.D.P., R.I.

Aceştia, fără să urmărească obţinerea vreunui folos material, ci doar din dorinţa de a-i ajuta pe unii dintre candidaţi, în virtutea unor relaţii strânse de prietenie, au acceptat în numele acestora, în principiu inculpatul C.D.F., luând totodată cunoştinţă de condiţiile impuse de el.

În legătură cu acest aspect, sunt de făcut unele precizări.

Pentru absolvenţii facultăţilor de medicină, promovarea concursului de rezidenţiat este foarte importantă, ea însemnând pătrunderea cu adevărat în rândul specialiştilor din lumea medicală, precum şi şansa desfăşurării activităţii într-unul din oraşele mari ale ţării.

În rândul studenţilor medicinişti din anii terminali şi al absolvenţilor se vehicula ideea posibilităţii procurării subiectelor înainte de concurs, contra unor sume de bani, creându-se convingerea că indiferent cât înveţi, dacă nu cumperi subiectele, nu promovezi concursul.

În aceste condiţii, toţi absolvenţii medicinişti, atât cei din promoţia 1996 cât şi cei din promoţiile anterioare, chiar şi cei foarte bine pregătiţi, căutau prin orice mijloace, să intre în posesia subiectelor de rezidenţiat înainte de concurs, în acest fel considerând că pot avea şanse egale cu candidaţii slab pregătiţi, dar care având subiectele pot reuşi înaintea lor.

În acest sens, la nivelul capitalei, dar şi al ţării, s-au creat adevărate „reţele" de medici între care urmau să circule caietele cu întrebări, indiferent cine le-ar fi procurat primul.

Prin crearea acestor „asocieri" (reţele), se urmărea totodată şi crearea unei posibilităţi reale de plată a preţului cu care se vindea un astfel de caiet, între 1.000 şi 10.000 dolari, fiecare dintre beneficiari contribuind în raport de posibilităţi la strângerea preţului cerut.

În acest context trebuie privită acţiunea beneficiarilor caietului cu întrebări - test şi a medicilor rezidenţi care şi-au ajutat prietenii candidaţi la concursul din octombrie 1996, prin ţinerea legăturii cu angajaţii I.P.P.E.C.M.F., fiind cunoscut faptul că, organizarea concursului, incluzând tipărirea caietelor cu întrebări-test se făcea la nivelul institutului de către angajaţii acestuia.

După întâlnirea care a avut loc între inculpaţi la domiciliul lui V.I.G., în ziua de 21 octombrie 1996, s-a hotărât îndepărtarea lui V.I.G. din comisie şi instituirea unui sistem suplimentar de pază şi securitate asigurat prin militari ai U.M. 02180.

În aceste condiţii, inculpatul V.I.G. a fost practic „scos din joc" de ceilalţi coinculpaţi, inculpatul M.V. fiind cel care şi-a asumat răspunderea sustragerii caietului cu întrebări.

În acest scop, inculpatul M.V. l-a atras în activitatea infracţională pe inculpatul cpt. B.C., care în calitate de şef de obiectiv, contra sumei de 1.000.000 lei a acceptat să încalce atribuţiile şi să-i permită lui M.V. accesul în camera de lucru a comisiei (ale cărei chei le avea ofiţerul), de unde acesta a sustras foile tipărite care constituiau conţinutul unui caiet cu cele 200 întrebări pentru examen.

Conform înţelegerii, joi 24 octombrie 1996, după tipărirea subiectelor, profitând de faptul că membrii comisiei, însoţiţi de militarii în termen şi sergentul angajat părăsiseră incinta de la etajul 2 al clădirii U.M. 02122, deplasându-se la masă, inculpatul M.V. şi cpt. B.C. (asupra căruia rămăseseră cheile) au sustras mai multe foi volante, conţinând întrebările, test pentru concurs.

După procurarea subiectelor, inculpatul M.V. l-a sunat pe inculpatul A.G., pe care l-a anunţat că „problema s-a rezolvat", urmând să se întâlnească cu inculpatul C.D.F., pentru a-i da foile volante cu întrebări.

Conform înţelegerii, în seara zilei de 25 octombrie 1996, inculpatul A.G., împreună cu inculpatul C.D.F., s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, în zona unde inculpatul M.V. îşi avea domiciliul. Întâlnirea dintre cei trei inculpaţi a avut loc în maşina cu care se făcuse deplasarea, unde în prezenţa inculpatului A.G., inculpatul M.V. i-a dat lui C.D.F., foile volante cuprinzând întrebările pentru concurs, cerându-i în avans 1.000 dolari şi 2 milioane lei de care avea stringentă nevoie pentru a satisface pretenţiile inculpatului cpt. B.C. (1.000.000 lei) şi pentru a putea face faţă obligaţiilor pe care le avea ca naş la nunta la care urma să participe în zilele următoare.

Având în vedere pretenţiile inculpatului M.V., inculpatul C.D., în aceeaşi seară, s-a întâlnit cu M.R.C., de la care a luat şi el în avans suma de 1.000 dolari şi 2 milioane lei, pe care i-a dat-o tot în prezenţa inculpatului A.G., inculpatului M.V.

În cursul zilei de 24 octombrie 1996, inculpatul V.I.G. văzând că nu este sunat de nici unul dintre coinculpaţi, în jurul orei 24,00, a mers la inculpatul M.V. acasă pentru a vedea ce s-a întâmplat şi, în acelaşi timp, pentru a face rost de un set de întrebări, pentru care găsise şi el anterior un beneficiar în persoana numitului B.G.

Cedând insistenţelor, dar mai ales ameninţărilor, inculpatul V.I.G., în sensul că va da totul în vileag, inculpatul M.V. i-a dat acestuia doar o parte din întrebările sustrase, susţinând că numai de atâtea a putut face rost.

Foile primite, inculpatul V.I.G. le-a xeroxat, fără să realizeze că atitudinea inculpatului M.V. se datorează faptului că acesta, împreună cu ceilalţi coinculpaţi, hotărâseră deja să-l scoată „din joc", mărindu-şi astfel cota de beneficiu, rezultă din activitatea infracţională, în condiţiile în care el nu mai avusese nici un rol în procurarea subiectelor, inculpatul V.I.G. a încercat să vândă întrebările primite inculpaţilor A.G. şi C.D.F. care însă l-au refuzat, ştiind că vor obţine întreg caietul direct de la inculpatul M.V.

După ce a intrat în posesia caietului cu întrebări, inculpatul C.D.F. a dat câte un exemplar lui M.R.C. şi V.D.P. (în noaptea de vineri 25 octombrie 1996) şi lui R.I. (în dimineaţa zilei de sâmbătă 26 octombrie 1996).

La rândul său, inculpatul V.I.G. a dat şi el întrebările pe care le avea (în număr de 100) lui B.G. (în după-amiaza zilei de sâmbătă 25 octombrie 1996).

