ICCJ. Decizia nr. 1573/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1573/2008
Dosar nr. 2136/33/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul P.I.L. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din 4 octombrie 2007 confirmată prin rezoluţia Parchetului din 19 octombrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin ordonanţa din 4 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.I.S. cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215, art. 246, art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen. şi disjungerea cauzei faţă de numitul C.M. şi alţii cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Ordonanţa menţionată a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 19 noiembrie 2007 rezoluţie prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul P.I.L.
Împotriva ordonanţei pronunţate în cauză, a formulat plângere petentul P.I.L., în temeiul art. 2781 C. proc. civ. apreciind că măsura luată prin ordonanţa atacată este nelegală şi netemeinică şi solicitând desfiinţarea ordonanţei şi începerea urmăririi penale împotriva făptuitoarei G.I.S. pentru faptele de care aceasta se face vinovată.
Examinând plângerea formulată de către petent, Curtea a reţinut că la data de 20 octombrie 2006 numitul P.I.L. a depus o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu a numitului C.M., secretarul Primăriei comunei Chinteni şi a membrilor Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar al Primăriei comunei Chinteni, arătând că aceştia au comis „grave abuzuri în serviciu consecutive" cu ocazia soluţionării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privind anumite imobile, depuse de persoana vătămată.
În conţinutul acestei plângeri persoana vătămată P.I.L. a arătat că numita G.S., apărătorul ales al Primăriei comunei Chinteni a comis infracţiunea de fals intelectual deoarece în cursul procesului în care P.I.L. se judecă cu Primăria Chinteni, ar fi depus diferite înscrisuri redactate de ea, printre care o întâmpinare în care face afirmaţii care nu corespund adevărului.
La data de 22 decembrie 2006 numitul P.I.L. a depus din nou o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei G.S. pentru săvârşirea infracţiunii de fals şi înşelăciune, arătând că aceasta şi-a exercitat drepturile procesuale cu rea credinţă, respectiv înscrisurile depuse de aceasta în instanţă conţin mai multe inadvertenţe inducând în eroare astfel instanţa de judecată în procesele dintre persoana vătămată şi Primăria Chinteni.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că avocata G.S. a reprezentat interesele Primăriei Chinteni în calitate de apărător, pe baza documentelor puse la dispoziţia sa de reprezentanţii acesteia.
S-a considerat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale faţă de numita G.I.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215,art. 246, art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen. deoarece faptele prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen. nu există, iar elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215, art. 246, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) nu sunt întrunite. Mai precis lipseşte latura obiectivă a infracţiunilor prev. de art. 215 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), adică urmarea infracţiunii de înşelăciune care trebuia să se producă în dauna instanţei de judecată, respectiv acţiunea de falsificare a unui înscris oficial cu ocazia întocmirii acestuia. Totodată în cauză în privinţa infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) lipseşte şi subiectul activ calificat al infracţiunii, deoarece potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, avocaţii nu pot fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.
În cauză, de asemenea s-a apreciat că nu sunt indicii privind sustragerea unor documente din dosarul civil de către numita G.S. şi având în vedere că numitul P.I.L. invocă dispariţia unui memoriu formulat de el însuşi, s-a considerat că eventuala lipsă a acestui document ar putea fi acoperită chiar de către acesta.
Pe de altă parte, s-a reţinut că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, întrucât potrivit art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat „avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (5) în faţa instanţei de judecată... şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului". Ori, în cazul de faţă G.I.S. prin formularea întâmpinării nu a adus atingere solemnităţii şedinţei de judecată şi nici demnităţii părţii adverse, prin urmare a respectat prevederile alin. (5) al art. 37 din Legea nr. 51/1995.
Soluţionând plângerea petentului, prima instanţă a apreciat că ordonanţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică, astfel că nu se impune desfiinţarea acesteia, cu consecinţa începerii urmăririi penale în cauză faţă de făptuitoarea G.I.S.
În motivarea acestei soluţii s-a arătat că procurorul a reţinut în mod corect că în cauză nu există indicii privind sustragerea unor documente din dosarul civil de către făptuitoarea G.I.S. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 289 nu se poate discuta despre existenţa vreunui subiect activ calificat al infracţiunii raportat la dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (6) din acelaşi act normativ, avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (5) în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că în mod corect în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de făptuitoarea G.I.S., soluţia adoptată fiind temeinică şi legală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul P.I.L.
