ICCJ. Decizia nr. 1447/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1447/2008
Dosar nr. 1431/59/2007
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluţiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarele nr. 785/II/2/2007 şi 421/P/2007.
Prima instanţă a reţinut următoarele :
Petentul B.O. a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu pe motiv că făptuitorul a refuzat să efectueze o executare silită.
Prin rezoluţia nr. 595/P/2006 intimatul P.M., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei soluţii petentul a formulat plângere iar prin rezoluţia nr. 131/II/2/2006 intimatul R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Fiind nemulţumit de modul în care a fost soluţionată plângerea sa petentul a formulat o plângere penală către C.S.M. înregistrată sub nr. 1480/4R/05.2007 împotriva magistraţilor intimatul R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, P.M., procuror la acelaşi parchet, B.F., judecător la Judecătoria Ineu şi B.A., L.I. şi A.M., toţi trei judecători la Tribunalul Arad. Prin rezoluţia nr. 64/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi magistraţii.
Ulterior, petentul a depus la Ministerul Justiţiei o plângere penală împotriva intimaţilor criticând modul în care a fost soluţionat dosarul nr. 619/P/2003 de către procurorii P.M., R.S., D.G. şi T.V. pentru soluţia pronunţată prin sentinţa penală nr. 10/2007 a Judecătoriei Ineu, intimaţii C.B., T.D., A.B. pentru soluţia pronunţată prin Decizia penală nr. 251/R/2007 din dosarul nr. 4802/246/2006 a Tribunalului Arad.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia din data de 31 iulie 2007, din dosarul nr. 421/P/2007 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi intimaţii.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care, prin rezoluţia nr. 785/II/2/2007, a dispus respingerea acesteia ca nefondate.
Examinând cele două rezoluţii instanţa a constatat că acestea sunt temeinice şi legale şi nu există nici un motiv de desfiinţare a lor.
Din examinarea plângerii petentului se constată că acesta nu a făcut dovada susţinerilor sale precum că s-au sustras probe sau că petenţii, în calitatea lor de magistraţi, au încălcat legea cu ocazia soluţionării plângerii acestuia, în diferite faze procesuale.
Într-adevăr, în speţă, se poate observa că plângerea petentului, la cererea acestuia, a fost supusă controlului de legalitate şi temeinice urmând căile prevăzute de art. 278 şi 2781 C. proc. pen., şi la fiecare nivel la care aceasta a fost analizată, atât de procurorul ierarhic superior precum şi de instanţele de judecată, s-a apreciat că este nefondată. Astfel că doar pentru simplul fapt că magistraţii nu au dat satisfacţie petentului nu se poate susţine că aceştia sunt vinovaţi de săvârşirea vreunei infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi petentul B.O.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara critică hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate întrucât judecata a avut loc fără ca procedura de citare cu intimaţii R.S., P.M., D.G. şi T.V. să fie legal îndeplinită.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., şi a solicitat casarea sentinţei penale recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Petentul B.O. critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând în motivarea recursului că intimaţii magistraţi au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel că solicită desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine că recursul declarat de procuror este neîntemeiat, iar recursul declarat de petent este tardiv pentru considerentele ce urmează :
În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., judecarea plângerii având loc fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu intimaţii R.S., P.M., D.G. şi T.V.
Din examinarea dosarului nr. 1431/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara rezultă că într-adevăr pentru termenul din 26 noiembrie 2007 când s-a soluţionat cauza, procedura de citare cu intimaţii menţionaţi anterior nu a fost îndeplinită.
Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, iar dispoziţiile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen., prevăd că persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângere se citează.
Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează citarea părţilor este însă sancţionată cu o nulitate relativă, conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., nulitate ce poate fi invocată numai de partea care dovedeşte că i s-a cauzat o vătămare prin nerespectarea legii.
Or, în speţă, intimaţii nu s-au prevalat de încălcarea dispoziţiilor art. 291 C. proc. pen., şi nici nu li s-a cauzat vreo vătămare prin sentinţa recurată, plângerea formulată de petent fiind respinsă întrucât rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală.
Pentru aspectele arătate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
În ceea ce priveşte recursul petentului B.O., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Potrivit art. 3853 alin. (1) şi (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la comunicarea cauzei de pe dispozitiv, în ipoteza în care partea a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare.
Petentul B.O. a lipsit la termenul din 26 noiembrie 2007 când au avut loc dezbaterile, dar şi la pronunţarea sentinţei, acestuia fiindu-i comunicat dispozitivul hotărârii la data de 3 decembrie 2007, iar recursul a fost declarat la 28 ianuarie 2008, peste termenul legal.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 177/ PI din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1448/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