Pentru a păstra conspirativitatea activităţii infracţionale, inculpaţii, în special, C.D.F. nu a vrut să intre în contact direct cu beneficiarii caietelor, pe care nu-i cunoştea, solicitându-le medicilor cărora le dăduseră caietul cu întrebări să nu divulge identitatea sa sub nici o formă.

De asemenea, trebuie menţionat că inculpatul C.D.F. şi V.I.G. nu au dat nici un fel de informaţie cu privire la modul de obţinere a caietului cu întrebări şi nici pe beneficiarii acestuia nu i-a interesat acest aspect.

După primirea caietelor cu întrebări, s-au pus în mişcare „asociaţiile" de candidaţi care se pregătiseră deja, în aşa fel încât să se poată strânge sumele de bani cerute de inculpaţi, astfel încât ceea ce până în zilele de 25, 26 octombrie 1996 constituia doar o posibilitate să se transforme în realitate.

Un astfel de grup s-a alcătuit din I.G., B.R., G.Ş., G.M., B.A., C.M., G.R., V.C., C.C. şi T.C., care au strâns suma de 10.000 dolari, care prin intermediul lui M.R.C. a fost dată inculpatului C.D.F.

Un alt grup a fost alcătuit din N.C., C.R., C.E., B.R., R.C., B.C., A.A., C.B., F.M., F.G., F.R., S.S., L.M., G.R., C.C., P.M., P.A., care au strâns suma de 40.000 dolari S.U.A., din care prin intermediul lui R.I., suma de 5.000 dolari a fost dată inculpatului C.D.F.

În legătură cu acest grup de candidaţi, sunt de făcut unele precizări:

Reţinând din discuţiile anterioare cu inculpatul C.D.F. că acesta poate să procure subiectele de examen cu anticipaţie, la dorinţele prietenei sale M.M, absolventă a U.M.F.B., promoţia 1996, în dorinţa de a o ajuta, cu câteva zile înainte de concurs, inculpatul R.I. a luat legătura cu inculpatul solicitându-i un caiet cu întrebările-test de examen, ocazie cu care inculpatul C.D.F. l-a asigurat că-i va da un astfel de document, cerându-i 5.000 dolari S.U.A.

Inculpatul R.F. ştia de la M.M. că aceasta urma să împartă caietul, ca de altfel şi costul acestuia, cu 5 dintre colegii şi prietenii săi, fără ca el să-i cunoască personal.

În realitate, M.M., ceruse candidatei C.N. (colega şi prietena sa) suma de 40.000 dolari S.U.A. pentru un caiet, bani pe care i-a primit de la grupul menţionat mai sus, în ziua de 26 octombrie 1996.

Din aceşti bani, M.M. i-a dat prin intermediul lui R.F. inculpatului C.D.F. suma de 5.000 dolari S.U.A., cuvenită, restul păstrându-i pentru sine, situaţie despre care inculpatul R.F. nu avea cunoştinţă, necunoscând-o pe N.C. sau pe vreun alt membru al grupului respectiv.

După declanşarea cercetărilor în anul 1997, M.M. a părăsit România, fără a restitui banii primiţi de la N.C.

De unul din caietele date de inculpatul C.D.F. a beneficiat C.M., căreia i-a fost pus la dispoziţie, prin intermediul lui V.D.P. de către prietenul său G.E. (fost coleg de serviciu şi navetă cu V.D.P.).

Pentru acest caiet inculpatul C.D.F. a primit suma de 3.000 dolari.

Inculpatul V.I.G. a dat foile luate de la inculpatul M.V. aşa cum s-a arătat, lui B.G., care a acceptat propunerile inculpatului, pentru a-şi ajuta colega Ş.C. şi pe prietena ei, P.O., al cărui fiu, P.G., susţinea concursul de rezidenţiat din 27 octombrie 1996.

De la P.O., prin intermediul lui B.G., inculpatul V.I.G. a primit suma de 4 milioane lei.

După primirea caietelor, candidaţii beneficiari ai acestora, s-au strâns pe grupuri în locuinţa unora dintre ei, lucrând la identificarea răspunsurilor corecte la întrebările-test, în raport de bibliografia indicată în programa de concurs, după care, conform indicaţiilor transmise de inculpatul C.D.F., cu excepţia numitei A.A., au distrus exemplarele din caietul pe care l-au avut la dispoziţie.

A.A. a predat organelor de anchetă două din caietele pe care le primise de la N.C., expertiza criminalistică efectuată în cauză concluzionând că aceste caiete reprezintă o multiplicare după o copie intermediară, prin metoda xerox.

Cu ocazia participării la concursul de rezidenţiat din 27 octombrie 1996, candidaţii ce avuseseră la dispoziţie caietele cu întrebările-test, au constatat că acestea sunt identice cu cele ce li s-au repartizat în sălile de examen.

După apariţia discuţiilor privind corectitudinea rezultatelor concursului, amplu mediatizate, inculpatul C.D.F. a restituit sumele de bani primite, cu excepţia sumei de 1.000 dolari S.U.A. şi 2.000.000 lei date inculpatului M.V., ce a fost recuperată de M.R.C. (cel care avansase banii) de la beneficiarii caietului, cu acordul acestora.

În această situaţie, inculpatul C.D.F. nu a mai putut da din aceşti bani coinculpatului suma cerută de acesta (7.000 dolari S.U.A.).

Cu toate acestea, la insistenţele şi ameninţările proferate de inculpatul V.I.G. şi M.V., inculpatul C.D.F. le-a mai dat acestora suma de 1.500.000 lei (împrumut pentru plata taxelor şcolare ale fiicei inculpatului V.I.G.) şi, respectiv, 1.000 dolari S.U.A. (pentru a-i da „aceloraşi personaje de la Poliţia Militară"), bani care nu au mai fost recuperaţi.

Starea de fapt descrisă este dovedită de probele administrate în cauză.

Astfel, faptul că M.V. a pretins bani, din care, o parte a dat inculpatului B.C., rezultă din declaraţiile inculpaţilor C.D.F., V.I.G., A.G., precum şi din constatările făcute cu ocazia percheziţiei biroului unde inculpatul îşi desfăşura activitatea la U.M. 02122, precum şi din datele cuprinse în declaraţiile martorilor: D.C., D.G.I, S.M. şi M.G.

Astfel, cu ocazia percheziţiei efectuate de organele parchetului, în ziua de 15 noiembrie 1996, la biroul inculpatului M.V., s-a găsit suma de 4.000.000 lei, cuprinsă în 4 pachete de câte 1.000.000 lei, având banderola B.N.R., bani a căror existenţă inculpatul nu a declarat-o înainte de efectuarea percheziţiilor, deşi a fost întrebat în mod expres despre acest lucru.

