ICCJ. Decizia nr. 870/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 870/2008
Dosar nr. 24107/3/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1677 din 7 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, alături de coinculpata B.A., a fost condamnat şi inculpatul N.M. zis „B.", pentru săvârşirea în participaţie de calitate de coautor a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani pedeapsa complementară.
[(Coinculpata B.A. participantă în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunii sus-enunţate a fost condamnată de aceeaşi instanţă la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani cu executarea în regim de detenţie în condiţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.)].
Conform art. 71 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă în cauză de la 31 mai 2007 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială către stat a cantităţii de 0,10 grame pulbere care conţine heroină, predată la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., a cantităţii de 3,15 grame pulbere care conţine heroină şi a 5 comprimate clorhidrat de methadonă, predate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.
A dispus restituirea către inculpata B.A. a sumei de 909 lei, consemnată la C.E.C. – Agenţia Ş.V. cu recipisa nr. 1859988/1 din 07 iunie 2007.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocaţilor din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 30 mai 2007, numitul D.M. a formulat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de numiţii „M.", „A." şi „B.", cunoscuţi ca traficanţi de heroină în Bucureşti, ultimii doi dintre aceştia fiind identificaţi în persoana inculpaţilor B.A. şi N.M.
În vederea prinderii în flagrant a celor doi inculpaţi, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Sector 4 au procedat la înscrierea sumei de 150 lei, alcătuită din 3 bancnote a câte 50 lei, activitate ce s-a desfăşurat în prezenţa martorului asistent B.L. şi a fost consemnată în procesul verbal de înseriere din data de 31 mai 2007.
În continuare, conform procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 31 mai 2007, martorul denunţător a primit de la organele de poliţie suma de 150 lei, formată din cele 3 bancnote înseriate, şi a intrat în locuinţa inculpaţilor, respectiv garsoniera din Aleea Livezilor.
Martorul denunţător D.M. a declarat că a găsit în camera garsonierei pe cei doi inculpaţi, a solicitat cumpărarea unor droguri şi i-a înmânat inculpatei B.A. o bancnotă de 50 lei, pe care aceasta a dat-o inculpatului N.M., care i-a predat o doză de heroină.
Văzând că inculpatul N.M. mai are 2 doze de heroină, martorul denunţător i-a dat acestuia, în mod direct, suma de 100 lei, iar inculpatul i-a remis acele doze, în prezenţa inculpatei B.A.
În tot acest timp, în baia locuinţei, s-a aflat martora L.M.A., nepoata inculpatului.
Martorul denunţător a părăsit locuinţa şi s-a îndreptat către locul stabilit cu organele de anchetă, cărora le-a predat cele 3 doze de heroină.
Prin procesele verbale de percheziţie corporală a martorului denunţător, întocmite înainte şi după cumpărarea heroinei, s-a constatat că nu au fost găsite asupra acestuia droguri, sume de bani sau bunuri interzise de lege la deţinere.
Raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 332264 din data de 04 iunie 2007 a concluzionat că proba constând în 3 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 0,21 grame de heroină.
Conform procesului verbal de percheziţie domiciliară, efectuată imediat în garsoniera respectivă, s-au găsit pe pat, sub perne, 31 doze tip „bilă" iar, sub covorul din cameră, 5 doze tip „bilă", ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie. Într-un dulap din aceeaşi garsonieră, au fost descoperite 9 comprimat rotunde, albe, inscripţionate SN, precum şi 3 fiole sparte cu urme de materie cu aspect de arsură. Toate obiectele anterior menţionate au fost ridicate în vederea cercetărilor, ca şi suma de 530 lei, găsită în dulapul din cameră, pe un raft, şi suma de 460 lei, aflată într-un portofel din dulap.
Raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 332265 din data de 04 iunie 2007 a concluzionat că proba constând în 31 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 3,04 grame de heroină; proba constând în 5 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 0,51 grame de heroină; proba constând în 9 comprimate albe, rotunde, ştanţate pe una din feţe SN conţine substanţă activă methadonă; probele constând în fiolele sparte au pus în evidenţă heroină.
Cu ocazia controlului corporal efectuat în prezenţa martorului asistent B.L., asupra inculpatului N.M. s-a găsit, în buzunarul pantalonilor, suma de 150 lei, formată din bancnote a câte 50 lei care aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal întocmit anterior de către organele de anchetă.