In motivele de recurs depuse la dosar în scris ( fila 6-9) şi susţinute oral, petentul a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea audierii celor doi martori din cauză. A susţinut că atât procurorul cât şi prima instanţă au reţinut greşit că intimata G.S. a reprezentat interesele Primăriei Chinteni, întrucât Primăria ca instituţie nu are personalitate juridică şi nu putea să angajeze un apărător. Cel care a împuternicit-o pe intimată a fost Consiliul Local al comunei Chinteni şi Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/2001 prin primar, aşa cum rezultă din copia împuternicii avocaţiale aflată în dosarul instanţei de fond( filă nenumerotată, situată între filele 13 şi 14). Petentul susţine că împuternicirea trebuia să fie dată de Consiliul Local prin preşedintele acestuia, semnată şi ştampilată cu ştampila Consiliului local şi nu a Primăriei Chinteni.
Petentul a mai arătat că în aceste condiţii nu se justifică încasarea onorariului de avocat de către intimată, iar acest onorariu „ poate că i-au determinat demersurile care au obligat-o să recurgă la comiterea unor fapte penale prevăzute şi sancţionate de art. 215, art. 289, art. 290, art. 291 C. pen.".
Petentul a mai arătat că atât procurorul cât şi instanţa de fond nu au dispus audierea martorilor C.I. şi P.O., lăsând loc interpretărilor, că ei au urmărit scoaterea ca nevinovată a făptuitoarei.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte Constată că recursul petentului este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum se observă din redactarea recursului formulat de petent, acesta critică sentinţa doar sub aspectul reţinerii de către procuror şi instanţa de fond a împrejurării că intimata a reprezentat Primăria Chinteni şi că împuternicirea avocaţială a intimatei nu putea să fie semnată de primarul Comunei Chinteni ci, de preşedintele Consiliului local, care trebuia să aplice ştampila Consiliului.
În legătură cu acest aspect instanţa de recurs reţine că, la dosarul instanţei de fond se află în copie împuternicirea avocaţială sus arătată, în baza căreia Consiliul local al Comunei Chinteni şi Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/2001 a împuternicit-o pe intimata G.I.S. să-i reprezinte în dosarul nr. 8749/05 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Rezultă astfel că, împuternicirea de care face vorbire petentul a fost dată în dosarul nr. 8749/05 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi nu în dosarul nr. 4232/211/2005 care a făcut obiectul plângerii petentuiui şi care a fost analizat de procuror, când a soluţionat plângerea acestuia.
De altfel, legalitatea mandatului de reprezentare a fost verificată de instanţa de judecată, care i-a permis intimatei să pună concluzii în cauză, ceea ce însemnă că nu a constatat nicio încălcare a legii, în legătură cu valabilitatea împuternicirii avocaţiale prezentată de intimată, în fiecare cauză civilă în care şi petentul a fost parte.
Faţă de această constatare, motivul de recurs formulat de petent este nefondat, neavând legătură cu cauza.
Cât priveşte cererea de audiere a martorilor P.O. şi C.I., întrucât aceştia au fost propuşi pentru a dovedi abuzurile în serviciu ale funcţionarilor Primăriei Chinteni, faţă de care prin ordonanţa procurorului dată în dosarul nr. 259/P/2007 din 4 octombrie 2007 s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, petentul va putea să solicite audierea acestor martori la acest Parchet.
În legătură cu acest aspect, instanţa de recurs mai reţine că împotriva dispoziţiei de disjungere nu se poate formula plângere la instanţă în temeiul art. 278/1 C. proc. civ., care prevede expres şi limitativ actele procurorului ce pot fi atacate la instanţa de judecată, printre care nu se regăseşte şi dispoziţia de disjungere a unei cauze şi cea de declinare a competenţei de soluţionare a acesteia.
Verificând sentinţa recurată, şi din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanţa de fond a făcut o analiză temeinică a actelor şi lucrărilor dosarului, motivând pentru fiecare infracţiune imputată de petent intimatei, existenţa cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a), d )şi i1) C. proc. civ., care au împiedicat începerea urmăririi penale.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală sub toate aspectele, urmând ca recursul petentului să fie respins potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ. recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar potrivit art. 193 C. proc. civ. va fi obligat şi la plata sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata G.I.S. reprezentând cheltuieli de transport, conform dovezilor de la dosar (fila 53 dos. nr. 2136/33/2007 al Înaltei Curţi)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.I.L. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata G.I.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1586/2008. Penal → |
|---|