După descoperirea banilor, inculpatul M.V., iniţial, a declarat că aceştia i-au fost daţi de serg. M.G., la nunta căruia a fost în calitate de naş în ziua de 27 octombrie 1996, susţinerile acestuia fiind infirmate de M.G.

Ulterior, inculpatul M.V. a susţinut alte două variante privind provenienţa banilor, infirmate de probele administrate, pentru ca, în final, să susţină că banii i-a primit de la D.C. şi D.I., cărora în ziua de 12 noiembrie .1996 le-a dat în schimb 1.000 dolari S.U.A., fapt confirmat de aceştia.

În legătură cu proveninţa celor 1.000 dolari S.U.A., inculpatul a declarat că 600 dolari S.U.A. i-au fost împrumutaţi de mr. S.M., care însă nu a confirmat susţinerile inculpatului, precizând că acesta a insistat să-i susţină afirmaţiile, invocând probleme de familie.

Această poziţie oscilantă şi contradictorie a inculpatului constituie alături de probele din dosar, un argument pentru concluzia că cei 1.000 dolari S.U.A. erau cei primiţi de la inculpatul C.D.F. înainte de susţinerea concursului de rezidenţiat.

De altfel, este greu de crezut că inculpatul M.V., ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi, şi-ar fi asumat gratuit riscul sustragerii caietelor cu subiecte pentru rezidenţiat, în pofida tuturor măsurilor de securitate sporită luate de organizatorii concursului.

Inculpatul a încercat să justifice revenirea asupra declaraţiilor iniţiale, susţinând că, acesta i-au fost sugerate de lucrătorii de poliţie care au exercitat asupra sa presiuni fizice şi psihice, scoţându-l din arest, fără ca avocatul sau procurorul să fie de faţă.

Verificându-se în evidenţele A.D.G.P. a municipiului Bucureşti, s-a constat că, de la data de 06 noiembrie 1997 când a fost arestat şi până la data de 10 noiembrie 1997 când a dat prima declaraţie de recunoaştere a faptelor, inculpatul nu a fost scos din arest, decât la datele de 7 şi 9 noiembrie, când a fost dus la medic şi la fotograf, conform regulamentului.

La data de 10 noiembrie 1997, a fost scos din arest, la solicitarea sa, exprimată în scris, prin care îşi manifesta dorinţa de a se adresa în scris parchetului militar, lucru care i s-a permis, respectându-i-se în acest fel drepturile legale.

Memoriul scris cu această ocazie a fost menţinut în prezenţa procurorului şi avocatului, conţinutul său fiind reluat de inculpat în declaraţia făcută la aceeaşi dată, tot în prezenţa apărătorului, cu ocazia punerii în mişcare a acţiunii penale.

Din compararea evidenţelor arestului cu actele efectuate în cauză, rezultă că inculpatul a fost scos din arest în cazuri justificate (anchetă, prezentarea la instanţă, luarea de contact cu apărătorul ales, însuşirea cererilor formulate de apărător, vorbitor, consult medical, fotografiere, punere în libertate), toate declaraţiile fiind luate numai în prezenţa avocatului şi a procurorului anchetator.

De altfel, motivaţia făcută de inculpat pentru a-şi justifica retractarea declaraţiilor făcute pe parcursul urmăririi penale, apărare în mod evident lipsită de suport logic, din moment ce, până la declaraţia sa din 10 noiembrie 1997 nu se cunoştea nimic despre participarea la săvârşirea infracţiunilor a inculpatului B.C. şi a inculpatului A.G., până la această dată existând doar declaraţiile inculpatului V.I.G., indicându-i ca participanţi la săvârşirea infracţiunilor.

Abia ulterior acestei date, coinculpaţii au făcut referiri complete la modul de comitere al faptelor şi la persoanele implicate şi anume V.I.G. la data de 14 noiembrie 1997, C.D.F. la data de 19 decembrie 1997, A.G. la data de 16 ianuarie 1998 şi B.C. la data de 17 noiembrie 1997.

Ca şi în cazul inculpatului M.V. şi în cazul inculpatului B.C. este greu de crezut că acesta şi-ar fi asumat riscul, acceptând doar posibilitatea primirii unor eventuale foloase materiale, de natura celor menţionate în declaraţiile sale în mod constant, în condiţiile în care el avea cunoştinţă de importanţa misiunii care-i fusese încredinţată.

Faptul că inculpatul cunoştea importanţa misiunii ce o avea de îndeplinit, precum şi obiectivul comisiei pentru rezidenţiat, rezultă atât din declaraţiile comandanţilor U.M. 02180, U.M. 02122, care l-au pus în temă cu ocazia instalării obiectivului în ziua de 22 octombrie 1996, din declaraţiile cadrelor militare din U.M. 02180, pe care la preluarea serviciului în 23 octombrie 1997, inculpatul le-a instruit conform ordinelor primite, din declaraţiile membrilor comisiei din măsurile concrete întreprinse pentru îndeplinirea misiunii, precum şi din însăşi faptul că din ordinul ministrului apărării naţionale, într-o unitate militară, cu sistem propriu de pază şi securitate, s-a instituit un dispozitiv suplimentar alcătuit din cadrele Poliţiei Militare.

În ansamblul probator al cauzei, împrejurarea că inculpatul B.C., pentru a-i permite accesul inculpatului M.V. la subiecte, în ziua respectivă a făcut schimb de serviciu cu fratele său geamăn B.F., demonstrează o înţelegere prealabilă şi o coordonare între inculpaţi, ceea ce conduce la concluzia că susţinerile lui B.C. referitor la acest aspect, să nu poată fi luate în considerare.

La aceeaşi concluzie se ajunge şi dacă se are în vedere că, în ziua de 26 octombrie 1996, în loc să plece la nunta lui M.G., în acest scop luându-şi ordin de serviciu din timp, începând cu 26 octombrie 1996 ora 07,30, inculpatul M.V. s-a prezentat la unitate.

Această deplasare a inculpatului la unitate, unde de serviciu se afla inculpatul B.C., nu se poate explica decât aşa cum a făcut-o inculpatul M.V. în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, neavând relevanţă că ulterior acesta şi le-a retractat.

Referitor la inculpatul V.I.G., inculpatul C.D.F. şi inculpatul A.G., trebuie arătat că declaraţiile acestora corespund într-o măsură mult mai mare realităţii, inculpatul C.D.F. şi inculpatul V.I.G. contribuind în mod deosebit la stabilirea adevărului.

