ICCJ. Decizia nr. 1448/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1448/2008
Dosar nr. 1507/64/2007
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 7/ F din 21 ianuarie 2008, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ţ.N.N., împotriva ordonanţei din 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul C.D.I., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, fals intelectual şi abuz de încredere, prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3), art. 246 raportat la art. 2481, art. 289 şi respectiv art. 213 C. pen., şi s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare privind pe făptuitorii L.N., C.I., V.A., O.N.A. şi O.M.G., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
Pentru a pronunţa această ordonanţă procurorul a reţinut că petentul Ţ.N. a formulat plângere penală împotriva notarului public C.D.I. pe motiv că a fost înşelat să-şi vândă un teren arabil în suprafaţă de 50.000 mp, dobândit în baza Legii nr. 18/1991 şi că datorită bolii de care suferea, respectiv sindrom Alzheimer şi vederea afectată în proporţie de peste 90 %, a fost transportat de făptuitorii C.I. şi V.A. care în calitate de primar şi respectiv de secretar al comunei l-au amăgit că va semna titlul de proprietate al terenului şi nevăzând şi neştiind ce semnează, în fapt a semnat un contract de vânzare-cumpărare, aspect de care se fac vinovaţi şi numiţii O.N.A. şi O.M.G. care au cumpărat terenul şi L.N. care a intermediat tranzacţia.
După decesul părţii vătămate, plângerea a fost reiterată şi susţinută de fiul acesteia, Ţ.N N., care a mai formulat plângere şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.
Procurorul a constatat că vânzarea-cumpărarea s-a realizat la 1 august 2001; fiul părţii vătămate, actualul petent a fost desemnat curator al tatălui său, la data de 7 noiembrie 2006, conform dispoziţiei nr. 1261 a primarului oraşului Azuga, deoarece tatăl său avea grad de handicap 1, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3181 din 13 octombrie 2005.
Scăderea acuităţii vizuale a părţii vătămate decedate s-a constatat, la data de 3 octombrie 2002, potrivit actelor medicale aflate la dosar, ceea ce înseamnă că la data vânzării, partea vătămată nu avea problemele de sănătate menţionate.
Mai mult, din declaraţia numitului L.N., consătean cu partea vătămată, rezultă că acesta l-a rugat să-l ajute să vândă un teren obţinut ca veteran de război, deoarece nu mai putea să-l lucreze, iar mijloacele sale de trai erau precare; în aceste condiţii, a găsit cumpărători, respectiv pe O.M.G. şi O.N.A., care au solicitat serviciile notarului public C.D.I., L.N. fiind mandatat de cumpărători să tranzacţioneze vânzarea cumpărarea, procura fiind întocmită la acelaşi birou notarial.
Din declaraţiile notarului public, ale numitului L.N. şi martorei C.L.S. rezultă că partea vătămată s-a manifestat ca o persoană în deplinătatea capacităţilor sale mintale, ştiind pentru ce procedează la vânzare şi înţelegând consecinţele ce decurg din întocmirea actului şi nu exista nici o interdicţie de întocmire a actului notarial, terenul fiind obţinut ca bun propriu în baza calităţii sale de veteran de război, iar înstrăinarea nu presupunea şi acordul soţiei, cu atât mai mult cu cât vânzarea a fost afişată la sediul Primăriei Feldioara potrivit dovezii nr. 14 din 29 iunie 2001, aspect ce demonstrează intenţia sa de a vinde acel teren în mod direct şi neechivoc, actele şi schiţele fiind semnate de partea vătămată.
După 6 ani de la vânzare starea sănătăţii acestuia s-a deteriorat, însă diagnosticul nu poate fi extrapolat şi la perioada anterioară, respectiv la anul 2001, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului nu rezultă că primarul şi secretarul comuneil-ar fi dus la biroul notarial, aceştia nefiind de faţă la încheierea tranzacţiei, astfel că nu se poate pune problema comiterii vreunei fapte penale de către notarul public în dauna părţii vătămate.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care a fost respinsă prin ordonanţa din data de 27 noiembrie 2007 în lucrarea nr. 817/II/2/2007, reţinându-se, în esenţă, că prin actele notariale întocmite s-a consemnat o stare de fapt reală, percepută nemijlocit de notarul public, care şi-a îndeplinit atribuţiile conform legii şi că nu se poate analiza soluţia de disjungere şi declinare a cauzei cu privire la faptele reclamate ca fiind comise de celelalte persoane, cauza aflându-se la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, unde petentul are posibilitatea să propună probe şi să solicite administrarea lor.
