ICCJ. Decizia nr. 1444/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1444/2008
Dosar nr. 5694/36/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 9/ P din 21 ianuarie 2008, în baza art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.I. la 3 ani închisoare.
În baza art. 79 alin. (1) şi art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepse de câte un an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 22 iulie 2006 până la 21 august 2006.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri după cum urmează:
- 25.000 RON daune materiale şi 10.000 RON daune materiale părţii civile S.Ş.;
- câte 4.000 RON daune morale pentru părţile civile S.N.Ş., S.N., S.A., S.V. şi S.L.
L-a obligat pe inculpat să plătească 3500 lei cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată S.Ş. şi la 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.I. în luna iulie 2006 îşi desfăşura activitatea la B.P.R. din cadrul Poliţiei Municipiului Constanţa, având gradul de comisar de poliţie în cadrul structurilor de poliţie judiciară.
În ziua de 21 iulie 2006, inculpatul P.I. după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, pe B-dul I.C. Brătianu din municipiul Constanţa în zona Cimitirului P., pe sensul de mers dinspre B-dul Aurel Vlaicu către localitatea Valu lui Traian, judeţul Constanţa.
În jurul orelor 19,30, în timp ce rula pe banda a doua, având o viteză de deplasare de circa 39 - 40 km/h, a ajuns în zona Cimitirului P. În acelaşi sens, dar pe banda întâi, circula şi un autoturism Dacia 1300, în care se aflau martorii I.J. şi N.N., precum şi o dubiţă de culoare albă ce nu a putut fi identificată.
În acel loc erau amplasate indicatoare de avertizare „trecere de pietoni", corect marcat şi vizibil, lat de 4 m şi aflat la o distanţă de 47,50 m de trecerea de pietoni marcată în mod corespunzător şi vizibilă. În aceeaşi zonă, pe sensul de mers spre Valu lui Traian la circa 14 m de trecerea de pietoni, se mai afla un indicator ce indica o staţie de autobuz.
Conducătorii dubiţei Dacia, observând că pe trecerea de pietoni, victima S.M. în vârstă de 58 ani, s-a angajat în traversarea bulevardului, regulamentar, au oprit şi au acordat prioritate de trecere, astfel autoturismul Dacia a oprit în spatele dubiţei de culoare albă, având luminile de la stopul de semnalizare spate aprinse, împrejurare care atenţiona conducătorii auto aflaţi în trafic, faptul că, se oprise pentru a acorda prioritate de trecere victimei.
Inculpatul P.I., ignorând aceste indicatoare, nu a acordat prioritate de trecere victimei care traversa B-dul I.C. Brătianu pe trecerea de pietoni, lovind-o cu partea lateral-dreaptă, victima fiind proiectată pe carosabil la circa 0,5 – 1 m de trecerea de pietoni. Inculpatul deşi a observat că a accidentat un pieton, nu a oprit, ci a continuat deplasarea.
Audiat, a declarat că nu a oprit la locul accidentului, întrucât i-a fost frică de persoanele care se adunaseră în acel loc, dar cu toate acestea nu a oprit nici la sediul Poliţiei – Secţia 4 Constanţa şi Unitatea de Jandarmi care se aflau în apropiere de existenţa cărora avea cunoştinţă, având în vedere calitatea sa de ofiţer de poliţie. Mai mult, când a ajuns în localitatea Valu lui Traian nu s-a predat la postul de poliţie, fiind depistat pe o stradă laterală din localitate. Cu ocazia depistării, inculpatul a recunoscut că a accidentat o persoană în municipiul Constanţa. După efectuarea testului alcootest cu aparatul Drage, s-a constatat că în aerul expirat de acesta, se afla un volum de 1,11 mg/l alcool pur. Totodată, s-a mai constatat că autoturismul inculpatului avea parbrizul spart în colţul dreapta sus, plafon, aripa dreaptă faţă avariată, oglinda retrovizoare dreapta smulsă, semnalizatorul dreapta faţă spart.