În drept, fapta inculpatului plt. maj. (rez.) V.M., de a-şi încălca atribuţiile de serviciu, pătrunzând în camera de lucru a comisiei pentru rezidenţiat, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, de unde a sustras subiectele pentru concurs pretinzând 7000 dolari şi primind 2000 dolari S.U.A. şi 200 lei (RON) de la diverşi candidaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului cpt. rez. B.L.C., care în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de comandant de obiectiv, a pretins şi primit de la inculpatul V.M. suma de 100 lei (RON) pentru a-i permite accesul în camera de lucru a comisiei de unde a sustras un caiet cu întrebările, test pentru examen, constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului V.I.G. constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea, că în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de membru al comisiei pentru stabilirea şi tehnoredactarea caietului cu întrebări-test ce urmau să reprezinte subiectele concursului de rezidenţiat a pretins 7000 dolari S.U.A. şi a primit 4.000.000 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a sustrage caietul cu întrebări-test.

Fapta inculpatului C.D.F. constituie infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei înţelegeri prealabile cu intenţie, prin racolarea unor beneficiari ai caietelor cu întrebări test pentru rezidenţiat, a pretins şi primit de la aceştia diferite sume de bani ce urmau să fie împărţite între coinculpaţi, beneficiar al uneia dintre aceste sume de bani fiind chiar el, înlesnind şi ajutând în acest mod pe inculpaţii M.V., B.C. şi V.I.G. să pretindă şi să primească bani pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu în vederea sustragerii subiectelor pentru concursul de rezidenţiat din 27 octombrie 1996.

Fapta inculpatului A.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei înţelegeri prealabile în mod intenţionat a ajutat pe coinculpaţii arătaţi anterior să-şi încalce atribuţiile de serviciu, aceştia urmând să primească sume de bani de la mai mulţi candidaţi în urma sustragerii şi comercializării caietului cu întrebări-test, pentru concursul de rezidenţiat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare definite de conţinutul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpaţi reprezintă un grad de pericol ridicat rezultat din împrejurările concrete ale comiterii, din scopul urmărit, dar nu în ultimul rând din deserviciile aduse celor două instituţii desemnate, Ministerului Sănătăţii şi M.A.P.N.

În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, tribunalul a constatat că aceştia au avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunilor, fiind la prima încălcare a dispoziţiilor legii penale.

Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere timpul îndelungat scurs de la săvârşirea faptelor (anul 1996) perioadă în care inculpaţii au avut un comportament civic foarte bun, s-au integrat în societate, s-au prezentat de fiecare dată la chemarea organelor judiciare, iar perioada arestărilor reprezintă un avertisment serios de care au ţinut cont în activitatea desfăşurată ulterior.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel în termen inculpaţii cpt. (rez.) B.C., plt. maj. (rez.)V.M. şi civil A.G.

I. Apelantul inculpat cpt. (rez.) B.C. a criticat sentinţa oral, în şedinţă, personal şi prin apărător şi prin concluziile scrise ale apărătorului, considerând-o nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

1. Completarea urmăririi penale, care potrivit dispozitivului deciziei penale nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, trebuia să fie adusă la îndeplinire de către secţia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a fost efectuată, prin încălcarea competenţei de către S.M.A. – P.N.A., prin arogarea competenţei de a efectua completarea urmăririi penale în baza normei tranzitorii cuprinse în art. 32 alin. (1) din OUG nr. 43/2002, în condiţiile în care infracţiunile în discuţie nu erau din acelea prevăzute în Legea nr. 78/2000. Ca urmare a acestei situaţii, s-a cerut trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

2. Cercetarea judecătorească efectuată până la pronunţarea sentinţei penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă deoarece instanţa a fost nelegal compusă în complet de 2 judecători, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, ignorându-se faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare nu se încadrau în această lege. S-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond pentru a reefectua cercetarea judecătorească, lovită în cauză de nulitate absolută.

3. Sentinţa atacată este lovită de nulitate absolută şi pentru că nu este motivată, pentru că în cuprinsul ei nu se pot identifica elementele la care se referă art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi, în consecinţă, s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Mai mult, la această nulitate ar fi contribuit şi faptul că la şedinţele de judecată ar fi participat un procuror din structura specializată anticorupţie.

4. Achitarea inculpatului cpt. (rez.) B.C. se impune pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată încă din primul act de sesizare pentru motivele arătate în etape judiciare anterioare.

II. Apelantul inculpat plt. maj. (rez.) M.V. a criticat sentinţa în scris, prin apărător şi oral, în şedinţă, personal şi prin apărător, considerând-o nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

1.Urmărirea penală şi actul de sesizare a instanţei a fost făcută de un organ necompetent, prin aplicarea art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 32 alin. (1) din OUG nr. 43/2002 într-un caz în care, datorită art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmărirea penală trebuia efectuată de secţia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Mai mult, întrucât încadrările juridice date faptelor inculpatului nu se fac referiri şi la dispoziţiile Legii nr. 78/2000 nu s-ar justifica legal efectuarea urmăririi penale de către P.N.A.

2. Refacerea urmăririi penale nu a reuşit să îndeplinească cerinţele deciziei de restituire şi rejudecarea în fond a pornit de la un act de inculpare cvasiidentic cu cel care a atras criticile instanţei supreme.

3. Niciunul dintre probatoriile dosarului nu lasă să se înţeleagă faptul că inculpatul M.V. ar fi sustras în mod direct, nemijlocit, caietul cu întrebări pentru examenul de rezidenţiat.

4. Niciunul dintre probatoriile administrate nu relevă incidente legate de activitatea pazei Comisiei pentru redactarea subiectelor, deci nu au existat pătrunderi neautorizate în spaţiul destinat comisiei, şi aceasta în nici un caz din partea inculpatului M.V.

5. Nu au fost lămurite contradicţiile dintre inculpaţi cu privire la dinamica evenimentelor şi nici măcar cei care îşi asumă acuzaţiile ce li se aduc nu recunosc aceeaşi variantă, fapt care provoacă dubii asupra sincerităţii acestor mărturisiri.

6. Nu au fost produse în faţa organelor judiciare atribuţiunile de serviciu ale inculpatului M.V. din care să rezulte că acesta ar fi avut atribuţiuni în legătură directă cu caietul cu subiecte pentru rezidenţiat, astfel încât aceste atribuţiuni să îl califice drept potenţial subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

7. Nu se poate admite ca adevărată varianta rechizitoriului, potrivit căruia ordinul verbal al superiorilor suplineşte atribuţiunile de serviciu, câtă vreme niciunul dintre comandanţii inculpatului M.V., audiaţi ca martori, nu confirmă că ar fi dat astfel de dispoziţii.

8. În mod greşit, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.V. întrucât el nu se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, motiv pentru care se solicită curţii achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) sau pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

9. În mod greşit, instanţa a dispus încetarea procesului penal pentru intervenţia prescripţiei pentru infracţiunea prevăzută în art. 242 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât fapta nu există, motiv pentru care se solicită continuarea procesului penal şi achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi cod.

