ICCJ. Decizia nr. 1186/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1186/2008
Dosar nr. 1407/62/2006
Şedinţa publică din 31 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 245/ S din 5 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. 1407/62/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului A.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, fixând un termen de încercare de 8 ani pe durata căruia i-a stabilit următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Braşov, conform, programului stabilit de acest serviciu;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să desfăşoare activităţi de voluntariat în favoarea unui orfelinat de pe raza municipiului Braşov, stabilit de S.P. de pe lângă Tribunalul Braşov.
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite de instanţă pentru inculpat se vor comunica S.P. de pe lângă Tribunalul Braşov.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., referitor la neîndeplinirea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor stabilite de instanţă.
S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut o zi la data de 9 mai 2006.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi 999 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului A.I. la plata sumei de 4183,18 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Judeţean Braşov.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească daune morale în cuantum de 15.000 lei către partea civilă C.A.M. şi în cuantum de 15.000 lei către partea civilă B.N., sume ce vor fi actualizate conform ratei inflaţiei la data plăţii, rata stabilită de D.S.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească părţii civile B.N. suma de 3.804,8 lei, suma reprezentând daune materiale, actualizată conform ratei inflaţiei la data plăţii stabilită conform D.S. şi a respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă B.N. cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească părţii civile C.A.M. suma de 1.680 lei cu titlu de prestaţie periodică globală.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească părţilor civile C.A.M. şi B.N. suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 820 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul A.I. şi partea vătămată B.M. se cunoşteau de mai multă vreme, aflându-se în relaţii de prietenie până cu aproximativ un an înainte de momentul incidentului.
La data de 29 aprilie 2006, în jurul orelor 15,00, inculpatul însoţit de martorele M.E. şi M.S. a oprit autoturismul proprietate personală în parcarea staţiei de benzină aparţinând O.M.V., situată pe Calea Făgăraşului, la ieşirea din Braşov spre localitatea Ghimbav.
Ajungând în incinta benzinăriei aparţinând O.M.V. de pe strada Calea Făgăraşului, pe fondul unor relaţii conflictuale, a unor discuţii anterioare purtate pe un ton neprincipial, victima B.M., sesizând prezenţa inculpatului în acel loc, ajungând în dreptul său i s-a adresat spunându-i „un nenorocit ai fost şi un nenorocit vei rămâne". Inculpatul s-a întors cu corpul uşor către aceasta, răspunzându-i la rândul său prin cuvinte obscene, vădit deranjat de afirmaţiile făcute. La rândul său, deranjată de injuria adusă de inculpat, B.M. l-a prins pe acesta de braţul drept pentru a-i atrage atenţia asupra celor afirmate, adresându-i-se: „ce-ai spus mă?", moment în care inculpatul, ridicând braţele în lateral a lovit-o cu putere, dosul palmei sale drepte atingând maxilarul drept al acesteia. Datorită loviturii puternice primite, victima şi-a compresat limba între arcadele dentare suferind un şoc traumatic, care a produs dezechilibre la nivelul centrilor nervoşi centrali, culminând cu rigiditatea corpului, cu căderea sa pe carosabil.
Potrivit raportului de autopsiere moartea victimei a survenit urmare a hemoragiei meningo-cerebrale şi a contuziilor cerelero-cerebeloase, consecutive fracturii oaselor craniului.
Prima instanţă a constatat existenta legăturii de cauzalitate între acţiunea de lovire a inculpatului şi compresarea limbii victimei între arcadele dentare, între şocul traumatic produs în acest fel şi căderea victimei cu capul pe caldarâm, precum şi între lovitura suferită de victimă la cap şi decesul acesteia, produs câteva zile mai târziu la spital.
Inculpatul a urmărit doar aplicarea unei corecţii victimei, care, în opinia sa, i-a adus jigniri în public de faţă cu persoane cunoscute ambelor părţi, iar rezultatul mai grav produs, moartea victimei, i se atribuie pe baza culpei.
El a acţionat numai cu intenţia de a lovi victima sau de a-i produce numai o vătămare a integrităţii corporale nu cu intenţia de a o ucide, motiv pentru care tribunalul a apreciat că rezultatul produs nu a fost urmărit şi nici prevăzut de inculpat.
Privitor la starea de legitimă apărare invocată de către inculpat, prima instanţă a reţinut că atacul victimei nu a fost unul material, nu a avut caracter fizic, câtă vreme apucarea de braţ a inculpatului nu s-a produs în scopul lovirii acestuia, nu a provocat un pericol fizic, nu a ameninţat cu producerea unor consecinţe negative ireparabile sau greu de remediat, victima dorind doar să-l atenţioneze asupra comportamentului jignitor adoptat. Pe de altă parte, riposta inculpatului nu a fost proporţională cu agresiunea verbală a victimei încât intensitatea apărării nu poate fi echivalată cu cea a agresiunii inculpatului, neproducându-i-se o tulburare a capacităţii normale de a discerne condiţiile în care să-şi exercite apărarea.
Considerând că inculpatul este bine integrat în societate, că are o activitate socială diversă, deţinând o poziţie importantă în cadrul activităţilor comerciale din comunitatea braşoveană, tribunalul i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind-o a fi perfect adaptată cazului individual concret.