Prin plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul Ţ.N.N. a solicitat infirmarea, ca netemeinică şi nelegal, a ordonanţei din 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007, arătând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor.
A susţinut că notarul a încheiat contractul de vânzare cumpărare între cumpărători şi un bătrân de 82 de ani, bolnav de Alzheimer şi cu vederea afectată în proporţie de 90 %, fără a avea un certificat medico-legal care să ateste starea fizică şi mentală a vânzătorului şi fără consimţământul soţiei acestuia în condiţiile în care terenul în cauză a fost dobândit în timpul căsătoriei, care a încetat prin decesul mamei petentului, teren dobândit în baza Legii nr. 18/1991 şi nu cum greşit a reţinut procurorul că ar fi vorba de vânzarea efectuată de o persoană care a dobândit terenul în calitate de veteran de război.
A mai arătat că nu i s-a luat nici o declaraţie de către procuror şi că la dosar exista doar declaratul făptuitorilor, iar procurorul a ignorat toate probele de la dosar.
Prima instanţă a analizat hotărârea în raport de criticile formulate de petent şi a constatat că notarul a acţionat conform dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, consemnând în actele întocmite o stare de fapt reală, pe care a perceput-o nemijlocit. Notarul nu avea obligaţia să verifice starea de sănătate a vânzătorului deoarece aşa cum rezultă din actele medicale depuse chiar de către petent, la data vânzării, tatăl petentului nu prezenta nici o boală de natură a constitui un impediment la întocmirea actului de vânzare cumpărare, starea de sănătate a vânzătorului s-a deteriorat la aproximativ 2 ani de la data vânzării.
Referitor la faptele reclamate faţă de celelalte persoane, faţă de soluţia adoptată, disjungerea şi declinarea competenţei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, cum în cauză nu s-a dispus o soluţie de neurmărire, nu se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul.
Prin recursul scris a criticat sentinţa pentru două aspecte. A susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece procurorul şi judecătorul i-au respins cererea de apărător, depusă la dosar şi asupra căreia a stăruit. Nu i s-a permis să depună şi susţină cu probe pertinente şi relevante vinovăţia făptuitorilor iar procurorul nu i-a luat declaraţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 68 din Legea nr. 51/1991 baroul asigură asistenţă juridică în cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitatea vădită de a plăti onorariul.
În cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate, prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistenţă gratuită. Acest lucru rezultă şi din dispoziţiile art. 55 din aceeaşi lege, care printre alte competenţe acordate decanului, îi dă dreptul de a aproba cererile de asistenţă juridică gratuită.
Nimic nu-l împiedica pe petent să se adreseze cu cerere motivată şi susţinută de acte la Baroul Bucureşti şi să solicite aprobarea asistenţei juridice gratuite, pe de altă parte având în vedere natura cauzei şi celelalte acte aflate la dosar instanţele nu au considerat că petentul se află în imposibilitate vădită de a plăti onorariul.
Nici critica privind încălcarea dreptului de a propune şi administra probe nu este fondată.
Astfel, după sesizarea organului de urmărire penală prin plângere, legiuitorul a prevăzut în art. 224 C. proc. pen., că în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În cauză s-au efectuat acte premergătoare, s-au depus către petent toate actele considerate necesare pentru a dovedi cele afirmate în plângere, au fost audiaţi făptuitorii iar printr-o motivare amplă şi susţinută de actele efectuate, procurorul a adoptat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Constatând că ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public C.D.I. este legală şi temeinică şi că în ceea ce priveşte dispoziţia de disjungere şi declinare a competenţei pentru continuarea cercetărilor faţă de L.N., C.I., V.A., O.N.A. şi O.M.G. de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, nu poate constitui obiect al plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ţ.N.N. împotriva sentinţei penale nr. 7 F din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1447/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1464/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