III. Apelantul inculpat A.G., în şedinţa publică din 18 ianuarie 2007 a Curţii Militare de Apel, a cerut instanţei să ia act că îşi retrage apelul declarat împotriva sentinţei nr. 112 din 17 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

Prin Decizia penală nr. 6 din 29 martie 2007 a Curţii Militare de Apel s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii cpt. (rez.) B.L.C. şi plt. maj. (rez.) V.M. împotriva sentinţei penale nr. 112 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinţei penale menţionată.

Instanţa de apel a reţinut că apelurile declarate de inculpaţii B.L.C. şi V.M. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

I. În ceea ce priveşte apelul inculpatului cpt. (rez. )B.C.:

I. 1. Prin art. 3 al O.U. nr. 43/2002 S.M.A. – P.N. astăzi D.N.A. a primit în competenţă exclusivă efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Pentru cauzele prevăzute în Legea nr. 78/2000 aflate în curs de urmărire penală la data de 1 septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii P.N.A., iar actele şi lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002 rămân valabile.

Cum infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului cpt. (rez.) B.C. se încadrează în cele prevăzute în Legea nr. 78/2000, corect a apreciat instanţa de fond că realizarea completării urmăririi penale a fost înfăptuită de organul judiciar competent.

I. 2. Compunerea completului de judecată din 2 judecători din momentul sesizării instanţei şi până la abrogarea alin. (2) al art. 29 din Legea nr. 78/2000 prin art. 1 din OUG nr. 50/2006 [(situaţia în lămurirea căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEa pronunţat Decizia nr. V/2005 (M. Of. nr. 123/9.11.2006)] s-a făcut conform art. 29 alin. (2) al Legii nr. 78/2000 care prevedea că „La judecătorii, tribunale şi curţi de apel completele specializate sunt formate din 2 judecători".

I. 3. În ceea ce priveşte aprecierea sentinţei ca fiind lovită de nulitate absolută pentru că ar fi „absolut" nemotivată şi că în ea nu s-ar regăsi elementele la care se referă art. 356 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., impuse de lege „ad validatem", analizând sus-menţionata sentinţă, instanţa a constatat prezenţa elementelor indicate în cuprinsul art. 356 C. proc. pen.

Referirea specială făcută la lit. c) a acestui articol, respectiv analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea cauzei, a elementelor de fapt pe care se sprijină soluţia, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, vinovăţia acestora, circumstanţele, starea de recidivă, timpul de dedus din pedeapsă, etc., se regăseşte în considerentele soluţiei astfel: analiza probelor la pag. 14 - 16 ale sentinţei, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, încadrarea juridică a acestora, forma de vinovăţie care a dat această încadrare, ca şi lipsa de recidivă la pag. 30 - 31 ale sentinţei, elementele de individualizare a sancţiunilor de drept penal, timpul cât inculpaţii au fost arestaţi preventiv.

Faptul că în indicarea acestor mijloace de probă s-a folosit un criteriu funcţional (cel al actului procedural avut în vedere: declaraţii, mărturisiri, proces-verbal de constatare etc.) coroborat cu unul personal (cui aparţine respectivul act) şi nu unul personal, funcţional, cartezian (cui aparţine actul procedural care este natura acestui act şi la ce filă şi în ce volum se găseşte el depus), nu scade valoarea probelor, ci o ordonează funcţional într-un sistem nu neapărat incompatibil cu procedura legală, ci doar mai rar folosit.

Cu alte cuvinte, instanţa apreciază că valoarea unei probe nu este dată de accesibilitatea şi eficienţa sistemului de identificare a ei, de „motorul de căutare" ci numai de conţinutul ei intrinsec, coroborat cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

II. În ceea ce priveşte apelul inculpatului plt. maj. (rez.) V.M.

II. 1. Susţinerea inculpatului cum că efectuarea urmăririi penale de către P.N.A. nu este legală atâta timp cât încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor este dată de Codul penal, se face peste prevederile OUG nr. 43/2002, care în art. 3 alin. (1), respectiv art. 32 alin. (1) acordă P.N.A. competenţa exclusivă de a urmări infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, lege care prin art. (1) şi art. (5) stabileşte că, după persoană şi după natura infracţiunii (respectiv prevăzută în art. 254 - 257 C. pen.), infracţiunea de luare de mită săvârşită de o persoană care exercită o funcţie publică într-o instituţie publică este caracterizată drept „infracţiune de corupţie".

În consecinţă, corect a apreciat prima instanţă competenţa de a efectua urmărirea penală în beneficiul P.N.A.

II. 2. În ceea ce priveşte îndeplinirea de către organul de urmărire penală a cerinţelor deciziei de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale din Decizia nr. 4705 din 02 noiembrie 2001 Curţii Supreme de Justiţie, realizarea de către acesta a unui act de inculpare total diferit de cel prin care sesizarea pentru prima dată a instanţei şi nu a unuia „cvasiidentic", prima instanţă a purces la judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., considerându-se investită cu faptele şi persoanele arătate în rechizitoriu.

În baza actelor şi lucrărilor dosarului ea a pronunţat hotărârea supusă apelului, pentru caracterul incomplet al urmăririi penale având posibilitatea complinirii acestuia prin cercetarea judecătorească.

II. 3 - 4. Instanţa de fond a stabilit pe baza mărturisirii inculpatului, a declaraţiilor inculpaţilor C.D.F., V.I.G. şi A.G. că inculpatul V.M. a pătruns, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu şi cu concursul coinculpatului B.C., în camera de lucru a comisiei cât timp aceasta se afla la masă şi a sustras foile volante pe care erau întipărite subiectele pentru examen.

Faptul că inculpatul B.C. a făcut declaraţii în acest sens şi faptul că inculpatul V.M., pus în faţa faptelor stabilite din declaraţiile celorlalţi inculpaţi, a recunoscut doar participarea la sustragerea subiectelor de rezidenţiat şi nu executarea directă a acestei sustrageri nu contrazic, ci contribuie la valoarea de adevăr a celor reţinute de instanţă, cum că inculpatul V.M., ajutat de inculpatul B.C. a sustras respectivele înscrisuri ce conţin subiectele de examen.

Retragerea celor declarate, necoroborată cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor cauzei, nu schimbă starea de fapt reţinută, ci oferă doar elemente de individualizare în stabilirea şi executarea pedepselor celor doi inculpaţi.

II. 5. În ceea ce priveşte stabilirea „dinamicii evenimentelor" instanţa de fond a pus în valoare elemente congruente, asemănătoare, egale, convergente din cele relevate de probele administrate în cauză, prin coroborarea lor în vederea stabilirii faptelor şi împrejurărilor ce rezultă din ansamblul probator administrat.

