ICCJ. Decizia nr. 1326/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr.1326/2008
Dosar nr. 1359/64/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 29 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ţ.N. împotriva rezoluţiei nr. 329/P/2007 din 7 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (menţinută prin rezoluţia nr. 585/ll/2/007 din 2 octombrie 2007 a procurorului general al aceluiaşi parchet), pe care a menţinut-o.
A obligat petentul le plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, petentul a formulat iniţial plângere penală împotriva judecătorilor V.A., B.A. şi l.M. toţi de la Judecătoria Braşov, pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 246, 247, 2481 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Petentul a susţinut că este reclamant în dosarul nr. 4545/197/2006, iar judecătorul cauzei B.A. prin modul în care conduce şedinţa de judecată şi dispune cu privire la probe îi încalcă drepturile.
Cu privire la V.A. şi l.M., petentul a arătat că aceştia i-au restituit cererea de chemare în judecată formulată de el, în vederea timbrării, deşi acţiunea era scutită de plata acestor taxe.
Prin rezoluţia nr. 329/P/2007 din 7 septembrie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.A., M.C.M., l.M. şi V.A. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 2481 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru a da această soluţie procurorul a reţinut, în esenţă, că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către judecătorii B.A. şi M.C.M., iar în ceea ce priveşte pe judecătorii l.M. şi V.A. faptele reclamate nu au fost comise de către aceştia.
Plângerea formulată de petent conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 585/II/2/2007 din 2 octombrie 2007 a procurorului general al aceluiaşi parchet.
Instanţa de fond sesizată cu plângerea petentului în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a fost apreciată ca nefondată, întrucât în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în lipsa oricărui indiciu că judecătorii reclamaţi ar fi comis faptele imputate de petent.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul Ţ.N.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar, petentul susţine că sentinţa recurată este vădit nelegală şi netemeinică, fiind un exces de putere al unui magistrat care a încălcat legea prin neîndeplinirea procedurii de citare, astfel că nu a avut posibilitatea să depună concluzii.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa recurată în raport de critica formulată de recurentul petent şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de recurs retine că la termenul din data de 29 octombrie 2007 când s-a soluţionat plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 7 septembrie 2007, în dosarul nr. 329/P/2007, petentul nu a fost prezent, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită la adresa indicată de acesta în Azuga Str. Valea Azugii, judeţul Prahova, prin afişare.
Faţă de această situaţie şi de dispoziţiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen., în mod corect prima instanţă a apreciat că procedura de citare cu petentul a fost îndeplinită şi a procedat la soluţionarea cauzei, astfel că, susţinerea recurentului cum că nu a fost legal citat este nefondată urmând să fie înlăturată.
Instanţa de recurs reţine că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală şi sub aspectul soluţionării fondului cauzei.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat nici un indiciu, cu atât mai puţin nicio probă, din care să rezulte că intimaţii ar fi comis vreo infracţiune în legătură cu soluţionarea dosarului nr. 4545/197/2006.
Pronunţarea unei sentinţe care nemulţumeşte părţile nu este prin ea însăşi o infracţiune, iar legalitatea ei nu poate fi verificată decât, în calea de atac prevăzută de lege, în cadrul controlului judiciar efectuat de instanţa superioară.
Petiţionarul avea posibilitatea să declare apel şi recurs împotriva sentinţei care l-a nemulţumit.
Astfel, cum în cauza de faţă, verificarea legalităţii sentinţei pronunţată în dosarul nr. 4545/197/2006 de intimaţi nu se poate face întrucât, s-ar încălca principiul independenţei judecătorului, şi cum, nu există nici un indiciu că intimaţii ar fi săvârşit vreo infracţiune în legătură cu înregistrarea acţiunii formulată de petent în calitate de reclamant, sau cu, soluţionarea acestui dosar, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, pentru că faptele reclamate nu există (în ceea ce o priveşte pe A.B. şi M.C.M.) şi că faptele nu au fost comise de către intimaţi (în ceea cei priveşte pe intimaţii A.V. şi M.l.) este legală, aşa cum a constatat şi prima instanţă.
Nefiind nici un temei de casare a sentinţei recurate, Înalta Curte constată că recursul petiţionarului Ţ.N. este nefondat, urmând să fie respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ţ.N. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 29 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionarla plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1322/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1361/2008. Penal → |
|---|