Martorul asistent B.L. a declarat că a participat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor a 3 bancnote a câte 50 lei ce au fost puse la dispoziţia martorului denunţător pentru cumpărarea drogurilor şi că, la percheziţia domiciliară, au fost descoperite asupra inculpatului, în buzunarul pantalonului, 3 bancnote a câte 50 lei care aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere întocmit în prealabil.
Corespondenţa seriilor acelor bancnote a fost confirmată şi prin declaraţia inculpatei B.A.
Martora L.M.A., precum şi inculpaţii au declarat că aceştia din urmă au locuit împreună 8–9 ani, fiind concubini, în garsoniera din Aleea Livezilor, proprietatea surorii inculpatului, L.G., locuinţa respectivă, confort III, fiind alcătuită dintr-o cameră ce face corp comun cu încăperea ce ţine loc de bucătărie şi baie, aceeaşi configuraţie a garsonierei rezultând şi din procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare.
Cu prilejul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzat.
Tribunalul a constatat o atitudine procesuală oscilantă a inculpatului în timpul urmăririi penale, când a menţionat fie că nu a văzut să se fi efectuat vreo tranzacţie cu droguri şi bani, deşi a fost prezent în casă cu inculpata B.A., fie că de comercializarea heroinei se ocupa numai inculpata care, în data de 31 mai 2007, a fost vizată în locuinţă de mai multe persoane cărora le-a vândut droguri.
Declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei se coroborează cu cea a martorului denunţător sub aspectul existenţei celor 2 momente ale tranzacţiei, respectiv vânzarea mai întâi a unei doze de heroină şi apoi, imediat, a altor 2 doze de acelaşi fel. Inculpatul s-a exclus însă pe sine din desfăşurarea acestui proces, menţionând că numai inculpata a tranzacţionat în mod direct cu martorul D.M.
Tribunalul a apreciat că atitudinea nesinceră a inculpatului este relevată şi de afirmaţia făcută de acesta în timpul cercetării judecătoreşti în sensul că el se afla la geam iar martora L.M.A. dormea în patul din cameră, în perioada de timp cât martorul denunţător s-a aflat în garsonieră şi a cumpărat droguri. Contrar acestor ultime susţineri ale inculpatului, martorii D.M. şi L.M.A., inculpata B.A. şi chiar inculpatul, în faza de urmărire penală, au declarat că L.M.A. s-a aflat în baie la momentul vânzării – cumpărării celor 3 doze de heroină, ieşind de acolo la sosirea organelor de poliţie pentru efectuarea percheziţiei.
Acest detaliu al situaţiei de fapt a fost apreciat relevant de către tribunal, întrucât martorul denunţător D.M. a arătat că, la momentul cumpărării drogurilor, inculpatul stătea în pat, iar la percheziţia domiciliară s-au descoperit la capătul patului, sub perne, 31 doze de heroină.
Inculpatul a urmărit să acrediteze ideea că nu s-a aflat în apropierea vreunuia din locurile din garsonieră unde s-au găsit ascunse drogurile şi că, astfel, nu ar fi fost în măsură să le remită el, ci inculpata B.A.
Sub acest aspect, Tribunalul a apreciat că declaraţia martorei L.M.A. în sensul nevinovăţiei inculpatului şi vinovăţiei exclusive a inculpatei trebuie luată sub beneficiu de inventar, având în vedere relaţia de rudenie a acesteia cu inculpatul.
Inculpata B.A. care, în faţa organelor de urmărire penală, nu a recunoscut acuzaţia adusă, nu s–a prezentat în instanţă pentru a fi audiată, aceasta părăsind locuinţa pe care a ocupat-o împreună cu inculpatul după ce a fost pusă în libertate din starea de arest preventiv în prezenta cauză şi, fiind citată la domiciliul declarat şi confirmat de I.N.E.P., s-a constatat că a vândut acel imobil.
Tribunalul a mai constatat că încercarea fiecăruia dintre inculpaţi de a transfera răspunderea penală unul asupra celuilalt a condus la crearea unor situaţii neverosimile, cum este cea în care, deşi la percheziţia corporală asupra inculpatei, nu au fost găsite bunuri, obiecte sau valori, aceasta a declarat că, la acel moment, era în posesia sumei de 35 lei, cu care intenţiona să plece la cumpărături, în timp ce inculpatul a explicat că descoperirea bancnotelor înseriate asupra sa s-a datorat rugăminţii inculpatei de a ţine acei bani până făcea ea duş, urmând apoi să plece singură la piaţă.
