ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1648/2008
Dosar nr. 34258/3/2006
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 625 din 3 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În temeiul art. 359 alin. (1) teza finală C. proc. pen., combinat cu art. 863 C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, odată la 2 luni la S.P. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului stabilit de această instituţie;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în prezenta cauză de la 21 septembrie 2006 la 14 octombrie 2006.
- D.V. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 8000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În cursul lunii septembrie 2006, cu ajutorul inculpatului D.V., inculpata C.L. a pretins suma de 50.000 euro cetăţeanului italian C.F.T., administratorul societăţii comerciale F.S.E. SRL, pretinzând că are influenţă asupra ministrului mediului şi a comisarului general al Gărzii Naţionale de Mediu pentru a-i facilita sus-numitului obţinerea autorizaţiilor necesare funcţionării incineratoarelor de deşeuri.
Inculpata a primit efectiv, în scopul arătat mai sus, suma de 25.000 euro de la cumpărătorul de influenţă, la data de 20 septembrie 2006, când organele de urmărire penală au surprins în flagrant operaţiunea desfăşurată între părţi.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, denunţurile şi declaraţiile martorei V.M. şi declaraţiile martorului C.F.T., declaraţiile inculpaţilor C.L. şi D.V. date în cursul urmăririi penale şi parţial cele date în cursul cercetării judecătoreşti, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşele cu fotografii judiciare realizate cu acest prilej, declaraţiile martorilor I.S. şi B.S., audiaţi în cursul urmăririi penale, procesele-verbale şi notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul D.V. şi martora V.M., purtate în perioada 15 septembrie 2006 – 20 septembrie 2006, interceptate şi înregistrate cu autorizarea instanţei competente, procesele-verbale şi notele de redare a convorbirilor ambientale dintre inculpaţii C.L. şi D.V. şi martorii V.M. şi C.F.T., ce au avut loc în datele de 19 septembrie 2006 şi, respectiv, 20 septembrie 2006, interceptate şi înregistrate pe bază de autorizaţie, listingurile convorbirilor telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate în perioada de referinţă de către inculpaţii C.L. şi D.V., precum şi de către martora denunţătoare V.M., adresa G.N.M. nr. 4694 din 25 septembrie 2006 şi adresa Ministerului Mediului nr. 26376/IA/2006.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpaţii C.L. şi D.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a susţinut că individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut în mod greşit, atât cu privire la cuantumul, cât şi cu privire la modalitatea de executare a acestora.
Totodată, s-a învederat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la suma de 25.000 euro ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.
Printr-un prim motiv de apel, inculpata C.L. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., susţinând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Al doilea motiv de apel a vizat reducerea cuantumului pedepsei în condiţiile aplicării prevederilor art. 73 – art. 74 C. pen., cât şi a art. 81 sau 861 C. pen.
Inculpatul D.V. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 332 din 16 octombrie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi a dispus restituirea către această instituţie a sumei de 25.000 euro.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse, ca nefondate, iar aceştia obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect şi fundamentat prima instanţă a constatat vinovăţia inculpaţilor şi a dispus condamnarea lor pentru faptele reţinute lor în sarcină.
Totodată, a apreciat că individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi s-a făcut cu respectarea cerinţelor art. 52 şi 72 C. pen.
Instanţa de apel a găsit întemeiată critica procurorului cu privire la omisiunea pronunţării cu privire la suma de bani ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 78/2000 s-a pronunţat în sensul restituirii celor 25.000 euro D.N.A.
Prin recursul declarat împotriva acestei decizii penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. a criticat greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor C.L. şi D.V. în raport de gravitatea faptelor săvârşite, conduita procesuală a inculpaţilor, necesitatea unei riposte ferme şi eficiente prin aplicarea sancţiunii penale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul D.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în condiţiile menţinerii suspendării condiţionate a acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen.
Inculpata C.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) sau 10 lit. b1) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dispunând în mod legal şi întemeiat condamnarea acestora pentru faptele deduse judecăţii.
Interpretarea şi analizarea dovezilor existente la dosarul cauzei s-a făcut în mod judicios, probele fiind evaluate în coroborarea lor logică şi firească, iar soluţia dispusă corespunde materialului probator şi adevărului astfel stabilit în cauză.