Nepotrivirile dintre susţineri izolate, generate de limitările obiective de cunoaştere (trecerea timpului, poziţia faţă de activităţi, spirit de observare etc.), ca şi de limitările subiective (poziţia psihică în desfăşurarea acţiunilor, cota de câştig, poziţia în lanţul cauzal, tendinţa de a fi exonerat de răspundere, de a se prezenta cât mai favorabil pentru a dobândi maximum de confort dintr-o situaţie deloc favorabilă) sunt fireşti şi, de asemenea, firească a fost şi acţiunea primei instanţe care a valorificat doar elementele probatorii care s-au articulat credibil, prin coroborarea integratoare şi a lăsat de o parte elementele discordante, contrazise flagrant şi energic sau mai îndepărtat dar categoric de ansamblul faptelor şi împrejurărilor verosimile şi necesar şi neîndoielnic rezultate din actele şi lucrările dosarului.

II. 6 - 7. Reţinerea de către instanţa de judecată în sarcina inculpatului V.M. a obligaţiei de serviciu de a nu pătrunde în zona de editare a subiectelor examenului de rezidenţiat precizată prin ordin verbal de către şeful său direct, generalul C.P., în prezenţa adjunctului acestuia, lt. col. B.N., a comandantului U.M. 02180, col. C.E., precum şi a şefului comisiei pentru rezidenţiat, dr. S.E., precum şi stabilirea în mod corelativ pentru membrii personalului de pază a obligaţiei de a nu permite inculpatului V.M. pătrunderea în incinta încăperii unde se editau subiectele şi de a verifica tot ce predă şi tot ce primeşte acesta, pentru a înlătura posibilitatea transmiterii de documente sau informaţii în exterior cu valoarea de certitudine a fost făcută cu respectarea regulilor stabilirii adevărului, pe baza probelor administrate în cauză.

II. 8 - 9.Este cert stabilit de către instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul V.M., încălcându-şi atribuţiile de serviciu, a pătruns în camera de lucru a comisiei pentru rezidenţiat şi a sustras foile conţinând subiectele pentru examenul de rezidenţiat, pretinzând pentru aceasta suma de 7.000 dolari şi primind 2.000 dolari şi 2.000.000 lei de la diverşi candidaţi.

Faţă de acestea, motivele de apel prezentate în sub-secţiunea C.II–8-9 şi solicitarea unei soluţii de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) sau d) din acelaşi cod, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv o soluţie de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte solicitarea de continuare a procesului penal pentru inculpatul V.M. pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (3) C. pen., instanţa a constatat că la judecata în fond a cauzei apărătorul inculpatului a cerut pronunţarea soluţiei de încetare a procesului penal pentru prescripţia răspunderii penale intervenită pentru această infracţiune.

Faţă de această cerere, instanţa de fond, care a constatat îndeplinirea condiţiilor prescripţiei răspunderii penale, a pronunţat corect încetarea procesului penal.

Împotriva deciziei penale nr. 6 din 29 martie 2007 a Curţii Militare de Apel, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.C. şi M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul B.C. critică Decizia recurată sub următoarele aspecte.

1. Instanţa nu a fost compusă potrivit legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

Astfel, din completul de judecată ce a soluţionat apelurile a făcut parte judecătorul M.G., în condiţiile în care împotriva Hotărârii nr. 90/2007 a C.S.M. prin care s-au validat rezultatele concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, organizat la 4 februarie 2007, s-a declarat recurs de către col. magistrat U.C., recurs ce formează obiectul dosarului nr. 2110/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru acest motiv, inculpatul solicită casarea deciziei penale recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.

2. Hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse casării în baza art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., întrucât completarea urmăririi penale, potrivit deciziei nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, trebuia efectuată de secţia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi nu de Serviciul Militar Anticorupţie din P.N.A., necompetent „ratione materiae", infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor nefiind dintre cele prevăzute de Legea nr. 78/2000.

În raport de motivul invocat se solicită de către inculpat casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006.

3. Cercetarea judecătorească efectuată până la pronunţarea sentinţei penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă, întrucât instanţa nu a fost compusă potrivit legii, completul de judecată fiind format din doi judecători, astfel că este lipsită de relevanţă împrejurarea că după reluarea judecăţii (ca efect al deciziei penale nr. 9 din 22 februarie 2006 a Curţii Militare de Apel) nu s-a mai efectuat niciun act de cercetare.

Astfel, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

4. Ambele hotărâri pronunţate în cauză sunt nemotivate, impunându-se casarea acestora în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

5. În ultimul rând, inculpatul B.C. critică hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), soluţia de condamnare bazându-se numai pe declaraţiile succesive şi contradictorii ale altui inculpat respectiv, V.M.

Inculpatul solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de luare de mită şi pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

În drept, inculpatul B.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 3, 9, 18 C. proc. pen.

Inculpatul M.V. critică hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinice sub următoarele aspecte:

1. Instanţa nu a fost legal sesizată, rechizitoriul fiind întocmit de un organ necompetent material pentru a efectua urmărirea penală în cauză, respectiv de către P.N.A., faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nefiind prevăzute de Legea nr. 78/2000.

2. În mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni.

Sub acest aspect solicită casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în baza art. 11pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 242 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru completarea probatoriului.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel nu este suficient motivată, astfel să se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţi.

În drept, inculpatul V.M. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 2, 9 şi 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:

1. Referitor la prima critică formulată de inculpatul B.C., Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă.

Din completul de judecată care a soluţionat apelurile inculpaţilor a făcut parte judecător M.G., promovat la Curtea Militară de Apel în baza Hotărârii nr. 90/2007 a P.C.S.M., prin care s-au validat rezultatele la examenul de promovare în funcţii de execuţie din 4 februarie 2007 au fost declaraţi admişi la concurs şi s-a dispus promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor declaraţi admişi în raport cu numărul posturilor vacante scoase la concurs începând cu data de 1 martie 2007.

Împotriva Hotărârii nr. 90/2007 a P.C.S.M. a formulat recurs recurentul U.C., ce a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 3565 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin respingerea recursului împotriva hotărârii menţionate, aceasta a fost validată începând cu data de 22 februarie 2007, dată anterioară participării la şedinţa de judecată a judecătorului M.G.

2. Criticile formulate de inculpaţii recurenţi privind efectuarea urmăririi penale de un organ necompetent şi nelegala sesizare a instanţei de judecată sunt, de asemenea, nefondate.

Prin Decizia nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile inculpaţilor B.C. , C.D.F., M.V. şi A.G., s-au extins efectele acestora şi cu privire la inculpatul V.I.G., s-au casat hotărârile pronunţate în cauză şi în baza art. 333 C. proc. pen., s-a restituit dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, pentru completarea urmăririi penale.

Aceasta s-a efectuat de către P.N.A. – S.M.T.A., care la data de 1 aprilie 2004 a sesizat instanţa de judecată, respectiv Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti cu rechizitoriul nr. 33/P/2002 din 31 martie 2004.

Aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de prim control judiciar, completarea urmăririi penale s-a făcut în mod corect de către P.N.A. – S.M.T.A., avându-se în vedere calitatea inculpaţilor şi infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, inculpaţii exercitau o funcţie publică şi au fost cercetaţi, fiind ulterior trimişi în judecată şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., care este infracţiune de corupţie potrivit art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În aceste condiţii, competenţa de a efectua urmărirea penală revenea P.N.A. ( în prezent D.N.A.), potrivit art. 3 din OUG nr. 43/2002.

În cuprinsul aceleiaşi ordonanţe se specifică în art. 32 că pentru cauzele prevăzute în Legea nr. 78/2000 aflate în curs de urmărire penală, la data de 1 septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii P.N.A., iar actele şi lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002, rămân valabile.

Având în vedere că urmărirea penală s-a efectuat de către organul competent potrivit legii nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen.

De asemenea, nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., aşa cum susţine recurentul M.V., instanţa fiind legal sesizată.

Pe de altă parte este de observat că potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Inculpaţii nu au invocat înainte de terminarea cercetării judecătoreşti faptul că în cauza supusă judecăţii s-ar fi efectuat urmărirea penală de către un alt organ decât cel competent, ci abia ulterior în motivele de apel.

Or, chiar în ipoteza în care susţinerea inculpaţilor ar fi reală, cauza nu se restituie când constatarea are loc după începerea dezbaterilor.

3. Inculpatul B.C. a mai susţinut că cercetarea judecătorească efectuată până la pronunţarea sentinţei penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă, completul de judecată fiind compus din doi judecători, invocând în acest sens cazul de casare prevăzut de art. 3853 pct. 3 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate.

În speţă, nu suntem în prezenţa niciuneia dintre ipotezele menţionate.

În momentul sesizării instanţei completul de judecată a fost într-adevăr compus din doi judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se constituie complete specializate formate din doi judecători .

Ulterior, dispoziţiile legale invocate au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, lege prin care s-a modificat şi art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară potrivit căruia „ cauzele date potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel, se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale".

Din examinarea dosarului se constată însă că prezenta cauză a fost soluţionată în fond de un complet format dintr-un singur judecător.

4. Recurenţii inculpaţi au criticat hotărârile pronunţate şi pentru faptul că acestea nu sunt motivate, solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Nici această critică nu este fondată, Înalta Curte constatând că hotărârile recurate au fost motivate corespunzător în fapt şi în drept, în conformitate cu cerinţele art. 356 C. proc. pen.

Astfel, au fost analizate probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, concluzionându-se că inculpaţii se fac vinovaţi pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, precum şi apărările făcute de aceştia pe parcursul procesului penal.

De asemenea, după expunerea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a acestora, s-au arătat criteriile avute în vedere la individualizarea pedepselor precum şi temeiurile de drept care au justificat soluţiile date în cauză.

La rândul său, instanţa de apel a analizat toate motivele de apel formulate de către inculpaţi argumentând corespunzător soluţia de respingere a apelurilor, astfel că dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., nu sunt incidente.

5. Critica formulată de inculpaţii B.C. şi M.V. privind netemeinicia hotărârii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită este nefondată, cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nefiind incident în speţă.

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială, să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

În speţă, nu suntem în prezenţa unei grave erori de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenţii inculpaţi se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Inculpatul B.C. , în perioada 11 – 28 octombrie 1996, îndeplinea funcţia de comandant de pluton la U.M. 02180 – Bucureşti, atribuţiile acestuia fiind prevăzute de art. 118 din Regulamentul de Gardă nr. 1.

Prin nota telefonică nr. 402 din 21 octombrie 1996, inspector şef al I.G.S.M.G., general de divizie B.R. a ordonat ca o subunitate din cadrul U.M. 02180 – Bucureşti – Poliţia Militară să asigure paza obiectivului special de la sediul D.M., unde îşi desfăşura activitatea comisia pentru elaborarea subiectelor pentru examenul de rezidenţiat.

Inculpatul B.C. era unul dintre şefii de obiectiv, cunoscând atribuţiile ce-i reveneau în asigurarea pazei obiectivului special, printre care şi interzicerea în incintă a accesului oricăror persoane, cu excepţia membrilor comisiei.

Cu toate acestea, inculpatul, în perioada 21 octombrie, 27 octombrie 1996, în calitate de comandant de obiectiv a pretins şi a primit de la coinculpatul M.V. suma de 100 RON pentru a-i permite acestuia să intre în camera de lucru a comisiei pentru concursul de rezidenţiat, de unde a sustras un caiet cu întrebările-test ce urmau a fi date la examen.

Inculpatul B.C., în calitate de şef de obiectiv, a avut asupra sa cheile de la sale unde-şi desfăşura activitatea comisia de elaborare a subiectelor pentru rezidenţiat, având obligaţia de a închide sala atunci când membrii comisiei erau la masă sau dormeau.

Martora E.A., unul dintre responsabilii comisiei pentru rezidenţiat declară că au fost înmânate inculpatului B.C. cheile de la sală, declaraţiile acesteia coroborându-se cu declaraţiile martorilor M.D., S.E.G. M.F., C.R.

Inculpatul B.C. recunoaşte la urmărirea penală că i-a permis inculpatului M.V. să intre în sala de lucru a comisiei de examen, în acel moment cheile fiind în cuierul de pe hol, inculpatul M.V. sustrăgând un caiet cu întrebări pentru examen.

Aceeaşi poziţie şi-a menţinut-o inculpatul şi cu ocazia confruntării cu inculpatul M.V. în prezenţa apărătorilor aleşi.

Semnificative sub aspectul stabilirii vinovăţiei inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi complicitate la sustragerea sau distrugerea de înscrisuri sunt şi declaraţiile date în prima fază a procesului penal de către coinculpatul M.V.

Astfel, acesta a arătat că i-a dat inculpatului B.C. suma de 100 RON, la data de 26 octombrie 1996, în schimbul caietului cu întrebări pentru examen, iar ulterior, după descoperirea fraudării examenului, inculpatul B.C. i-a restituit 50 RON, avertizându-l să fie atent la ceea ce spune, că altfel „o să aibă probleme".

Declaraţiile inculpatului M.V. se coroborează cu declaraţiile coinculpaţilor C.D.F., A.G. şi V.I.G., aceştia relatând că inculpatul M.V. a solicitat şi a primit bani pentru a-i fi daţi inculpatului B.C., care l-a ajutat să procure subiectele, în sensul că i-a permis accesul în camera de lucru a comisiei de examinare.

Cu privire la acest aspect, inculpatul V.I.G. declară „întrebându-l pe M.V. cum a făcut rost de subiecte şi cui le-a dat, acesta mi-a spus că a rugat pe un căpitan de la Poliţia Militară, care era şef de pază al comisiei şi avea cheile de la camera unde se lucrau subiectele să intre împreună cu el în camera respectivă şi să ia subiectele, spunându-i că îi trebuie pentru a i le da şefului lui, generalul C."

Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul V.I.G. a arătat că îşi menţine toate declaraţiile date la urmărirea penală, inclusiv cele date cu prilejul confruntării cu inculpatul M.V.

De remarcat este şi faptul că la data de 24 octombrie 1996, pentru a-i permite accesul în sala de lucru a comisiei inculpatului M.V., inculpatul B.C. a făcut schimb de tură cu fratele său geamăn, B.F.

Atât inculpatul B.C. cât şi inculpatul M.V. au revenit asupra declaraţiilor date iniţial prin care recunoşteau faptele, inculpatul B.F. motivându-şi această revenire prin presiunile făcute asupra sa de către organele de urmărire penală, iar inculpatul M.V. precizează că declaraţiile date în absenţa avocatului ales U.D.V. au fost urmare a ameninţărilor şi bătăilor la care a fost supus.

Instanţele de fond şi de apel au apreciat în mod corect că aceste reveniri sunt nejustificate, declaraţiile date iniţial de inculpaţi coroborându-se cu celelalte probe administrate şi din care rezultă indubitabil vinovăţia acestora în comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Din examinarea dosarului de urmărire penală, rezultă că declaraţiile prin care recurenţii inculpaţi au recunoscut faptele au fost date în prezenţa unor apărători, inculpaţii arătând că sunt de acord să fie asistaţi de către aceştia.

De asemenea, cu ocazia confruntării din 27 noiembrie 1997, când inculpaţii şi-au menţinut aceeaşi poziţie, aceştia au fost asistaţi de apărători aleşi.

Critica formulată de inculpatul M.V. privind netemeinicia hotărârii de condamnare este neîntemeiată, din probele administrate rezultând că acesta, în perioada 21 octombrie – 27 octombrie 1996, contrar atribuţiilor de serviciu a pătruns în camera de lucru a comisiei pentru examenul de rezidenţiat, de unde a sustras un caiet cu întrebările pentru concurs, pretinzând pentru acesta suma de 7000 dolari S.U.A., din care a primit 2000 dolari S.U.A. şi 200 RON.

În acea perioadă inculpatul M.V. a îndeplinit funcţia de comandant al plutonului de pază, transport şi deservire, în cadrul U.M. 02122 Bucureşti, atribuţiile de serviciu ale acestuia fiind menţionate în Regulamentul de Gardă nr. 1, art. 118.

În ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu ale inculpatului în legătură cu lucrările comisiei de rezidenţiat, acestea au fost trasate prin ordin verbal, personal de către comandantul Marii Unităţi din care făcea parte U.M. 02122 Bucureşti, general de brigadă C.P.

Astfel, inculpatul M.V. avea ca sarcină să se ocupe de aprovizionarea membrilor comisiei cu produse alimentare şi ziare, la cererea şi pe cheltuiala acestora.

Generalul de brigadă C.P., prin ordin verbal, în prezenţa lt. col. B.N, locţiitor al comandantului Direcţiei Medicale a M.A.P.N. a Comandamentului U.M. 02180 – Bucureşti şi a dr. S.E.G, – şef al comisiei de multiplicare a caietelor de rezidenţiat, i-a interzis inculpatului să intre în incinta obiectivului păzit de Poliţia Militară.

Totodată, militarilor ce aveau ca sarcină paza obiectivului special li s-a adus la cunoştinţă că inculpatului M.V. nu îi este permis accesul în obiectiv sau contactul direct cu membrii comisiei.

Audiat în calitate de martor, gen. brigadă C.P. a confirmat ordinul dat inculpatului M.V. de a nu pătrunde în incinta obiectivului, declaraţia acestuia coroborându-se cu declaraţiile martorilor B.N., A.P. şi S.E.G.

Declaraţiile iniţiale ale inculpatului M.V. prin care a recunoscut comiterea faptelor se coroborează cu declaraţiile coinculpaţilor A.G., C.D.F., V.I.G., precum şi cu declaraţia dată în prima fază a procesului penal de inculpatul B.C.

Astfel, inculpatul A.G. a arătat că, în prezenţa sa, inculpatul M.V. i-a înmânat coinculpatului C.D.F. caietul cu întrebări-test şi i-a solicitat 1000 dolari S.U.A. şi 200 RON pentru acest serviciu, bani pe care acesta i-a dat în aceeaşi zi.

În acelaşi sens, sunt şi declaraţiile inculpatului C.D.F., acesta relatând că, în noaptea de 25 octombrie 1996, când s-a întâlnit cu M.V. pe Calea 13 Septembrie, în zona Sebastian şi i-a remis caietul cu întrebările de examen, mai exact un set de foi volante tipărite, i-a dat acestuia 1000 dolari S.U.A. şi 200 RON.

De asemenea, inculpatul V.I.G. relatează despre înţelegerea avută de inculpatul C.D.F. cu inculpatul M.V. pentru ca acesta să-i procure subiectele de examen, iar martorul M.R.C. confirmă împrejurarea că i-a dat inculpatului C suma de 1000 dolari S.U.A. şi 200 RON în noaptea de 25 octombrie 1996.

Cu ocazia percheziţiei efectuate, la data de 15 noiembrie 1996, la biroul inculpatului M.V. s-a găsit suma de 400 RON cuprinsă în 4 pachete de câte 100 RON, având banderola B.N.R., inculpatul declarând cu acea ocazie că banii provin de la numitul M.G. la nunta căruia a fost în calitate de naş, la data de 27 octombrie 1996, susţineri ce au fost infirmate de către M.G.

Ulterior, inculpatul a arătat că banii i-a primit de la martorul D.C. şi D.I, cărora le-a dat la schimb suma de 1000 dolari S.U.A. la 12 noiembrie 1996, dolari S.U.A. pe care i-a împrumutat de la maiorul S.M., respectiv 600 dolari S.U.A., iar restul de 400 fiind obţinuţi din schimburi valutare în Complexul de cămine G.

Martorul S.M. nu a confirmat însă susţinerile inculpatului în legătură cu cei 600 dolari S.U.A.

În raport cu cele expuse, Înalta Curte reţine că, prin probele administrate, prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 C. proc. pen., a fost înlăturată, astfel că hotărârile atacate sunt temeinice sub aspectul condamnării inculpaţilor pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., aceştia săvârşind şi infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen., şi, respectiv, complicitate la această infracţiune (pentru inculpatul B.C.), însă răspunderea penală pentru aceasta s-a prescris, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să le respingă şi să îi oblige pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 6 din 29 martie 2007 a Curţii Militare de Apel.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1341/2008. Penal. Luare de mită (art. 254...  ICCJ. Decizia nr. 1425/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 140/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs