ICCJ. Decizia nr. 757/2008. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 757/2008
Dosar nr. 6331/97/2006
Şedinţa publică din 3 martie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 217 din 8 iunie 2007, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul S.O., la pedeapsa de 1.500 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de un an.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., şi art. 85 din Legea nr. 84/1998 a obligat pe inculpat solidar SC S. SRL Arad la plata sumei de 2.900 Euro sau echivalentul în lei la data executării către partea civilă N.C. reprezentată de SC A.T.T.B. precum şi la plata sumei de 2.240 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă S.A. reprezentată de aceiaşi avocaţi.
A respins restul pretenţiilor formulate de aceleaşi părţi civile, iar în baza art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 84 din Legea nr. 84/1998 a dispus confiscarea bunurilor enumerate în dovada seria B nr. 62430 din 20 ianuarie 2006 a I.P.J. Hunedoara şi distrugerea a
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că inculpatul având el firma SC S. SRL Hunedoara, a pus în vânzare carcase de telefoane mobile, având inscripţionări de mărci protejate, marca N., S.E., M., S., S. şi P., toate contrafăcute şi purtând ilegal siglele.
Inculpatul a recunoscut că a cumpărat aceste carcase din complexele comerciale E. şi D., iar apoi le-a comercializat prin firma sa.
În cauză, s-au constituit părţi civile N.C. şi S.A., cu suma de 4.500 Euro respectiv suma de 3.740 Euro, aceasta reprezentând daune morale şi materiale.
Instanţa de fond a admis în parte cererile părţilor civile, respingând cererea de acordare a daunelor morale, având în vedere natura bunurilor comercializate şi numărul relativ mic al acestora.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea întrucât faptei îi lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunii.
Curtea de apel a respins, ca nefondat, acest motiv, dar, examinând cauza din oficiu, a admis apelul inculpatului reducând cuantumul despăgubirilor civile acordate părţilor civile la câte 500 Euro sau contravaloarea în lei la data achitării prejudiciului.
Împotriva deciziei a declarat recurs N.C., prin SC A.T.T., având ca temei dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 18 C. proc. pen., considerând că, prin reducerea cuantumului despăgubirilor, s-a făcut o gravă eroare de fapt, iar Decizia nu este motivat.
Recursul este nefondată.
Motivele invocate de recurent părţii civile, vizând existenţa unei grave erori de fapt, ce a determinat reducerea cuantumului despăgubirilor civile, nu sunt aplicabile în cauză.
Art. 3859 pct. 18, prevede ca un motiv de recurs situaţie în care s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau achitări, ceea ce nu este cazul în speţă.
De asemenea, nu este fondat nici motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., întrucât instanţa de apel a motivat reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Decizia nu poate fi examinată prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., susţinută de recurent, întrucât textul invocat a fost abrogat prin Legea nr. 956/2006.
Faţă de aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC N.C. prin mandatar SC A.T.T., împotriva deciziei penale nr. 123/ A din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2008. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 870/2008. Penal → |
|---|
