ICCJ. Decizia nr. 1361/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1361/2008
Dosar nr. 3328/40/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 394 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Botoşani a fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 raportată la art. 175 C. pen.
A fost făcută aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 21 mai 2007 inculpatul şi-a sărbătorit ziua numelui, ocazie cu care a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice. Consumul de alcool a continuat şi a două zi, pe 22 mai 2007. În această zi, în jurul orelor 20,30, fără a fi provocat de soţia sa inculpatul a început să se certe cu aceasta, iar la un moment dat a luat un cuţit şi a început să o lovească pe aceasta.
Victima a încercat să se apere de agresiune cu braţele şi a reuşit să fugă în curtea locuinţei, loc în care a căzut, vecinii fiind alertaţi de strigătele acesteia. După acordarea primului ajutor victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Botoşani şi ulterior la Spitalul Sf. Spiridon Iaşi, unde a decedat la 25 mai 2007.
Situaţia de fapt reţinută a fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile de recunoaştere a inculpatului, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind sincer în raport cu învinuirile aduse.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel inculpatul A.C., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate în sarcina sa, solicitând reducerea cuantumului acestei pedepse.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 14 din 13 februarie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul A.C., a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 20 de ani închisoare la 15 ani închisoare. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat
Instanţa de apel, pronunţând Decizia sus-menţionată, a apreciat că pedeapsa de 20 de ani închisoare nu este corect individualizată, fiind prea mare în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei şi de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată şi a avut o poziţie procesuală corectă recunoscând săvârşirea faptei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.C., care a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Concluziile apărătorului inculpatului în susţinerea recursului declarat de inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele care urmează.
Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care se circumscriu prevederilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată faptul că instanţele de judecată au reţinut o corectă situaţie de fapt precum şi vinovăţia inculpatului, în raport de infracţiunea săvârşită, confirmată de probele administrate în cauză.
Înalta Curte apreciază că, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, în cauză a fost făcută o corectă individualizare.
Astfel, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că, instanţele de judecată au aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere elementele ce circumstanţiază favorabil persoana inculpatului respectiv, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră, constând în recunoaşterea săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa, aşa încât, nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine că recursul declarat de inculpatul A.C. este admisibil însă sub un alt aspect, respectiv acela al greşitei obligări a inculpatului, de către instanţa de control judiciar, la plata cheltuielilor judiciare, în condiţiile în care apelul declarat de acesta a fost admis. Astfel, din cuprinsul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., rezultă :„În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea. In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Prin urmare, în mod greşit a procedat instanţa de control judiciar dispunând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare şi numai sub acest aspect recursul declarat de inculpat va fi admis, dispunându-se ca suma de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel şi în recurs să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat A.C. împotriva deciziei penale nr. 14 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată, numai cu privire la greşita obligare a inculpatului la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în apel, dispoziţie pe care o înlătură.
Dispune ca sumele de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare la instanţa de apel şi la instanţa de recurs pentru apărarea din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iunie 2007 la 11 aprilie 2008.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1363/2008. Penal → |
|---|