Privitor la latura civilă, ţinând cont că în calitate de victime indirecte, urmaşii victimei imediate au la dispoziţie o acţiune directă împotriva celui responsabil, ei nesolicitând reparaţia prejudiciului lui „de cujus", ci a prejudiciilor lor personale determinate de deces, prima instanţă, luând în calcul, pe de o parte dispoziţiile art. 1169 C. civ., iar pe de altă parte înscrisurile prezentate în probaţiune relative la cheltuielile de înhumare, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.804,8 lei reprezentând daune materiale, apreciind că restul pretenţiilor pecuniare până la plafonul de 5.000 lei nu sunt dovedite.
Constatând că decesul victimei directe a cauzat victimelor indirecte şi un prejudiciu moral, de afecţiune, tribunalul, date fiind suferinţele morale ale pierderii unei fiinţe dragi, a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale (15.000 lei către soţul supravieţuitor şi 15.000 lei către fiul victimei).
Părţii civile C.A.M. i s-a stabilit pensie de urmaş după decesul mamei sale, plata intervenind din luna octombrie 2006, iar diferenţa dintre cuantumul ei şi sprijinul material de care a fost privată prin lipsa susţinerii materiale din partea mamei a fost suportată de inculpat sub forma unei prestaţii periodice globale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul A.I. şi părţile civile B.N. şi C.A.M.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Inculpatul a solicitat pronunţarea unei hotărâri de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi în subsidiar redozarea pedepsei.
Părţile civile B.N. şi C.A. au solicitat înlăturarea circumstanţelor judiciare atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi obligarea acestuia la plata integrală a despăgubirilor materiale.
Prin Decizia penală nr. 4/ Ap din 15 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 1407/62/2006, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de parchet, inculpat şi partea civilă B.N., desfiinţând hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi al întinderii cuantumului despăgubirilor materiale acordate părţii civile B.N.
Rejudecând cauza în aceste limite, au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
A fost reţinută circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., menţinând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, precum şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite.
A majorat cuantumul despăgubirilor acordate părţii civile B.N. de la 3.804,8 lei la 5.000 lei şi a obligat inculpatul să-i plătească acestei părţi civile suma actualizată potrivit ratei inflaţiei la data plăţii.
A respins apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de partea civilă C.A.M.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiată critica ce priveşte circumstanţele judiciare atenuante, în sensul că în speţă, sunt incidente prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., şi nu art. 76 lit. b) cum greşit a reţinut instanţa de fond.
De asemenea, sub aspectul întinderii despăgubirilor acordate părţii civile B.N. a considerat că se impune majorarea despăgubirilor, acestea constituind un substitut pentru preţul suferinţelor morale ale pierderii unei fiinţe dragi.
Celelalte critici formulate de apelanţi au fost apreciate ca nefiind întemeiate.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, părţile civile B.N. şi C.A.M. şi inculpatul A.I.
Inculpatul recurent a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi pe fond, achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. pen., sau reţinerea ca temei al achitării, a prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.
De asemenea, a criticat modul de soluţionare a laturii civile considerând prea mare cuantumul despăgubirilor.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Recurentele părţi civile au criticat hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, constând în aceea că inculpatul A.I., în data de 29 aprilie 2006, aflându-se pe terasa staţiei O.M.V., a lovit victima B.M. cu dosul palmei drepte în zona submandibulară stângă. Datorită loviturii, victima şi-a pierdut cunoştinţa, izbindu-se violent cu capul de carosabil, fracturându-şi oasele craniului.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este corectă, iar vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza unui material probator interpretat corect de către ambele instanţe.
Primul motiv de recurs invocat de inculpat, în sensul săvârşirii faptei în condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. pen., nu este fondat.
Potrivit textului, este în stare de legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Pentru a fi incident acest text de lege, trebuie îndeplinite prioritar, condiţiile privitoare la starea de deplină apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen. şi anume:
a) să existe un atac material, direct, imediat şi injust.
b) atacul să fie îndreptat împotriva contra unei persoane sau contra drepturilor acestuia, ori împotriva unui interes obştesc.
c) atacul să creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat sau pentru drepturile acestuia, şi pentru un interes obştesc.
d) săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea atacului.
e) apărarea să fie proporţională cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Primele patru condiţii sunt comune legitimei apărări şi stării de legitimă apărare, iar cea de a cincea este o condiţie numai a legitimei apărări, nu şi a stării de legitimă apărare, aceasta stare reţinându-se anterior acţiunii de apărare.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. şi nici cele prevăzute d ar.44 alin. (3) C. pen.
Victima nu a avut un comportament de natură a justifica reacţia violentă a inculpatului care a lovit-o în zona feţei, lovitura determinând căderea acesteia şi ulterior decesul.
Prinderea inculpatului de braţ nu reprezintă, în sensul legii penale un atac material, direct, imediat, injust de natură să pune în pericol persoana inculpatului.
Apărarea acestuia a depăşit limitele proporţionalităţii agresiunii provenită de la victimă, ceea ce exclude reţinerea stării de legitimă apărare.
Nefondat este şi cel de al doilea motiv de recurs ce vizează achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Fapta săvârşită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituind infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Nici criticile recurentului inculpat şi nici ale părţilor civile privind individualizarea judiciară a pedepsei nu sunt întemeiate.
Instanţele au respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a satisface scopul cerut de prevederile art. 52 C. pen.
Este justificată reţinerea circumstanţei judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă nu se impune schimbarea modalităţii de executare în raport de gradul de pericol social concret al faptei şi făptuitorului.
În fine, latura civilă a cauzei a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, nefiind necesară reformarea hotărârilor atacate nici sub acest aspect.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.N. şi C.A.M. şi de inculpatul A.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.N. şi C.A.M. şi de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1444/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1186/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