Inculpatul D.V. a prezentat-o pe inculpata C.L. ca fiind persoana în măsură să obţină autorizaţiile de mediu necesare martorului C.F.T., datorită relaţiei de prietenie pe care le-ar avea cu înalţi funcţionari publici din minister şi Garda de Mediu, ale căror nume şi funcţii au fost precizate fără echivoc.
Totodată, inculpatul a asigurat persoanele interesate că demersurile în vederea obţinerii autorizaţiilor s-au şi făcut, insistând pentru înmânarea sumei de bani stabilite ca necesară eliberării documentelor.
La rândul său, inculpata C.L. a cerut suma de 50.000 euro, din care a primit 25.000 euro ca fiind „Fainul" ce trebuie plătit pentru obţinerea autorizaţiilor.
Inculpata a dat asigurări că astfel nu vor exista dificultăţi în eliberarea documentelor şi a oferit amănunte asupra modului în care abordează înalţii funcţionari publici de care ar fi depins operaţiunea, lăsând impresia unor relaţii apropiate cu aceştia.
Convorbirile inculpaţilor pentru pregătirea întâlnirii în timpul căreia s-au remis banii, ca şi cele purtate în timpul înmânării-primirii sumei de 25.000 euro, când inculpata a dat din nou asigurări asupra demersurilor pe care le-ar fi făcut, în sensul angajamentului asumat şi a intervenţiilor sale pe lângă înalţii funcţionari publici au fost interceptate de organele de urmărire penală şi, în coroborare cu declaraţiile martorilor C.F.T. şi V.M. fac dovada deplină a comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către aceasta, fapta săvârşită cu ajutorul nemijlocit, constant şi substanţial al inculpatului D.V.
Asupra inculpatei s-a găsit suma de bani primită, bancnotele fiind inscripţionate cu substanţă fluorescentă şi având seriile numerotate de către organele de urmărire penală.
Pe palmele inculpatei, ca şi pe agenda în care aceasta a pus plicul cu bani au fost relevate urme de praf fluorescent folosit la marcarea bancnotelor.
În consecinţă, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaţilor, săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, iar acestea întrunind elementele constitutive potrivit încadrărilor juridice stabilite.
Fapta de trafic de influenţă pentru care s-a pretins suma de 50.000 euro, primindu-se efectiv suma de 25.000 euro, folosindu-se numele şi calitatea unor înalţi funcţionari publici nu poate fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanţă şi neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Dimpotrivă, o astfel de faptă, prin modul de săvârşire şi scopul urmărit, prezintă o periculozitate socială sporită care nu poate fi neglijată de către instanţă, astfel că aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. proc. pen., în cauză nu este nici motivată, nici oportună.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte constată că instanţa a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Criteriile generale de individualizare au fost puse în evidenţă în mod întemeiat în cazul fiecărui inculpat, ajungându-se la concluzia că aceştia au posibilităţi sporite de reintegrare socială şi fără executarea pedepsei.
Curtea constată că scopul pedepsei poate fi atins în condiţiile în care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, nefiind necesară nici majorarea cuantumului, nici modificarea modului de executare.
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că nici cererea inculpatului D.V. de reducere a cuantumului pedepselor aplicate nu este fondată şi urmează să o respingă ca atare.
Pedepsele stabilite sunt necesare şi suficiente realizării coerciţiei şi prevenţiei generale şi speciale, astfel că vor fi menţinute.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi de către inculpatul D.V.
Cât priveşte recursul declarat de inculpata C.L., acesta se constată a fi tardiv şi va fi respins ca atare.
Inculpata a fost prezentă la data de 2 octombrie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu ocazia dezbaterii apelurilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, iar el curge, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţate.
Cum pronunţarea în apel a avut loc, la data de 16 octombrie 2007, iar recursul a fost declarat de inculpată la data de 5 noiembrie 2007, rezultă că acesta este tardiv, iar în cauză nu există motive pentru aplicarea instituţiei repunerii în termen, potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc. pen.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) şi b C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 332/ A din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata C.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1444/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 1699/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