Inculpatul a fost condus la Spitalul clinic judeţean de urgenţă Constanţa unde, între orele 20,55 şi orele 22,00 i-au fost recoltate două probe de sânge, ocazie cu care s-a stabilit că inculpatul la orele 20,55 avea o alcoolemie în sânge de 2,40 gr %o.
Imediat după accident, în jurul orei 20,00, victima a fost internată la Spitalul clinic judeţean de urgenţă Constanţa, unde la orele 21,15, a decedat, moartea acesteia fiind violentă, datorându-se leziunilor traumatice produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi fiind în legătură de cauzalitate directă cu vătămările suferite în accident.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost reţinute pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa şi planşele fotografice, procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de recoltare a probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1269 - 1279 din 22 iulie 2006, raportul de expertiză tehnică auto, raportul de constatare medico-legală privind cauza morţii cu nr. 420/2 din 25 iulie 2006 al S.M.L. Judeţean Constanţa, declaraţiile părţii vătămate şi martorilor N.N., I.J., I.B., F.C., G.L., G.N., B.E., M.C. şi D.F.A., coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut faptele imputate.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi ţinând seama de gravitatea faptelor cât şi de atitudinea inculpatului după producerea accidentului, încercând să se sustragă urmăririi penale s-a apreciat ă scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea într-un loc de deţinere.
În acelaşi timp, ţinând seama de conduita bună anterior săvârşirii faptelor cât şi de atitudinea procesuală sinceră, instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante şi a redus pedepsele sub minimul special.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul şi părţile civile S.Ş., S.N.Ş., S.A. (P.), S.N. (T.), S.V. şi S.L. (B.).
În recursul scris, părţile civile au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că:
- pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată, prima instanţă a reţinut nejustificat circumstanţele atenuante, deşi inculpatul a fugit de la locul accidentului, încercând să se sustragă de la urmărire. A solicitat majorarea pedepsei care este prea blândă;
- inculpatul trebuia obligat la plata despăgubirilor materiale şi morale în cuantumul solicitat şi nu aşa cum a hotărât prima instanţă;
- instanţa a omis să menţină măsura sechestrului asigurator.
Inculpatul a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. A invocat Decizia penală nr. 3169 din 20 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi a cerut casarea sentinţei şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. A mai cerut ca ţinând seama de această nouă încadrare juridică, instanţa de recurs să facă o nouă individualizare şi să-i aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiţionat ori sub supraveghere în condiţiile art. 81 şi urm. sau 861 şi urm. C. pen.
Recursul declarat de părţile civile este fondat numai în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa fondului a reţinut şi motivat că până la citirea actului de sesizare a instanţei, partea vătămată S.Ş. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.00 RON despăgubiri materiale, cheltuieli de înmormântare şi pomeniri şi 250.000 RON daune morale pentru el cât şi pentru copii săi şi ai victimei: părţile civile S.N.Ş., S.N., S.A., S.V. şi S.L.
În cursul judecăţii, copii victimei au precizat că solicită obligarea inculpatului doar la daune morale.
Aşa fiind, având în vedere, înscrisurile depuse şi declaraţiile martorilor B.M. şi M.C.A. s-a reţinut că S.Ş. a cheltuit pentru înmormântare şi pomeniri ulterioare suma de 25.000 RON, o sumă importantă şi care depăşeşte cu mult cheltuielile care se fac de regulă, în astfel de situaţii.
Referitor la daunele morale, Înalta Curte constată că prima instanţă l-a obligat pe inculpat la plata unor sume cu titlu de despăgubiri morale care corespund cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri. Prejudiciul moral este dauna care atinge interesele nepatrimoniale şi neeconomice ale persoanei, lezând ceea ce numim drepturile personalităţii. Prin urmare, prejudiciul nepatrimonial sau moral constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut neeconomic care definesc personalitatea umană şi că deşi acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naştere totuşi, dreptului şi obligaţiei de reparare.