În sfârşit, Tribunalul a reţinut că niciunul dintre inculpaţi nu avea loc de muncă, iar inculpatul consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, împrejurări de natură să-i determine pe inculpaţi la obţinerea de sume de bani chiar şi prin trafic de droguri.
În drept, tribunalul a apreciat că faptele inculpaţilor B.A. şi N.M. care, în data de 31 mai 2007, au vândut martorului denunţător D.M. 3 doze de heroină cu suma totală de 150 lei şi au deţinut în locuinţă 36 doze de heroină şi 9 comprimate de methadonă, în vederea comercializării, întruneşte, pentru fiecare dintre aceştia, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Tribunalul a respins cererea de achitare a inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că, din probatoriul administrat, a rezultat că ambii inculpaţi au desfăşurat acte materiale care se circumscriu vânzării – cumpărării celor 3 doze de heroină (respectiv inculpata a primit preţul pentru prima doză vândută, pe care l-a dat apoi inculpatului, iar acesta din urmă a predat martorului denunţător, pe rând, mai întâi o doză şi apoi alte 2, primind personal contravaloarea ultimelor doze). Totodată, în locuinţa comună a inculpaţilor au fost descoperite celelalte doze de heroină şi comprimate de methadonă, deţinute fără drept, inculpaţii neputând să explice provenienţa acestora şi declarând că nu sunt consumatori de droguri.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii raportat la împrejurările în care a fost comisă, urmările acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana şi conduita inculpaţilor.
Având în vedere, că niciunul dintre inculpaţi nu este cunoscut cu antecedente penale, Tribunalul a reţinut în favoarea fiecăruia dintre aceştia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, astfel, a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Tribunalul a motivat dispoziţia de restituire către inculpata B.A. a sumei de 909 lei, invocând prevederile art. 169 C. proc. pen. şi faptul că, din probatoriul administrat, nu a rezultat că aceasta a fost dobândită prin valorificarea drogurilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termenul legal inculpatul N.M., care, a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu a participat la vânzarea drogurilor, de această, activitate ilicită desfăşurată exclusiv de inculpata B.C.A., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, în considerarea lipsei de antecedente penale.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat, nemijlocit, la ascultarea inculpatului N.M., declaraţia acestuia fiind consemnată la dosar.
Totodată, Curtea a dispus citarea cu mandat de aducere, în vederea ascultării, a martorului denunţător D.M. Mandatul, astfel emis, nu a putut fi pus în executare, întrucât martorul respectiv a părăsit ţara, plecând în Spania, la o adresă neprecizată, după cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 30 ianuarie 2008 de către Secţia 26 Poliţie, condiţii în care Curtea, asemenea instanţei de fond, constatând imposibilitatea ascultării martorului, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dând eficienţă, la aprecierea materialului probator, declaraţiilor acestuia din faza de urmărire penală.
Verificând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate precum şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea şi-a însuşit în totalitate argumente probatorii/justificative avute în vedere de prima instanţă pentru rezolvarea acţiunii penale în cauza prin condamnarea inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dispunând respingerea ca nefondat a apelului amintit, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului – apelant iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată acestuia timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 31 mai 2007 la zi.
În cauză s-a declarat în termen recurs de către inculpatul
N.M. reiterându-se criticile de nelegalitate şi neteminicie din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Criticile invocate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen., soluţia condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza pedepselor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat, în care sens, instanţa este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, ce trebuiesc a fi apreciate în conformitate cu dispoziţiile art. 63 C. proc. pen.
În cauză, respectând principialitatea juridică sus-menţionată, instanţa de fond a stabilit în mod corect, pe baza unei analize judicioase a întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt, vinovăţia apelantului inculpat şi încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, aplicându-i totodată o pedeapsă legală, a cărei durată se situează chiar la nivelul minim permis de legea penală.
Deşi inculpatul N.M. neagă orice implicare în efectuarea de operaţiuni ilicite privind comercializarea drogurilor de mare risc, susţinerile sale în acest sens sunt contrazise de declaraţiile martorului denunţător D.M., care se coroborează cu menţiunile din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi respectiv din procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi chiar cu propriile declaraţii ale inculpatului, în privinţa unor aspecte relevante cu privire la situaţia de fapt.