Plata în bani a prejudiciilor neeconomice este justificată prin scopul însuşi al acestui gen de îndemnizaţie, care nu poate repara iremediabilul, ci doar să ofere o îndemnizaţie satisfăcătoare a victimei.
Prin natura sa, care presupune acordarea unei compensaţii pentru prejudiciu intim asupra personalităţii, pretenţia de plată pentru o asemenea despăgubire a fost considerată ca strict personală, ea neputând fi pretinsă decât de victimă. Cu toate acestea, în situaţii speciale cum este şi cea din speţă, în practica instanţelor s-a statuat că în caz de deces moştenitorii au dreptul la o despăgubire de ordin moral când victima a decedat într-un accident de circulaţie sau ca urmare a unei infracţiuni contra vieţii, nu a fost în măsură să beneficieze de dreptul său.
Având în vedere că S.Ş. a fost soţul victimei S.M. în vârstă de 58 de ani, iar celelalte părţi civile sunt copiii majori ai victimei, instanţa a stabilit diferenţiat sumele de bani cu titlu de reparaţie morală la 10.000 RON pentru soţ şi câte 4.000 RON pentru copii. Cum rolul acestor despăgubiri, dificil de stabilit, este de a repara în speţă o suferinţă psihică, ele nu trebuie să constituie nici „amenzi excesive" pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victime, sumele de bani acordate trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.
Aşa fiind, se constată că în mod temeinic prima instanţă a stabilit diferenţiat sumele de bani pe care inculpatul urmează să le plătească drept despăgubiri de ordin moral.
Critica privind omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului, luat prin încheierea din 7 noiembrie 2007 este fondată.
Reţinând vinovăţia inculpatului şi pronunţând condamnarea lui, instanţa a admis acţiunea civilă şi l-a obligat la plata unor despăgubiri, daune materiale şi morale.
Având în vedere că în temeiul art. 163 şi urm. C. proc. pen., s-a instituit sechestru asupra imobilului inculpatului, instanţa era obligată ca potrivit art. 346 raportat la art. 353 C. proc. pen., să menţină sechestrul asigurator. Omiţând să se pronunţe cu privire la o măsură dispusă în cursul judecăţii a pronunţat o hotărâre nelegală.
Recursul inculpatului este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa a stabilit o situaţie de fapt corectă şi în raport de aceasta a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpat.
Astfel, a reţinut în primul rând că, inculpatul a condus autoturismul având o alcoolemie de 2,40 gr %o în momentul accidentării mortale a numitei S.M. Rezultă din cele de mai sus că infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., s-a consumat în momentul accidentului.
Din probele administrate rezultă că inculpatul a părăsit locul accidentului şi a făcut acest lucru conducând autoturismul cu o alcoolemie ce depăşeşte limita legală.
Aşa fiind, activitatea sa ulterioară accidentării victimei nu poate fi absorbită ca circumstanţă agravantă în cuantumul infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., este vorba de conducerea autoturismului.
De altfel, inculpatul audiat în instanţă ca şi la cuvântul cu ocazia dezbaterilor în fond a recunoscut săvârşirea infracţiunilor aşa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei.
Pedeapsa aplicată, având în vedere funcţia inculpatului (ofiţer de poliţie), modul de a proceda după săvârşirea infracţiunii cum şi urmările faptei au fost avute în vedere de prima instanţă care, ţinând seama şi de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a aplicat o pedeapsă just individualizată atât în ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
Recursul părţii civile urmează a fi admis conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., sentinţa casată parţial cu privire la omisiunea menţinerii sechestrului asigurator, iar recursul inculpatului urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile civile S.Ş., S.N.Ş., S.A. (P.), S.N. (T.), S.V. şi S.L. (B.) împotriva sentinţei penale nr. 9 P din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează în parte sentinţa penală recurată şi rejudecând menţine sechestrul asigurator instituit asupra apartamentului inculpatului P.I. situat în Năvodari, judeţul Constanţa.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către părţile civile şi a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