Astfel, martorul denunţător D.M. a relatat că inculpatul N.M. este cel care i-a dat succesiv, în aceeaşi împrejurare, mai întâi, o doză de heroină iar apoi, la cererea sa, din aceeaşi ţiplă pe care inculpatul o avea asupra sa, alte 2 doze din acelaşi drog, acesta primind de la martorul denunţător pentru prima doză suma de 50 lei, prin intermediul inculpatei B.C.A. (concubina sa), iar pentru celelalte doze, în mod direct, suma de 100 lei, bancnotele cu care s-au făcut ambele plăţi fiind înseriate anterior de către organele de urmărire penală.
Întreaga sumă de bani, respectiv 150 lei (3 bancnote înseriate a câte 50 lei), plătită de martorul denunţător ca preţ al celor 3 doze de heroină cumpărate, a fost găsită asupra inculpatului, într-un buzunar al pantalonului cu care acesta era îmbrăcat, aspect pe care chiar inculpatul îl recunoaşte, inclusiv cu ocazia audierii sale de către instanţa de apel.
Totodată, Curtea reţine şi faptul că, la percheziţia domiciliară, au fost descoperite, în garsoniera care a constituit locuinţa comună a inculpatului şi concubinei sale timp de aproximativ 8 ani (conform declaraţiei celui dintâi din faţa instanţei de fond), alte 36 de doze tip „bilă" conţinând heroină, 9 comprimate de methadonă, 23 de fiole cu apă distilată, 38 de pungi cu câte 10 seringi hipodermice, o seringă sigilată şi o fiolă spartă pe care s-au evidenţiat urme de heroină.
Deţinerea acestor bunuri, coroborată cu suma importantă de bani găsită în dulapul garsonierei (990 lei) şi cu împrejurarea că ambii inculpaţi, deşi aflaţi la vârsta maturităţii, nu sunt angajaţi în muncă şi nici nu au probat existenţa unor surse licite de venituri, dovedeşte că aceştia se ocupau, în fapt, împreună, de mai multă vreme, cu comercializarea de droguri, fiind confirmate astfel susţinerile în acelaşi sens ale martorului denunţător D.M.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea constată că apărările apelantului inculpat sunt, în mod vădit, lipsite de orice bază faptică reală şi, drept urmare, nu sunt de natură a dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie administrate împotriva acestuia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată apelantului inculpat (3 ani închisoare), Curtea constată că instanţa de fond, a dat deja eficienţă legală maximă circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în considerarea lipsei de antecedente penale, prin coborârea pedepsei (a cărei limită specială minimă stabilită în norma de incriminare este de 10 ani închisoare) până la nivelul cel mai de jos permis de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin urmare, solicitarea subsidiară a apelantului inculpat de reducere a pedepsei respective apare ca neîntemeiată.
Totodată, ţinând seama de gradul ridicat de pericol al infracţiunii săvârşite, de împrejurările concrete de comitere, de urmărire socialmente periculoase ale acesteia, dar şi de conduita procesuală nesinceră a inculpatului, Curtea găseşte justificată modalitatea de executare a pedepsei închisorii în regim de detenţie, în condiţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Din oficiu, Curtea constată că, deşi instanţa de fond nu a motivat interzicerea pentru apelantul inculpat, ca pedeapsă accesorie şi respectiv ca pedeapsă complementară, a tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (inclusiv dreptul de a alege), dispoziţia respectivă apare ca fiind legitimă, interzicerea drepturilor cetăţeneşti anterior menţionate fiind îndreptăţită nu doar de natura şi gravitatea concretă a infracţiunii săvârşite, dar şi de desconsiderarea de către acesta a unor importante valori sociale, cum sunt cele apărate de norma juridică ce incriminează fapta sa (sănătatea fizică şi libertatea psihică a populaţiei) şi, totodată, răspunzând necesităţii de a-l împiedica să decidă în legătură cu treburile societăţii, ale cărei reguli normale de convieţuire a înţeles astfel să le încalce.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere că din oficiu, nu se constată alte motive de reformare a deciziei atacate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.
Conform art. 38517 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (11) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se compută din pedeapsa aplicată inculpatului recurent, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, din care 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2007 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 757/2008. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 10/2008. Penal → |
|---|
